291 matches
-
niște oameni care au mîncat prea mult și acum trebuie să se Întoarcă la birou. Nu au nici timpul, nici personalitatea necesară pentru odihnă, oricît de extravagant le-ar fi fost prînzul. În ciuda energiei lor nervoase, Wakefield simte că și comesenii lui sînt extenuați; cu toți au fost În cel puțin trei avioane săptămîna asta, și nu are nici un fel de importanță dacă jet-urile au fost sau nu private. Își permite să resimtă un pic de compasiune pentru ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau câte-o bucată și o tăiau, fiecare în farfuria din dreptul lui. Înghițeau lacomi acei dumicați, alternându-i cu cicoare și cu bere și ștergându-se la gură cu azimă. Deși nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
astfel că de la umeri în sus eram învăluiți în ceață. Pe lângă perete erau câteva mese și bănci grosolane; în afara focului, localul era luminat și de ceva lămpi atârnate de pereți și care ne-au fost de ajutor să ne zărim comesenii. Ne-am așezat la prima masă din partea dreapta a ușii, locul cel mai sigur în caz că ar fi trebuit să fugim și numai bun pentru a supraveghea pe cine intra și ieșea; am luat loc, rezemându-ne cu spatele de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
garniturile. După ce ne-am servit cu toții, se așază și-și ridică paharul. În sănătatea ta, Samantha. Te-ai descurcat de minune. — Mersi. Îi zâmbesc și mă pregătesc să iau o gură de vin, când îmi dau seama că ceilalți doi comeseni nu fac nici o mișcare. — Și pentru Ben, adaugă Iris blând. — Duminica ne aducem întotdeauna aminte de tata, explică Nathaniel. — A. Șovăi, apoi ridic paharul. — Așa. Cu privirea strălucitoare, Iris își pune paharul jos. Momentul adevărului. Ia o gură de pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În orice caz, nu acesta‑i lucrul pe care urmează să‑l prezint aici. Am spus că‑l voi analiza pe Ravelstein părticică cu părticică. Era curios să‑l privești luând masa. Trebuia să te obișnuiești cu deprinderile lui de comesean. Doamna Glyph, soția fondatorului departamentului unde lucra Ravelstein, i‑a spus cândva să nu se aștepte să‑l mai invite vreodată la masă. Era o doamnă foarte bogată, care făcea mare caz de cultură și invita la ea acasă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vorbă cu Lars. Nu i-a spus de la Început despre ce e vorba, ci doar după a doua bere, cînd amîndoi au de venit mai Îndrăzneți, Lars chiar și-a pus, pentru a-și Încerca norocul, o palmă pe piciorul comeseanului; Thomas, la rîndul lui, Îndepărtîndu-i Încet mîna, i-a spus că poate să-l facă să cîștige niște bani, dar nu așa. Ce mai, sau știe un hacker tare, sau face chiar el, Lars, treaba asta: intrarea Într-o bancă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să mai aștepte răspunsul, Stănică turnă în pahare la toți. Convivii ridicară întîi paharul în sus, cu gândul de a ciocni, apoi o oarecare rușine îi reținu, și băură în tăcere. Olimpia făcuse un morman de felii de salam, și comesenii luau acum pe tăcute și mâncau. Vasiliad înghițea ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, zărind pe Otilia și pe Felix, deveni caritabilă. - Tu, Otilio, nu mănînci? și dumneata, domnule Felix? doar n-o să stați nemîncați?! Ce-o fi o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele. Odaia se umpluse de miros de varză acră și de bâzâitul conversației mărunte, care se părea că tulbură pe bolnav, deoarece se mișca înspre perete. - Oare lui moșu, întrebă Aurica, cu gura plină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
somn atât de tare și fericit, în care trăia ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua în care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri în mijlocul păharelor și a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-și trăise decât sie și care, spre a-și împlini patime
