6,344 matches
-
Abia la Varșovia, având încă proaspete în minte franchețea și moralitatea neprefăcute ale țăranilor și slujitorilor de la moșie, descoperă Witold cu stupoare juvenilă că "stăpânii", straturile privilegiate ale populației, reprezintă un fenomen cu totul grotesc și nenatural, prostesc, dureros de comic și chiar respingător, întrucât duc o viață lesnicioasă, ale cărei valori și trudă nu le cunosc cu adevărat. Fără îndoială, deși nu este vorba decât de niște reacții de moment, ele se vor închega peste timp într-un sistem teoretic
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
Suceavă este, așadar, foarte legat de realitățile românești. Poate și din această cauză tonul romanului este, cumva, prea serios, iar spre final de un dramatism cam excesiv. Aceasta ar fi singura mea mare obiecție. Pentru o narațiune cu un potențial comic uriaș, Bogdan Suceavă are, totuși, prea puțin umor. În cheie parodică, acest roman ar fi ieșit un master-piece în genul filmului lui Terry Gilliam, Life of Brian (1979). Cele câteva situații de un comic incontestabil, ar fi trebuit să dea
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
Pentru o narațiune cu un potențial comic uriaș, Bogdan Suceavă are, totuși, prea puțin umor. În cheie parodică, acest roman ar fi ieșit un master-piece în genul filmului lui Terry Gilliam, Life of Brian (1979). Cele câteva situații de un comic incontestabil, ar fi trebuit să dea tonul unei farse de tot hazul, unei "vesele Apocalipse": SRI-ul are ideea trimiterii lui Vespasian la Chișinău, pentru a destabiliza acolo "niște forțe politice", Ministerul Culturii oferă sprijin fundamentaliștilor neoortodocși, un politician de la
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
consecințe, inclusiv cu riscul "discreditării" auctoriale. Dar vrea Bogdan Suceavă să demonstreze ceva anume? Are cumva o teză? Deocamdată mă feresc să răspund. Să nu fiu înțeles greșit, Venea din timpul lui diez este un roman pe alocuri de un comic veritabil, dar eu cred că îi lipsește, totuși, lecția "perversă" a Țiganiadei. Situarea undeva între O sută de ani de zile la Porțile Orientului de Ioan Groșan și Cei șapte regi ai orașului București de Daniel Bănulescu nu e de
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
rudenie, cu posesivul conjunct: "după aia se duce acasă la bărbat-su sau gagiu-su" (cinemagia.ro). Sînt interesante și devierile de la constrîngerile stilistice descrise mai sus: cazurile în care inadecvarea e intenționată, urmărindu-se șocarea cititorului, producerea de efecte comice. Cineva poate folosi, de pildă, oficialul concubin în context familiar-pozitiv: "ți-a citit concubinu seara înainte de culcare... mă rog... chestii d-astea" (FanClub Forum 2003). Un titlu jurnalistic vorbește de ibovnică - "Ibovnica prințului Charles se infiltrează la curtea regală" (7
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
de maestrul Stelian Olariu. O problemă restantă ce trebuie a fi ameliorată este aceea a dicțiunii în limba franceză. Se dovedește a fi pusă dificil la punct într-o comunitate ce se consideră a fi francofonă! în sfârșit, la Opera Comică pentru Copii, instituție susținută de municipalitatea bucureșteană, cea de a șaptea stagiune a debutat cu spectacolul Fata moșului și fata babei, după Ion Creangă, o realizare a coregrafului și regizorului Mihai Babușka. Un spectacol adresat celor mici, un spectacol dinamic
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
lui Beckett. Sau tocmai concretețea altfel formulată a inhibat. Șir de regizori care nu au putut decoda metafora. O teamă culturală și nu numai. Așteptîndu-l pe Godot" Un amestec pe muchie de prăpastie între parodie și dramatism, accente sonore de comic de circ, de filme mute, în alb și negru, de sunete, lumini, cuvinte, tăceri. Acest amestec a vrut să-l vizualizeze, să-l studieze, să-l analizeze și regizorul Alexandru Dabija. Piesa aceasta a lui Samuel Beckett, după mode literare
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
