1,229 matches
-
foarte fina stilistă. Una, contra francezilor, care totuși, nu?, l-au adoptat cu dragoste. Explicația lui Cioran privind întîietatea limbii engleze în lume și pierderea terenului de către francezi: "Asta pentru că englezii au colonizat America și Indiile în timp ce francezii i-au colonizat pe canibali". De recunoscut, și aici, umorul (aparent) radical, tipic cioranian. Din care se vede că noblețea autentică nu face discriminări: în anii periculoși ai războiului, Martha Bibescu, în drum spre București, e oprită la granița italo-iugoslavă, de carabinierii mussolinieni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eventual, recreat decât În zone restrânse ale culturii (literatura, filmul, teatrul, unele forme ale comunicării de masă), ritul cunoaște o efervescență de neoprit - formele sale „clasice” sunt active și se Îmbogățesc mereu cu noi variante. În plus, ritul pare a coloniza teritorii inedite (sportul, turismul, viața organizațiilor), fapt care conduce la apariția unor formule ceremoniale eterogene și În permanentă schimbare; c) a treia cauză este dată de absența unor granițe formale clare Între manifestările sociale, care pot fi cu siguranță considerate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din regiunile extra-carpatice și părțile apusene ale Daciei. Comunitățile de daci liberi s-au așezat, în mod pașnic, pe teritoriul fost roman. În istoriografia românească, înainte de 1989, s-a susținut că dacii liberi, în speță, carpii din Moldova, au fost colonizați de romani și au întemeiat așezări proprii în provincia Dacia, la sfârșitul secolului al II-lea sau mijlocul secolului al III-lea, ceea ce este o eroare. De fapt, este vorba despre populația dacică din interiorul provinciei; s-a descoperit ceramică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se va resimți curând și la Dunăre. Statul roman păstrase în nordul Dunării de Jos câteva capete de pod, puncte de sprijin, unde instalase garnizoane militare. Dioclețian întărește orașele Ratiaria, Transmarisca și Durostorum, atacă pozițiile carpilor din Moldova și îi colonizează în Moesia. În secolul al IV-lea, Dacia nord-dunăreană era stăpânită tot de autohtoni, care de secole se aflau sub influența romană. Constantin cel Mare (306-337) nu se mulțumește cu întărirea liniei Dunării, ci urmărește recucerirea Daciei Traiane. Timp de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost supusă în continuare atacurilor externe, carpii și goții au atacat în sudul Dunării, în Tracia și Sciția Mică (Dobrogea), în anii 315-316, 318-319. În anii 331-332, goții și taifalii au străbătut Sciția Mică și amenințau Tracia. Constantin a colonizat la Dunărea de Jos, în Tracia, Sciția și Macedonia pe sarmați. Împăratul Constantius (337-361) continuă politica tatălui său și consolidează bazele militare romane din Sciția Mică, unde sunt aduse noi unități militare la Noviodunum și se construiesc fortificații în zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu este cultivat cu plugul, nu are vite și nici nu e locuit de oameni". Rezultă că pământurile nelocuite de oameni (autohtoni), nu interesau pe migratori care nu puteau astfel supraviețui. În Dacia, triburile germanice, astingii și lacringii, au fost colonizate încă din perioada romană (ante 275) și, ca mici agricultori, au obținut o parte din pământul daco-roman, încă înainte de părăsirea provinciei. Satele aflate sub stăpânirea goților plăteau o dijmă în produse (natură), însă duceau o viață mai liberă decât cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania. În perioada tetrarhiei (285-305), goții au reluat atacurile împotriva Imperiului pe uscat, dar sunt înfrânți sistematic. În aceeași vreme, carpii își intensifică din nou atacurile (acțiunile) împotriva romanilor, uneori împreună cu goții și sarmații, dar și ei sunt înfrânți și colonizați în parte pe teritoriul roman. Secolul IV aduce chiar din primii ani schimbări esențiale în ceea ce privește situația etno-demografică a regiunilor din nordul Dunării de Jos. Acum se constată o creștere demografică semnificativă și o rapidă populare a regiunilor joase de câmpie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi așezat din întâmplare, în schimb, în alte părți, în regiunile cu populație foarte veche, ca în Vâlcea sau în Țara Făgărașului, tot ținutul era împărțit în moșii cu forme regulate-ceea ce dovedește că nu e vorba de așezări colonizate la întâmplare, ci de o reglementare a hotarelor stabilite de o autoritate superioară, recunoscută de toți. Întemeierea statelor medievale românești, în secolul al XIV-lea, a găsit satele cu hotarele lor stabilite din "veci", cum spun hrisoavele. Așezarea hotarelor satului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se proclamă împărat. Granița dunăreană părăsită de armată, lipsită un timp de o apărare fermă, devine vulnerabilă, practic, limesul se prăbușește. Numeroase grupuri de slavi pătrund în masă la sud de Dunăre, unde se așează în număr mare definitiv și colonizează întinse zone din Peninsula Balcanică. Să precizăm, înainte de a derula desfășurarea evenimentelor după 602, unde erau localizate zonele geografice stăpânite de slavi, la sfârșitul secolului al VI-lea, în nordul Dunării de Jos. S-a presupus că Dauritas stăpânea în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
