KorAP: Find »[drukola/base=comis & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...22 >

541 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

spătarul, blocând o lovitură de iatagan și tăind rapid, orizontal, pieptul unui spahiu. Călăreții din jurul lui simțiseră, Însă, că se Întâmpla ceva grav. Din flancul drept, comisul Toader trimise curieri spre voievod. Flancul stâng ceda. Din cinci mii de călăreți, comisul mai rămăsese cu jumătate. Iar presiunea otomană continua să crească. Dar comisul Toader Înțelesese că ceva mult mai grav se petrece În spate. Nici un semnal nu mai venea de la domnitor. Nimeni nu mai coordona cu luciditate bătălia. Totul se transforma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spahiu. Călăreții din jurul lui simțiseră, Însă, că se Întâmpla ceva grav. Din flancul drept, comisul Toader trimise curieri spre voievod. Flancul stâng ceda. Din cinci mii de călăreți, comisul mai rămăsese cu jumătate. Iar presiunea otomană continua să crească. Dar comisul Toader Înțelesese că ceva mult mai grav se petrece În spate. Nici un semnal nu mai venea de la domnitor. Nimeni nu mai coordona cu luciditate bătălia. Totul se transforma Într-o Încăierare om la om, fără vreun plan de atac sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nici un pas! Unul din curieri se Întoarse În flancul stâng, cu vești rele. - În jurul voievodului e o luptă cumplită! spuse el, gâfâind. Căpitanul Oană se bate la sabie ca un nebun! Apărătorii sunt Încercuiți! - Nu ne lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu. În tine ne e nădejdea, Dumnezeule, că Îți Înălță măria sa mănăstiri În toată Moldova... În partea centrală a bătăliei, peste cinci mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și tăiați de iatagane. Pedestrimea moldoveană era copleșită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
doi pași Înainte, luând În sulițe ienicerii. Rândul al treilea se strecură În față, reluând lupta. Alte două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest atac! Împingeți-i În mlaștinile de la Trei Ape! Zdrobiți-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau un atac disperat al achingiilor. Dar, dincolo de aceste regrupări care deschideau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
un răzeș mai tânăr, blond, stropit de sânge din cap până-n picioare. E la vreo cinci sute de pași, cu căpitanii și boierii Împrejur. - Care căpitani? - Iaca, Îl văz pe Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de liberă trecere la vămi. Multe familii În care tatăl căzuse În luptă fuseseră dăruite cu case sau bani pentru creșterea orfanilor. Pentru adunarea acestor informații, cancelaria lucrase timp de doua luni. Tânărul care condusese călăreții de Timiș după moartea comisului Toader se numea Mihai și fusese urcat la rangul de al treilea spătar. Căpitanul Oană primise moșiile din jurul Albeștilor și rangul onorific de comandant al armatei Moldovei În cazul În care Ordinul Apărătorilor ar fi fost, vreodată, desființat. Alexandru și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la ipostaza sa oficială. - Cine face parte din alai, măria ta? Întrebă Oană, trecând și el la atitudinea de protocol. - Vornicul Isaia, desigur, care va avea prilejul de a petrece sărbătorile la conacul său din Brănești, vornicul Bodea, stolnicul Bârsu, comisul Ilea Huru, pârcălabul Dajbog, postelnicul Iuga, spătarul Mihai. Firește, doamna Maria de Mangop și doamnele din suită. Cei numiți vor veni Împreună cu familiile, căci sfintele sărbători ale Crăciunului nu trebuie să despartă pe nimeni. Chiar și domnia ta, căpitane, vei merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
