237 matches
-
alegere atârnă de la acea înțelegere simbolică prin care se pune în acord caracterul ce e a se reprezinta cu haina. Aceasta am putea s-o numim momentul personal al îmbrăcămintei. Acest moment se bazează cu deosebire pe alegerea colorilor. În coloare e un element etic neatîrnător de gustul întîmplător a individului singular - o teorie pe care Gothe a dezvoltat-o atât de admirabil în Simbolica colorilor - [de aceea] acest element, în pictură și arta reprezentării dramatice, ocupă un loc însemnat. O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra privitorului, lucru care atestă internul patosului și contribuie mult la aeeea ca chipul să devie și mai semnificativ. Pentru dezvoltarea acestei ramure a reprezentațiunii ar aduce un folos intensiv studiul tablourilor, cu privire deosebită asupra [efectului] ce-l fac colorile în privința etică. Un alt moment, combinat cu această privire a tablourilor, ar fi ocupațiunea serioasă și fundamental[ă] cu partea aceea din scrierile lui Gothe care se ocupă cu studiul colorilor, un studiu atât de bogat în priviri adânci. Se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conturelor determinate coloratura lor diferită prin coloritul nuanțat al tonului fundamental. Căci categoriile generale seamănă desemnului, care e însă susceptibil, de o varietate nemărginită a coloritului. S-ar putea aplica la psihologia popoarălor! Tonul fundamental dă în genere personalității întregi coloarea cea determinată a sufletului ei și de-aceea se prezintă ca o minunată și adâncă revelare a tuturor factorilor vieței, cari toți se coprind în simplitatea tonului. Cu cât tonul fundamental al unui caracter ni prezintă o coloare mai precisă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
personalității întregi coloarea cea determinată a sufletului ei și de-aceea se prezintă ca o minunată și adâncă revelare a tuturor factorilor vieței, cari toți se coprind în simplitatea tonului. Cu cât tonul fundamental al unui caracter ni prezintă o coloare mai precisă cu-atîta el va influința asupra-ne cu mai multă intuitivitate. Tonul fundamental ne apropie de patosul caracterului, ni descopere chiar întreaga dispozițiune a vieții sale, și prin asta el înviază în noi o dispozițiune corespunzătoare pentru desfășurarea caracterului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
patosul caracterului, ni descopere chiar întreaga dispozițiune a vieții sale, și prin asta el înviază în noi o dispozițiune corespunzătoare pentru desfășurarea caracterului întreg. Tonul fundamental asigură de-aceea înainte de toate impresiunea artistică a reprezentațiunii întregi. Un ton fundamental fără coloare, care nu stârnește în noi nici un fel de iluziune, i-o face foarte greu actorului ca să [ne] dispună pentru lumea aceea pe care caracterul trebuie s-o provoace în noi, un ton fundamental fals însă, chiar daca arta întru urmărirea dezvoltărei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
situațiunile și schimbările simțămintelor cât de varii. Tonul fundamental e terenul anumit din care cresc și se ridică diferitele modulațiuni ale tonului ca espresiuni pentru diferitele simțăminte și afecte. De-aceea aceste modulațiuni nu sânt niciodată numai niște copii fără coloare a unor stări sufletești generale: a mândriei, amorului, tristeței, urei, ci ele-s totdeuna manifestări a unei vieți cu totului individuale. Numai prin asta afectele devin abia manifestațiuni de viață a unui caracter concret, a căror reprezentare se reflectă totdeuna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
raporturi oarecari. Această formă curată a sensibilității se poate numi intuițiune pură. Astfel, daca din reprezentațiunea unui corp vom scădea tot ce mintea-și cugetă despre el, precum substanță, putere, divizibilitate etc., asemenea tot ce aparține simțirei, precum impenetrabilitate, soliditate, coloare ș. a., atunci totuși din această intuițiune empirică îmi mai rămâne încă adică extensiunea și forma. Aceste aparțin intuițiunei pure, care-și are locul apriori în suflet ca o formă numai a sensibilității chiar și fără un obiect real al simțurilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tuturor fenomenelor exterioare nici mai poate fi comparată cu vro altă. Gustul unui vin nu