493 matches
-
fapte de credință devotată. Drept aceea, voim ca prin rândurile acestei scrisori să ajungă la cunoștința tuturor, atât a celor de față cât și a celor de viitor, că luând în seamă faptele credincioase și slujbele iubitului și credinciosului nostru comite Andrei de Geoagiu de Sus pe care cu credință și supunere ni le-a făcut nouă și regatului nostru din timpurile tinereții sale, înfruntând cu vrednicie și fără teamă felurite primejdii și întâmplări ale soartei, și îndeosebi luând seama la
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
la rândul nostru, recunoștința noastră, deși tinând seama de slujbele sale îl socotim vrednic de o răsplată și mai mare decât cea pe care i-am făcut-o acum, i-am dat, i-am dăruit, și i-am lăsat numitului comite Andrei și prin el moștenitorilor și urmașilor moștenitorilor lui, pe veci și nestrămutat, pământul numit Ratka al Iui Ilie și Pousa, care au murit fără moștenitori, spre a-l stăpâni între aceleași semne de hotar și margini, în care acest
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
Răstolița: Aurora, Iuliana, Viorica și Maria. Principele Gabriel Bathory conferă lui Ladislau Lado de Săcal diploma de nobilitate, blazon și scutire de biruri "Noi, Gabriel Bathory, din mila lui Dumnezeu Principe al Transilvaniei, domn al părților anexate de la regatul Ungariei, Comite al secuilor etc. dăm de știre și facem cunoscut prin scrisoarea de față, tuturor pe care îi privește, că odată cu mijlocirea unor domni consilieri credincioși ai noștri, luând aminte și considerând credința și slujbele credincioase ale credinciosului nostru nobil LADISLAU
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
de moșteniri ale sale, le scoatem pe veci de plata dijmelor, nonelor, dărilor de cap și de plata dreptului și a consului de munte, ceea ce le scutim, le eliberăm și înnobilăm prin scrisoarea prezentă. De aceea credincioșilor, aleșilor și nobililor comiți, vicecomiți și juzi ai nobililor, strângătorilor de dare, dijmuitorilor, strângătorilor de none, computatorilor și perceptorilor noștri de tot felul de contribuții, dijme și none, conducătorilor susnumitului comitat Turda, deasemenea administratorilor și castelanilor cetății noastre VECHY (azi Brâncovenești n.n.), deasemena juzilor
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci. 1252 - Barassu: În acest an, regele "Bela al IV-lea" donează "„tera Zek”", comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor "„de Barasu”" și cele ale secuilor de Sebus. "Fr. Killyen", referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
emis de regele Ungariei, Venceslau al III-lea, la 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităților Mikofalva și Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind familia comiților din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei. 1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
ori, mai mare decât un oraș sau municipiu, și care se găsește pe suprafața unui stat sau al unui teritoriu al Statelor Unite ale Americii. Cuvântul (a cărui traducere în spiritul limbii române și a semnificației inițiale de unitate administrativă, condusă de către un comite, este comitat) este folosit în 48 din cele 50 state, cu excepția statelor Alaska, care folosește cuvântul , a cărui traducere aproximativă ar fi "district", și Louisiana care folosește termenul de , a cărui traducere aproximativă ar fi "parohie" (deși nu are nici o
Comitat al unui stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/304826_a_306155]
-
an, în Timișoara, în tabăra luptătorului revoluționar Lajos Kossuth, trăind în mediu unguresc 6 luni, până la întoarcerea în Lugoj. Din 1860 cântă în diferite orașe și comune din jurul Lugojului (Anina, Oravița, Vârșeț, Buziaș etc.), în 1861 întâmpinându-l pe noul comite (prefect al Lugojului) cu "Deșteaptă-te, române". În 1880, pianista Sofia Vlad-Rădulescu publică în „Lyra Română” "Lugojana" culeasă de la . În 1881 publică la editura Constantin Gebauer " Cântecul ciobanului", altă melodie notată de la același lăutar. În 1897 se retrage de la conducerea