să plecăm imediat! Voievodul ridică mâna, cerând liniște. Între timp, coridorul se umpluse de oșteni. Doamna Maria ieși din cameră, Îngrijorată de zgomotele de pași, de zăngănitul de săbii și mai ales de vocea lui Ștefan. Ieșiră și Ilea Huru comisul și pârcălabul Dajbog. Spătarul Mihail aștepta porunca domnitorului. - Căpitane Petru! spuse Ștefan. Am Înțeles procedurile acestei forțe europene de intervenție și le-am respectat. Dar acum e altceva. Nici o forță de invazie nu e semnalată la hotare. Nici un atentat nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tătarului care comandase, de două ori, lansarea săgeților. Între timp, la cetate sosiseră membrii Sfatului de taină al domniei, chemați Încă din după-amiaza zilei de 27. Logofătul Toma Cânde, vornicul Vlaicu, pârcălabul Șendre al Cetății Albe, spătarul Albu, stolnicul Zbierea, comisul Groza, Ioan Țamblac, vechi sol al Moldovei la Istanbul, sosiseră În timpul nopții și așteptau Începerea adunării. Din partea Apărătorilor, În locul căpitanului Oană fu chemat căpitanul de-al doilea Petru Ilaș. Acesta sosi primul În sala sfatului, cerând o Întrevedere urgentă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
era interesat doar de informațiile vitale pentru apărare, ci mai ales de adâncimea credinței lor În ceea ce aveau de apărat. Bătrânul Litovoi făcu un pas Înainte și puse genunchiul drept pe dalele de piatră ale sălii. Îi urmă Ilea Huru comisul, apoi vornicul Bodea, postelnicul Iuga, comisul Groza, spătarul Mihail, stolnicul Bârsu, Dajbog, pârcălabul Cetății Neamțului și ceilalți boieri și căpitani. - Oasele mele sunt prea bătrâne ca să mai poată purta povara luptei, spuse Litovoi, dar credința mea și a tuturor celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pentru apărare, ci mai ales de adâncimea credinței lor În ceea ce aveau de apărat. Bătrânul Litovoi făcu un pas Înainte și puse genunchiul drept pe dalele de piatră ale sălii. Îi urmă Ilea Huru comisul, apoi vornicul Bodea, postelnicul Iuga, comisul Groza, spătarul Mihail, stolnicul Bârsu, Dajbog, pârcălabul Cetății Neamțului și ceilalți boieri și căpitani. - Oasele mele sunt prea bătrâne ca să mai poată purta povara luptei, spuse Litovoi, dar credința mea și a tuturor celor care se află În jurul măriei tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
focurile de pe culmi zădărniceau totul. - Tătarii... șopti voievodul, pentru sine Însuși. În jurul lui se aflau căpitanul Cosmin Oană, Însoțit de Erina, care, după Îmbrăcămintea de război și cușma de pe cap, nu putea fi deosebită de ceilalți căpitani, căpitanul Petru Ilaș, comisul Groza, comisul Ilea Huru, spătarul Albu și spătarul Mihail. În jurul lor veghea o gardă de o sută de Apărători, În vreme ce alții se aflau la adăpostul pădurii, așteptând ordinele. Departe, pe șleahul Tecucilor, se vedea deja avangarda turcească avansând cu prudență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
culmi zădărniceau totul. - Tătarii... șopti voievodul, pentru sine Însuși. În jurul lui se aflau căpitanul Cosmin Oană, Însoțit de Erina, care, după Îmbrăcămintea de război și cușma de pe cap, nu putea fi deosebită de ceilalți căpitani, căpitanul Petru Ilaș, comisul Groza, comisul Ilea Huru, spătarul Albu și spătarul Mihail. În jurul lor veghea o gardă de o sută de Apărători, În vreme ce alții se aflau la adăpostul pădurii, așteptând ordinele. Departe, pe șleahul Tecucilor, se vedea deja avangarda turcească avansând cu prudență. Păreau a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
atac tătar la vadul Nistrului. Peste pasul Oituzului Înaintează trupele lui Laiotă. Moldova e prinsă În clește. Avem treizeci de mii de oameni Înconjurați de două sute douăzeci de mii de dușmani. - Să ne retragem, măria ta... spuse, alb la față, comisul Ilea Huru. - Spătare Mihail? Întrebă voievodul. - Retragerea, măria ta. Să ne regrupăm mai sus, În munți. Spătarul Albu Înclină și el capul a aprobare. Nu exista nici o șansă. - Căpitane Oană? - Retragere și atac, măria ta. - Retragere și atac? ridică sprânceana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