considera nici izgonit, nici umilit-el deținea Marea și Dunărea, ceea ce presupunea deținerea capetelor de pod de pe malul stâng (nordic) al fluviului, cu cetățile și teritoriile înconjurătoare. În plus, slavii îi aparțin în secolele VII-VIII, cum i-au aparținut anterior goții, colonizați în sudul Dunării, apoi mutați în Italia. Așadar, la începutul secolului al VII-lea, se părea că o nouă ordine, definitivă, s-a constituit, cu redobândirea malului stâng (nordic) al Dunării și cu puternica organizare a Dalmației romane-avem o dominație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Românilor, vol. III, p. 255. PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC "Este semnificativ că singurul popor care a reușit să-i învingă definitiv pe daci, care le-a ocupat și colonizat țara și le-a impus limba a fost cel ro man, popor al cărui mit genealogic s-a constitu it, în jurul lui Romulus și Remus, copiii Zeului Lup Marte............................................. Rezultatul acestei cuceriri și asimilări a fost naș terea poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trebuie să pornim numai de la primele știri documentare reale, efective, despre românii din nordul Dunării-cea mai veche știre de acest fel datează din 1211 și se referă la oștenii români din părțile Sibiului. De atunci au început românii să fie colonizați de regii unguri în Transilvania. Documentele cancelariei ungare, susține el, îi amintesc pe români în calitate de coloniști pe pământurile regale în frunte cu cnezii lor, șefii obștilor păstorești. Situația socială a românilor în Transilvania medievală, precizează Roesler, ca șerbi și oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
precum și numeroase unități auxiliare răspândite pe întreg teritoriul provinciei. Trupele romane construiau drumuri (via) și trăiau în tabere militare (castra), în jurul cărora se închegau așezări civile (canabae), adevărate focare de romanizare. O contribuție însemnată au avut-o veteranii din armată, colonizați în orașe sau în sate-ei reprezentau sprijinul cel mai sigur al romanității, prin marele prestigiu de care se bucurau în sânul comunităților în care erau împroprietăriți și în fața autorităților. În limba română, veteran a dat cuvântul bătrân, om cu experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îl ia prizonier împreună cu cei doi fii ai săi. Lupta principală dintre unguri și pecenegi (aceștia pătrunseseră și în spațiul intracarpatic) s-a dat lângă Alba Iulia, după cum relatează Legenda Sf. Ștefan, iar 60 de familii de pecenegi au fost colonizate în Panonia. După moartea regelui Ștefan, în 1038, regatul arpadian a trecut printr-o criză acută datorită luptelor pentru succesiune la tron și revoltei anticreștine din anii 1046 și 1060-1063. De aceea, voievodatul Transilvaniei s-a separat de regat astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a apăra frontiera bizantină. Dar ceilalți pecenegi de sub conducerea lui Tyrach au atacat sudul Dunării, în 1046 (1048), în fruntea unei imense mulțimi de năvălitori. Decimați de boli, cei care au supraviețuit s-au predat autorităților imperiale și au fost colonizați în nord-estul Bulgariei, cu toate acestea, au urmat noi lupte între bizantini și pecenegi. Alți guvernatori ai themei Paristrion din cursul secolului al XI-lea confirmă stăpânirea bizantină neîntreruptă la Dunărea de Jos, în momentele grele ale atacurilor pecenege. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alba, la Cricău, Ighiu și Romos. În privilegiul primit, în 1206, de la regele Andrei II, ei sunt numiți "cei dintâi oaspeți ai regatului". După mijlocul secolului al XII-lea, sașii s-au așezat în zona Sibiului, cea mai mare enclavă colonizată de ei. Din textul privilegiului acordat, în 1224, de Andrei II, numit și "Diploma andreiană" sau "Andreanum", reiese că ei au fost chemați de regele Geza II, care le-a acordat o serie de privilegii menționate în diplomă. La început