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchisul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul păharelor și a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins în pat, genele încă deschise peste ochii sticloși, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei ferești și privi dezgustată asupra acelui cadavru {EminescuOpVII 176} care nu-și trăise decât sie și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Să felicite pe arhitect, ori să considere fondul însuși al articolului nu le trecu prin minte. Ioanide însă, tronând cu nepăsarea lui, se scuză prin-tr-o știre: Conțescu era din nou grav bolnav, aproape pierdut. Probabil pentru asta venise Gonzalv Ionescu. Comesenii se întoarseră unii spre alții, se întrebară reciproc ce era cu Conțescu, iar în aripa unde se găsea Gonzalv, acesta explică foarte natural că lucrul era inevitabil. Conțescu avea un atac violent de uremie, se sufoca, era ținut în viață
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neavând nici un fel de senzație personală, a exclamat odată din pură obișnuință: "Perfect!" Nefiind contrazis de nimeni, a luat tăcerea drept aprobare și de atunci e "convins" că prăjitura e bună. Așa făcea în toate chestiunile. La cafea, Saferian oferi comesenilor țigări de foi Don Garcia și alte specialități tabagice, britanice și orientale. Deși Hagienuș nu fuma, ceru o țigară de foi și o vîrî în buzunar. Acum se produse un incident care schimbă ordinea asistenței. Pomponescu solicită doamnei Valsamaky-Farfara să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la cuptor câteva minute, să se încălzească și să se topească brânza. Se servesc imediat. Un sfat în plus Sărmăluțele în foi de varză chinezească pot fi servite și ca aperitiv: în acest caz, sunt suficiente 2 sarmale pentru fiecare comesean. Dacă nu se agreează gustul puternic al brânzei gorgonzola, aceasta poate fi înlocuită cu caș de vacă sau cu brânză de capră. Sparanghel în sos vinegretă Ingrediente pentru 4 persoane • 400 g sparanghel • 200 g salată verde • 60 g ruchetă
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
servit după cină și, dacă se dorește, poate deveni mai sofisticat: salata de fructe poate fi însoțită de un amestec de diferiți biscuiți, precum limbi de pisică, fursecuri, pișcoturi și biscuiți din aluat fraged, aranjați pe un platou separat; fiecare comesean se va putea servi după plac. Găluște de orez cu fructe Ingrediente pentru 6 persoane • 350 ml lapte • 200 g smântână proaspătă • 150 g orez • 2 felii de ananas proaspăt • o pară • o banană mică • 6 căpșune • coacăze • lămâie • rădăcină
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
încinseseră destul, iar mizeria și degradarea instituției scriitoricești se înfățișa în toată splendoarea ei. Dar, vorba românului resemnat, n-a fost să fie. Strâns uniți în jurul președintelui (Mihai Cimpoi) - „erudit și talentat”, „bun român”, „blajin”, „răbdător”, „conciliant”, „popular”, „al nostru comesean” etc., dar și „total lipsit de aptitudini manageriale atât de necesare astăzi”, „de rigoare și coerență în acțiuni” - până la urmă scriitorii au votat să nu se schimbe nimic. Noul Consiliu de conducere, în frunte cu președintele reales, reprezintă - în opinia
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea (dublată de aplauze din partea gazdelor și de comentarii malițioase din partea comesenilor, când nu de vreun politicos refuz) felurilor principale de mâncare și băutură servite la cină, precum și înșiruirea modalităților de distracție și amuzarea oaspeților. Structura respectă logica internă a gradației: portretizarea amfitrionului și descrierea casei sale se petrec o dată cu servirea felului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a fost condus spre ceruri de zeul Helios, pe un car al soarelui, tot astfel și el spera în propria sa înălțare luminoasă în lumea de dincolo. Un banchet sacru îi reunea și membrii acestei comunități de cult, rechemând atenția comesenilor la o fericită comuniune de viață în lumea de dincolo. Deși izvoarele nu ne oferă nici o informație precisă cu privire la numărul tuturor adepților acestor culte, suntem înclinați să credem totuși că datorită răspândirii lor în mai toate sectoarele lumii elenistice precum și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vândut în măcelărie, pentru ca să puteți fi liniștiți în conștiință. Întâmplător, doi bărbați distinși cu înalte grade militare (scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-un banchet aceste acțiuni nelegiuite (dezmățul, cuvintele lipsite de pudoare etc.), când: Unul dintre