vârf de lance și nu deschidem flancurile decât după În clipa În care Eminek e atacat direct și nu mai are viziunea de ansamblu. Domnia ta, spătare, ataci pe stânga și respingi tumenul pe care, până nu demult, Îl comanda Ogodai. Comisul Tudor Jurj intră pe dreapta, ocolește crângul pe lângă care am trecut adineaori și lovește la mijlocul tumenului care asigură flancul drept. - Fie, căpitane. Nu acestea au fost poruncile măriei sale, dar ai Întreaga mea Încredere. - Ordin pentru toți oamenii tăi! Arcașii În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
decât la semnalul meu! Vești de la voievod? - Da, căpitane! spuse Modruz. Două răvașe! Căpitanul le citi pe amândouă cu voce tare. Ne retragem de la Pâncești spre Valea Rea. Răzeșii au oprit Înaintarea ienicerilor. Dar numai până mâine. Stolnicul Toma și comisul Hrană căzuți În luptă. Pierderi grele În rândurile pedestrimii. Frontul ținut de arcași. Voievodul atacat cu lancea de un ienicer, dar salvat de buzduganul lui Alexandru. Pietro. Răvașul avea și un post scriptum. Cosmin, așteptăm cu sufletul la gură o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pe latura dreaptă a poienii și În josul ei, iar pădurea fremătă de cai, de voci și de clinchete de arme. Un călăreț se desprinse din formație și sosi, la trap, În fața voievodului. Descălecă, puse genunchiul drept la pământ și spuse: - Comisul Tudor Jurj, comandantul corpurilor unu și doi de vânători domnești, la porunca măriei tale! - Ridică-te, comise! spuse Ștefan. Și spune-le oamenilor tăi că au prețuirea mea pentru victoria de pe Prut. Acum, Însă, avem de Îndeplinit cea mai grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu Strâmb. Nu mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea Albă. Acum e vremea răzbunării. Ștefan privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Costea, proaspăt Înălțat În rang după moartea spătarului Mihail. Se iveau boieri și dregători noi după masacrul de la Valea Albă. Oameni tineri, care Îi prețuiau pe cei care se jertfiseră și care, la rândul lor, credeau În victorie. Stolnicul Petru, comisul Groza, căpitanul Gherman, Dragoș, pârcălab de Roman. Și alții. Îi scosese În primele rânduri, le dăduse dregătoriile, le prețuise viitorul. Mai rămânea ca ei să se dovedească demni de Încrederea lui și să-și câștige cu sabia acel viitor. - Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o clipă, Ștefan se simți singur. Nu era o mare bătălie, dar era, poate, cea mai grea. Nu mai erau, lângă el, nici spătarul Albu, nici boier Stanciul, nici vornicul Bodea, postelnicul Iuga, nici Dajbog, pârcălabul Neamțului, nici Ilea Huru comisul, uciși, cu toții, la Valea Albă. Nu mai era nici spătarul Mihail, căzut În luptele cu tătarii. Și, mai ales, nu mai era căpitanul Oană, umbra lui, salvatorul lui În atâtea Încercări grele, strategul de geniu care găsise, Întotdeauna, calea spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
apărarea, se retrăseseră. Fără să stea pe gânduri, turcii porniră În urmărire. După un galop de aproape o mie de pași, voievodul dădu semnal arcașilor. Dușmanii intraseră În raza de acțiune a săgeților. În Întunecimea pădurii, vânătorii domnești conduși de comisul Tudor Jurj așteptau cu neliniște ordinul de atac. Zdrobiseră armata lui Eminek, pe malul Prutului. Își salvaseră familiile și Își Îngropaseră morții. Adunaseră grânele și le ascunseseră. Acum erau datori cu o victorie. Pe umerii lor apăsa prima șarjă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
puțini cunoscuseră gustul amar, de sudoare și de sânge, al primei bătălii. Dar ei, vânătorii domnești, erau elita cavaleriei moldovene. Ei, și nu altcineva, trebuiau să arate că turcii puteau fi Învinși. Lângă linia vânătorilor se auzi un tropot ușor. Comisul Jurj Întoarse privirile, uimit. - Măria ta... Călăreții Întoarseră și ei capetele. Într-adevăr, Ștefan plecase de la postul de comandă din centrul oștirii și venise printre ei. În jurul lui se vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]