pline de basețe" " ultimul cuvânt părând a fi folosit abia azi... Și despre mișcările sociale avem fraza perfectă: "Revoluțiunea este plină de severitate și de o lugubră majestate", fiind vorba, bineînțeles, de 1789, celelalte neputând fi nici măcar lugubre, ci direct comice... Pedepsirea lui Păturică, agentul protos al răului social, e și ea antologică; Rânzei, de altfel, copiind-o cuvânt cu cuvânt, după cum urmează: "în momentul când esecutorul rădicase pe patient și se pregătea să-l țintuiască (cu urechea de stâlp), clopotele
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
-i cum vrei tu nenică, nu mă obstinez că-s mai telectual" (Ciberplai 2003), și chiar ca adverb: , Vrei să te gâdile îtelectual?" (fanclub.ro); ,sună îtelectual, nu-i așa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
americanii, nu? O problemă a lungmetrajului este zigzagul lingvistic. Herr Rolfe, ca și restul germanilor care apar, vorbește în engleză, dar trebuie să presupui că auzi germană, pentru că restul stau cu căștile în care aud traducerea simultană, ceea ce e oarecum comic. La închisoare, Rolfe și Janning conversează tot în engleză, dar iar ești obligat, din motive de bun-simț, să asumi că de fapt e germană. Abia în ultima scenă, Janning revelează cunoștințele sale de limbă engleză, dar până atunci ești suficient
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
Mincu e un bun prilej de a se evidenția stilistic și nu numai, ieșind în față cu tot dinadinsul. Extras din regula sa, din rețetarul general al romantismului, și personalizat, artificiul respectiv își pierde funcția și semnificația, devenind un preludiu comic al unei cărți încărcate de dramatism. E de tot hazul ca, în așteptarea sângerosului Dracula, să-l vedem pe Marin Mincu căutat de ,o splendidă făptură cu ochi albaștri și cu niște plete blonde de vrăjitoare" ori căutând el, în
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
în care IQ a intrat; multe glume sînt acum transpuse și în română, în care se dezvoltă și destule jocuri de cuvinte și formule expresive noi. Sigla - tratată ca un substantiv comun, adaptată gramatical prin articulare - produce efecte de contrast comic prin integrarea în contexte tradiționale, de pildă în scenariul basmului, pentru care era consacrat limbajul arhaizant-popular: , Ce ține boierul să verifice? Fecioria fetei? Hărnicia ei? Nici vorbă. IQ-ul" (România literară, 30, 2003, 20). În spațiile de pe internet deschise discuțiilor
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
Mircea Mihăieș Pentru multă lume, intelectualul e un individ cu capul în nori, trăitor într-o lume bezmetică, un încurcă-lume incapabil să dea o corectă întrebuințare obiectelor care-l înconjoară. Filmele, cărțile comice și desenele animate abundă de ,savanți" ce în loc de ochelari poartă batiste, care confundă lampa cu dulapul, soneria cu pisica, ba chiar, ca-ntr-o celebră carte a lui Oliver Saks, dedicată descrierii unei serii de deviații psihice, nevasta cu pălăria
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
infantilizare" a situațiilor, despre care s-a scris, nu o dată, cu iritare și cu umor. Cu cît se aplică unei situații mai serioase, unui limbaj mai sobru, precis, tehnic - cu atît mai mare e riscul de a produce efecte involuntar comice. Oricît de bune ar fi intențiile, facturica e profund ridicolă. Să nu uităm, apoi, că diminutivul are mai multe valori - denotative ("obiect mic"), dar mai ales stilistice: afective, dar și depreciative, minimalizatoare, ironice. Riscul de confuzie între ele nu e
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
respectivul ghișeu nu funcționează sistemul cu bonuleț " (lists.franta-romania.com); "ar fi bun magazinu ăla de care zici tu să îmi dea un bonuleț să decontez la asigurări" (daciaclub.ro) etc. Facturica rămîne însă mult mai spectaculoasă, prin contrastul său comic inerent: nici dimensiunile (fizice sau valorice), nici potențialul emoțional nu-i justifică prea tare diminutivarea afectuoasă.