comeseni, ipocrit și lingușitor, pentru a căpăta trecere în ochii suveranului a relatat împăratului cuvintele lor. Acesta porunci să fie aduși imediat acei soldați înaintea sa pentru a se justifica. Folosind prilejul interogatoriului, i-au vorbit deschis spunându-i că: Noi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Slujba, împodobită de o cântare frumoasă, se aseamănă cu un ospăț duhovnicesc, căci „Ce este mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și cu rugăciuni ne răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt desfătați de felurimea mâncărulor, tot așa sufletele noastre se îmbogățesc printr-o lectură felurită și prin cântarea imnelor”. În viziunea nicetană, cântarea în biserică este simbolul credinței, al evlaviei și al iubirii față de Dumnezeu, dar și un îndemn
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Necunoscutul ideea de teatru, de spectacol în curs de desfășurare. Ea este sursa terorii care îl stăpânește și care se explică mai ales prin faptul că două dintre personaje, două dintre figurile de ceară seamănă cu părinții lui: doi dintre comesenii ce participă la strania cină a „fantomelor” îi amintesc figurile centrale ale propriei vieți. De unde și până unde nălucirea asta și care este natura ei? „Am adormit la masă? Am fost aici sau altundeva?”, se va întreba Necunoscutul. S-a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
subiecți nu cunosc faptele, n-au fost implicați și uneori nu cunosc nici măcar persoanele aflate în litigiu. Odată la un pahar, într-o cârciumă au auzit discutându-se aprins despre nevasta unui mahalagiu sau despre un bărbat întâlnit de un comesean în peregrinările lui prin lumea musulmană și, dacă se mai povestește cum acela și-a schimbat religia, informația rămâne întipărită în minte fără prea mari eforturi; ea va fi transmisă mai departe cu prima ocazie ca o simplă bârfă cotidiană
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de Francisco Torres Monreal, Universidad de Murcia, Servicio Publicaciones, 2001, p. 71) ("Pare clar că în toate religiile, "hrană pentru zei" trece drept "mâncare ca mediu de comunicare cu Dumnezeu". Este vorba despre hrană înțeleasă ca factor de comuniune între comeseni și între aceștia și Dumnezeu, care este considerat oaspete privilegiat, lucru semnificat prin lăsarea unui loc liber și prin invocarea prezenței acestuia (un fel de epiclesis, v.gr. religia misterelor). Mai mult încă, în timp ce în unele cazuri iese în relief mai
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
-l arată pe Fred luând prânzul în grădina unui restaurant de lux, împreună cu doi scriitori. E mereu iritat de calitatea îndoielnică a vinului și a felurilor de mâncare și deranjat de faptul că tabieturile sale nu coincid cu acelea ale comesenilor. Imaginea farfuriei, în care plutește o muscă, îi dă o paloare vecină cu leșinul, în vreme ce unul din scriitori îndepărtează insecta și continuă să mănânce cu aerul cel mai natural. Prin rafinament gastronomic, sensibilitate și spirit de observație, eroul, aviator și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pădure (Nouă de Bâte). Comportamentul său, inelegant și egoist față de fată, îl va readuce în pădure unde își va găsi moartea, sfâșiat fiind de Menadele Cibelei (Opt de spadă). Pădurea se adeverește a fi labirintul din care nu se iese. Comesenii intră unul după altul în scenă, cu cărți încă nearuncate în joc sau folosind cărțile antenaratorilor. Poveștile se încrucișează, se combină într-un perpetuu joc care a cucerit autori de talia unui Vl. Propp sau Raymond Quéneau, nu numai pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
legăturile individuale. Cioran suferea în fiecare clipă, și asta din fragedă copilărie : reumatisme, rinite, gastrite, sciatică, agorafobie și alte neajunsuri făceau ca existența sa în întregime să se învîrtă în jurul catastrofei. Însă celălalt eu nu era niciodată prea departe : voiosul comesean, amator de năzbîtii și farse, simpatic și amabil făcea ca oamenii să se simtă stingheriți cînd era vorba de a suprapune această imagine peste cea a nenumăratelor dureri detaliate în textele sale. Cum e posibil să rîzi și să plîngi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]