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
în ), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Valea Viilor și este așezat într-o cunoscută zonă viticolă. Localitatea apare menționată pentru prima oară în istorie în anul 1263 ca "posessio Barwmlak". În 1305, după moartea comitelui Apafi, proprietarul comunei, fiii săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai multe posesiuni, între care și "terra Baromlak". În anul 1357 Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
de satul „Baldun”, denumirea localității derivând de la numele fostului moșier, Balduni Guch, proprietar a 1.000 iugăre de teren. Pomenirea satului la această dată se face cu ocazia unui ""jurământ al magistratului Ioachim împreună cu cei 49 cojucători, în procesul cu comitele Imbre"". Unul dintre cei care depun jurământul este și nobilul Lucaciu, fiul lui Iacob de Badon. În documentul original, redactat în limba latină, pentru denumirea localității se folosește termenul de ""Baldum"" (Iacobus Baldum 1323). Alte atestări documentare au fost făcute
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
vor rămâne sub autoritatea autorităților federale. Începând cu anul 2011 transferul autorității poliție metropolitane a Buenos Aires este în curs. Începând cu anul 2007, orașul a stabilit o nouă schemă administrativă descentralizata, creând noi comune (comunas) care vor fi administrate de comitele formate din 7 membri fiecare și alese periodic. Buenos Aires este reprezentat în Senatul Argentinei de trei senatori (din 2011, Maria Eugenia Estenssoro, Samuel Cbanchik și Daniel Filmus). Locuitorii Buenos Aires aleg de asemenea și 25 de deputati în Camera Deputaților a
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
ucis de un cuman în timpul asedierii Tesalonikului în 1207. Succesorul său, țarul Borilă s-a confruntat cu boierii și cu erezia bogomila. A înăbușit conspirația boierilor la Vidin cu ajutorul unei oaste maghiare, formate din secui, români și pecenegi sub conducerea comitelui Ioachim. A organizat represalii împotriva bogomililor. Treptat însă, românii și-au pierdut rolul în regatul asanestilor. Ioan a revenit în țară în 1218 și cu ajutorul boierilor, l-au capturat, orbit și înlăturat pe Borilă și a preluat tronul. Sub Ioan
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
vale. Despre începuturile acestui voievodat se știe prea puțin, însă transformarea lui în comitat a fost un proces îndelungat și complex, realizat prin acordarea de titluri nobiliare cnezilor maramureșeni și integrarea lor în nobilimea regatului, și prin atribuirea demnității de comite chiar voievodului Maramureșului. Este greu de precizat timpul în care apare Voievodatul Maramureșului, probabil undeva la pragul dintre milenii, în urma coagulării unor structuri de organizare la baza cărora stătea obștea sătească, condusă de un jude ales, și unde hotărîrile importante
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
credința lui, domeniile lui Bogdan, iar în 1365 și conducerea voievodatului Maramureșului, aflat în acest răstimp în stăpînirea nepoților lui Bogdan, Ștefan și apoi Ioan. Balc va conduce Maramureșul timp de 30 de ani în dubla calitate de voievod și comite, perioadă în care populația și cnezii se vor obișnui cu noile instituții feudale, făcându-se astfel trecerea lină la structura de comitat. Cnezii maramureșeni vor face alianțe și căsătorii cu membri ai nobilimii ungare, iar unii dintre ei se vor
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
o serie de vestigii arheologice, precum ruinele reședinței voievodale de la Cuhea. Comitatul Maramureșului, continuatorul voievodatului, a păstrat un oarecare grad de autonomie și în secolele care au urmat, mai ales că în fruntea lui s-au aflat cel mai adesea comiți de origine românească.