se ține de determinațiile obiective ale vinului, al unui obiect considerat chiar ca fenomen, ci de natura particulară a simțului la subiectul care-l consumă. Colorile nu sânt proprietăți ale corpurilor de intuițiunea cărora ele ar atârna, ci numai modificațiuni ale simțului vederei, care-i excitată într-un mod oarecare de către lumină. Spațiul însă, ca condiție a obiectelor exterioare, aparține neapărat arătărei sau intuițiunei. Gustul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu sânt proprietăți ale corpurilor de intuițiunea cărora ele ar atârna, ci numai modificațiuni ale simțului vederei, care-i excitată într-un mod oarecare de către lumină. Spațiul însă, ca condiție a obiectelor exterioare, aparține neapărat arătărei sau intuițiunei. Gustul și colorile nu sânt deloc condiții necesare sub cari singure numai lucrurile ar putea deveni obiecte ale simțurilor. n oare energia specifică a simțurilor să n-aibă idealitate? Ele sânt legate cu fenomenul numai ca niște impresii întîmplător aplicate ale organizațiunii particulare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
balegă încă, bălegarul rămâne din contra în stomah până ce viermușul se face păpușă, și abia în starea de păpușă ori de cocon iese din trupurile insectelor în stadiu de metamorfoză și dă locului sau bășicei de libelă (camașă) o proprie coloare galbenă. Albinele, nefiind în stare a desface acești coconi fini de pereții de ceară, ele rămân lipite de pereți, lucru prin care tot fagurul în care s-a făcut clocirea rămâne de o floare galbenă-mohorîtă. Dar chiliuțele sânt încă bune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
albinele le rod foarte greu, ele pierd în urmă stăpânirea peste locuințe și produsele lor. În chilioara regală se află, după ieșirea tinerei princese, asemenea o mică cămășuță, dar care n-acopere decât pe jumătate șoldurile proprietarei; e de-o coloare mai deschisă decât a surorilor lucrătoare, ceea ce se va fi întemeind pe deosebirea de nutreț. Un fenomen ciudat e asemenea că chilioarele crăiești se-ntrebuințează o singură dată și apoi se risipesc, peste mai mult ori mai puțin timp, pîn-în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de Plantation Punch, specialitatea casei. În acea seară era Însoțit de Lynette Brown, de optsprezece anișori, o Încîntătoare brunetă, avînd deja la activ două arestări pentru posesie de marijuana. Lynette i-a spus corespondentului nostru secret: „Lu’ Bill Îi place coloarea neagră. Zice că « După ce ai gustat dintr-o negresă, nu te mai saturi». Se dă-n vînt după jazz și-i place să petreacă pe Îndelete. Și zici că-i Însurat, ai? Chiar e procoror dă district?“ Păi chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și rar câte-o floare de lumină se întindea vie, strălucită, pe covorul moale de o coloare gălbie, dulce-stânsă. Paseri nu zburau, nici n-ajungeau până acolo: le spăria întinsa singurătate. Pârăul Cerbului sărea pe trepte sure de stânci și împrăștia lacrimi de pietre scumpe pe mușchiul gros, verde închis, al malurilor; tremura cu zvon moale, neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se depărta și se apropia de cal. Așa merseră multă vreme fără să vorbească. Prin pădure treceau adieri ca oftări de ființi chinuite, nevăzute. O bură rece, o cernere de pulbere fină și umedă umplea aerul și dădea zilei o coloare cenușie. - Chihaia se ținea grăbit după cal, lunecând, sprijinindu-se în baltag, scuturând în mersul lui buchetele de ferigi, făcând să ploaie tufișurile înalte de fagi cu broboane mari peste pletele lui cărunte. - Chihaia se gândea nemulțămit: Ciocoiu-i mânios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
roșie, ca să nu-l deoache nici om, nici fiară, trăgea pe Onu Bezarbarză de cap. Iar Onu Bezarbarză se afla întins pe spate cât era de lung și lăsa pe prunc să-l tragă de încâlcitura lui - păr vâlvoi în coloarea fânului. Copilul cel mic și cu cel mare grăiau. Cel mare îl învățase pe cel mic cum să întrebe, cel mic întreba și cel mare răspundea. Cel mic însă nu știa să-și deslege de tot limba și bolborosea peltic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suflat răcoarea. Atunci, la un mal de grind, am văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după aia te aduc și pe tine. Se ridica de pe vine și se scărpina în capu-i pleșuv. Mai avea puțin păr cărunt numai pe la urechi și deasupra cefei. Am pus lemne pe foc. Iar căuta ceva, întinzând ghiarele-i de coloarea mâlului într-o parte. Pe urmă își aducea aminte de alta. — Mă duc s-aduc apă. Poate le e sete oamenilor. „Oamenii“ eram eu. Se ducea și se întorcea: —Apăi am adus apă. Am fost surprins mai târziu, când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