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
deoarece sunt un fan inveterat în ultimul stadiu al acestui regizor, ajungând până la clișeul de a vorbi cu replici din filmele lui). De această dată, premisa lungmetrajului e ceva mai simplă: câțiva oameni - printre care un scriitor tragic și altul comic - iau cina într-un restaurant din - surpriză! - Manhattan. Unul spune o poveste, din care un dramaturg scoate o tragedie, altul, o comedie, cu un personaj (și actriță) în comun: Melinda (Radha Mitchell). Ce-ți poți dori mai mult de la un
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Robot (tot cu două articole), N. Costenco, Bogdan Istru și George Meniuc (cu câte un articol); din intervalul 1941-1965 nu selectează absolut nimic; din anii 1966-1989 sunt reținute în 28 de pagini abia patru texte: unul de Vasile Coroban despre comic în Don Quijote (din 1966), un fragment scurt din jurnalul lui George Meniuc (1967), un text al lui Serafim Saka despre teatrul ,Luceafărul" din Chișinău (1986) și un eseu, cu multe locuri comune, de Gheorghe Mazilu, intitulat Singurătatea și creația (din
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
formă impusă arbitrar materiei inconștiente, în fond, o parodie, este totală, chinuind-o veșnic, stăpânind-o despotic și transformând-o într-o însușire intrinsecă a obiectului, fără antecedente și fără posteritate, transferată într-o trăire psihică. Acest tip de falsitate comică nu poate fi suportată, ci numai ignorată. De aci frecventele avertismente ale autorului în această privință. Tirania formei asupra materiei violentate de Demiurg, care provoacă râsul prin aparența ei, este sadică și abuzivă, exprimând protestul pasiv, și cu atât mai
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
ignorată. De aci frecventele avertismente ale autorului în această privință. Tirania formei asupra materiei violentate de Demiurg, care provoacă râsul prin aparența ei, este sadică și abuzivă, exprimând protestul pasiv, și cu atât mai dureros în neputința lui, împotriva grimaselor comice care le-au fost impuse prin simpla numire abuzivă ca atare. Din fermentația explozivă a materiei provine, la a doua mână parcă, și un fel de generatio aequivoca, constituită din ființe semiorganice, pseudovegetație și pseudofaună, aparent asemănătoare cu făpturile vii
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
nu au nimic sfînt, sînt ceea ce Horia-Roman Patapievici ar numi niște ,oameni recenți". Ei au o spoială de cultură, manifestată prin debitarea continuă, de locuri comune, cu aerul rostirii unor mari adevăruri filozofice. Nota întreagă a acestei cacealmale este una comică. Toate discuțiile care se poartă și pregătirile pentru repopularea satului părăsit fac cu ochiul și spre prozele lui Ioan Groșan. Registrul se schimbă radical, atunci cînd aceeași realitatea este privită prin ochii lui Klaus Bernath. Chiar dacă ar putea bănui farsa
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
ca miză importantă a romanului autocritica spiritului basarabean. Atunci principalul defect al cărții ar fi că o miză prea mare e pusă în seama unei narațiuni înglodate în derizoriul vieții rurale. În fond, e și această situație o sursă a comicului. Dar una care nu dă satisfacții demne de luat în seamă unui cititor de la începutul mileniului trei, situat în afara spațiului basarabean. Povestea cu cocoșul roșu e un produs literar prea specific locului și prea datat, deci perimat. Din motivele pitorescului
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
că titlul inițial părea o replică la Duminica orbului a lui Cezar Petrescu. ,Operele" perioadei anterioare liberalizării și cele scrise, pe parcursul acesteia, în vechiul spirit partinic au de regulă o debilitate estetică și un infantilism prozastic de un mare efect comic, astăzi. Ele pot fi recuperate masiv tocmai în acest fel, nu numai ca maculatură a unei epoci bolnave, ci și sub sigla expresivității involuntare, într-o lumină nouă, în care vechile poncife stârnesc râsul. Spre deosebire de această producție de serie ideologică
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
Mihail Bulgakov satirizează, în Maestrul și Margareta, atribuirea unor concedii de creație proporționale cu mărimea textelor care urmează să fie scrise: o săptămână pentru un poem, o lună pentru o nuvelă, un an pentru un roman. Într-o situație la fel de comică se află scriitorii români care, în vremea secerei și ciocanului, vorbesc despre planul lor de producție literară. Iată câteva ,planuri de creație"pe anul 1952 publicate în revista Contemporanul din 11 ianuarie 1952: Maria Banuș: ,Actualmente urmăresc activitatea unor mari
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
să aibă, personajele din teatrul lui Caragiale, vreun salut preferat, la despărțire. Dacă ar fi să presupunem, acum, unul, el ar suna, cu siguranță, în genul toate bune. Și nu-i prea greu să înțelegi de ce. Trăiesc într-o Românie comică, așa provincie a provinciei cum e, firește că-și vor da mîna pînă la urmă. Se împacă între ei, cu soarta, cu strămoșii de la pașopt, cu strănepoții care le cinstesc năravurile. Încă unii (a cîta spiță de la "capitaliștii" unui județ
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
în notațiile diaristice ale scriitorului, ar face mai bine să stea departe de acest volum secund al jurnalului. Pentru că nu vor înțelege nici de data aceasta nimic. Formula liber(al)ă a jurnalului își stabilește singură convențiile și e cumva comic să reproșezi ceva unui jurnal (raportîndu-l la ce anume?) oricîtă literatură ar conține el. Aici și văd un posibil paradox al genului. Jurnalul trebuie acceptat așa cum e - scriitorul are dreptul să se arate oricum -, altfel mai bine nu-l citești
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]