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a acordat o serie de privilegii menționate în diplomă. La început, ei s-au constituit în capitlurile Sibiu, Nocrich și Cincu, din care s-a format prepozitura Sibiu (1188-1191). De-aici colonizarea a continuat până la începutul secolului al XIII-lea-teritoriile (regiunile) colonizate în Transilvania alcătuiesc, în 1224, o fâșie îngustă ce se întinde de la Orăștie până la Baraolt. Prin diploma acordată, regele a unit toate comitatele din acest teritoriu într-unul singur, cel al Sibiului. Prin conținutul ei, diploma andreiană reflectă atât interesele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coloniști sași s-au stabilit, în secolul al XII-lea, în regiunea Bistriței și Reghinului, precum și la Rodna, iar colonizarea a continuat aici și în secolul următor. În urma invaziei mongole din 1241-1242, carea provocat mari daune, regele Bela IV a colonizat noi enclave cu germani. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, s-au așezat sași și în regiunea Târnavelor, în scaunele Sighișoara, Mediaș și Șeica. Pentru economia Transilvaniei, s-a dovedit însemnată și colonizarea de mineri la Cojocna
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor, sașii au aflat pe români, foloseau pădurile împreună cu ei, acolo unde existau, la sud și est de ținutul Sibiului. Ei trăiau în Țara Făgărașului, în "Mărginimea" Sibiului și în alte depresiuni de la poalele Carpaților. Prezența obștilor românești în interiorul enclavelor colonizate cu sași este pusă în evidență și de numeroasele toponime românești preluate de sași în mod direct (Bistrița, Brașov). La rândul lor, românii au păstrat amintirea colonizării săsești, de pildă, satul Cristian din zona Sibiu, alte așezări românești în ținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegii din Transilvania, ei au fost asimilați de românii de-aici și la fel se va întâmpla și cu aceia dintre ei trecuți în sudul Dunării. Cronicarul bizantin Zonaras arată că, după înfrângerea pecenegilor, sub Alexie Comnenul, ei au fost colonizați în Meglen, românii de pe valea Vardarului fiind urmașii acelor colonizați. Trecerea altor pecenegi dincolo de Carpați s-a făcut prin infiltrări în pădurile secuimii, fără îngăduința regatului ungar, care nu stăpânea încă Ardealul și fără un statut precis al lor-ei își
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numit și "descălecătoare". El spune: Faptul că verbul a descăleca, desemnează coborârea de pe cal, a luat la români, care s-au menținut o mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului oferit de pădure, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia, nu poate avea altă origine decât amintirea șirului de barbari, nomazi călări, care au venit, rând pe rând, să-i cotropească și să-i stăpânească. Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe rând, să-i cotropească și să-i stăpânească. Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de a se așeza peste cel cotropit și a-l stăpâni... Prin urmare, a descăleca înseamnă a cuceri, a coloniza, sensul de a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și colonizării". Autorul insistă și arată că un astfel de termen (descălecare) alipit de tradiția întemeierii țării de către Negru Vodă nu poate avea decât o expicație: "se ținea minte din neam
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dumnezeu, în 1352, cel dintâi voievod, Dragoș, a venit ca vânător din Țara Ungurească...la vânătoare după un bour, pe care l-a ucis pe acel râu, Moldova. I-a plăcut această țară și a rămas într-însa și a colonizat țara cu acei romani ungureni". În sfârșit, Cronica moldo-rusă oferă mai multe amănunte în legătură cu venirea lui Dragoș. După înfățișarea eposului legendar despre Roman și Vlahata, se arată că "Dragoș din Maramureș a pornit cu drujina lui la vânătoare de fiare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anume: Substituie mijloacele politice de subordonare cu cele economice. Lenin considera controlul politic ca principala caracteristică a imperialismului capitalist, în timp ce teoria dependenței înlocuiește colonialismul politic formal cu neocolonialismul economic și controlul informal. Refuză ideea marxistă potrivit căreia imperialismul dezvoltă economia colonizată până la un anumit punct. Chiar dacă dezvoltarea are loc, o economie nu scapă de spectrul sărăciei atâta timp cât este dependentă. Corporațiile multinaționale sunt principalul instrument al dominației și exploatării capitaliste în sec. al XX-lea. Ele au înlocuit capitalul financiar și guvernele
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
privilegiat de țări slab dezvoltate. În celelalte, penetrarea capitalismului și impactul său au fost suficiente pentru a distruge modul de producție arhaic și a deschide calea progresului economic. Într-o expresie simplă, lamentarea acestor gânditori este: „de ce nu ne-au colonizat pe noi?”. Opinia dezvoltării dependente sau asociate este cea mai recentă interpretare a teoriei dependenței. Susținătorii ei arată că, în anumite condiții, relațiile de dependență pot conduce la o creștere economică rapidă. Dar acest tip de creștere nu reprezintă adevărata
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]