greci au deprinderea de a bate într-o scândură, care obișnuit se numește „crepitaculum”, adică toacă. Un oarecare prea învățat al lor, întrebat fiind de ce fac aceasta, a înșirat o poveste de babe despre arca lui Noe, îmbrăcând-o în colorile sacrei scripturi. Dumnezeu de două ori a scăpat neamul omenesc. Întâi prin Noe, ca să nu piară înecat sub apele diluviului, și a doua oară prin fiul său [Isus]. Se bate deci scândura ca să se reamintească timpul acelui cataclism, adică timpul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
va putea mobiliza garda cetățenească. Art. 123 [122]. Nici o trupă streină nu va putea fi admisă în serviciul Statului, nici ocupa teritoriul României, nici trece pe el, decât în puterea unei anume legi. titlul vi Dispozițiuni generale Art. 124 [123]. Colorile Principatelor Unite urmează a fi albastru, galben și roșu. Art. 125 [124]. Orașul București este capitala Statului român și reședința guvernului. Art. 126 [125]. Nici un jurământ nu se poate impune cuiva decât în puterea unei legi care hotărăște și formula
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a fost salutat pe tot parcursul său cu indescriptibil entuziasm de imensa mulțime care ocupa locul liber al stradelor, numeroasele tribune construite cu această ocazie, balcoanele și ferestrele de la toate etagele caselor împodobite cu flori, verdeață, covoare și pavoazate cu colorile naționale. O adevărată ploaie de buchete și de cununi acoperea în trecere pe Majestățile-Lor și pe Augustele Lor rude. La orele 12 cortegiul regal, ajungând la poalele dealului Mitropoliei, Majestățile-Lor au fost întâmpinate de II.PP.SS.LL. mitropolitul primat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Dumnezeu să‐l ierte, și rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să‐i leagăn copilul, și când vroiam să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna și mă lăsa pe lângă el - atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinții, îi sorbeam vorbele și mă uitam la el ca la un Dumn ezeu. După doi ani m‐ am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mâna cea veche a-nvățaților mireni; Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluerul îți zice, Ce cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
voiești, forma tuturor întîmplărilor, lucrurilor, prin urmare și a rangurilor din lume, e conținută în energia specifică a creierului nostru - a cărei simpoză ciudată suntem noi. Într-adevăr, un caleidoscop e imaginea cea mai bună a conștiinței noastre de sine. Colorile (aici puterile) constitutive sunt una ș-aceleași în toți oamenii, rămâne acum în ce fel de compoziție și icoană încremenesc în sufletul fiecăruia, formând astfel monogramul vieței sale. Corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei - un plan după
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concret. Ea se naște în el într-un mod dureros. Tot astfel e c-o abstracțiune. Prin învățătură nimeni n-o capătă complectă în capul lui. Trebuie ca figura construită în linii numai în capul lui să capete viață și coloare printr-o întîmplare oarecare. Ea se naște în el în genere atunci când necoincidința dintre icoana purtată de el și adevărul vădit îl atinge dureros. ["ADEVĂRUL"] 2275B În sfârșit, adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului. ["ADEVĂRURILE ABSTRACTE... "] 2267 Adevărurile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
demoni, de stelele cerului și de mărgaritarele din fundul mărei. Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic și fiecare om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință. [LITERATURA CA EXPRESIE A SUFLETULUI NAȚIONAL] 2262 Când simte cineva bătaia inimei polone, când simte sufletul național îmbălsămit de poezie, înduioșiat de muzică, atuncea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]