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
Ioan Bașa a propus ca banii din acele obligațiuni să fie folosiți nu doar pentru școlile comunale, ci și pentru gimnaziul din Brad. Propunerea a fost bine primită la de nou-instalatele autorități române ale comitatului, în frunte cu Ioan Pipoș (comite suprem), Iosif Hodoș (vicecomite) și Amoș Frâncu sr. (protonotar). La 12 februarie 1862 Hodoș a repus chestiunea în fața adunării comitatului. Pentru obținerea obligațiunilor s-au convocat întruniri ale reprezentanților comunelor la Brad (20 februarie), Băița (4 martie) și Hălmagiu (18
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Poloniei și de a o înlocui cu vasalitatea față de Ungaria, Sigismund de Luxemburg a organizat așadar o campanie militară "„contra moldovanos”". Odată cu începerea anului 1395, Sigismund a declanșat pe direcția Cristuru Secuiesc - Pasul Oituz invazia, printr-o avangardă comandată de comitele secuilor Ștefan de Kanizsa. Aceasta care a reușit să treacă de apărătorii moldoveni înarmați în principal cu arcuri și fortificați în prisăci. Corpul principal al oastei maghiare - comandat chiar de către rege, a trecut în Moldova prin altă pas - cel mai
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
și istoriei frământate a Transilvaniei în prima parte a evului mediu. Atestarea documentară propriu-zisă a așezării medievale apare în ordinea cronologică sub denumirea: În anul 1402 regele Sigismund de Luxemburg a scos, la cererea greavilor din Mediaș, Copșa de sub jurisdicția comitelui secuilor. În anul 1415 a fost menționat parohul romano-catolic Nicolae. În anul 1510 Copșa Mică a fost atestat drept sat liber în cadrul scaunului Șeica Mică. Libertatea locuitorilor trebuia echivalată prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Blaj și Sighișoara, care era
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
și exploatării gazului metan. Prima sondă ia ființă în 1913 dar lucrările se întrerup datorită izbucnirii primului război mondial. Copșa Mică este atestată din punct de vedere istoric din anul 1402, când Sigismund de Luxemburg a scos localitatea de sub jurisdicția comitelui secuilor. Conform informațiilor profesorului Coriolan Suciu așezarea apare inițial sub denumirea de PARVA KABAZ în anul 1402. În anul 1415 localitatea apare sub denumirea de KOPS MINOR iar în anul 1429 apare sub denumirea de KYSZ KAPPWSS. În anul 1415
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
patronimul Casa Hermes, și îndeplinește funcțiuni diverse (spațiu comercial sau administrativ) până în 1989, când este restaurat și devine sediul expozițiilor Muzeului „Franz Binder”. Câteva plăci heraldice descoperite la restaurarea clădirii atestă locuirea aici a lui Valentin Frank von Franckenstein (1643-1697), comite al sașilor din Transilvania și judecător regal din 1686 până la sfârșitul vieții, primul traducător din opera lui Ovidiu în limbile română și maghiară. Colecțiile pe care le gestionează (aproximativ 3000 de obiecte) cuprind două mari categorii de piese. Din prima
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
Băile Felix la Târgul de Turism de la Viena din ianuarie 2015. Oradea este menționată pentru prima dată cu numele latinesc "Varadinum" la 1113, într-o diplomă a abației benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis și al comitelui Saul de Bychar. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de conviețuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenței etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni și turci. Cetatea Oradiei, ale
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
a ajuns până în ținutul aflat de-a lungul râului Diemel. După înfrângerea saxonilor din Hessengau au fost constituite la nord și la sud de Diemel în anul 772 comitate. "Wartberg"-ul, astăzi "Burgberg" , a devenit o dată cu scurgerea timpului reședința unui comite și a dat orașului numele actual. Prima atestare istorică într-un document a orașului "Wartburg" a fost făcută în jurul anului 1010. În Vita Meinwerci, autodescriere vieții episcopului Meinwerk din Paderborn, ne este relatat despre contele Dodiko din "Wartberg" care stăpânea
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
și există documente care îi consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca mercenari sau voluntari pe lângă saxoni și români în armatele diferiților magnați locali din Transilvaniei cum a fost cea a comitelui Ioachim din Sibiu Cavalerii teutoni, a căror prezență in zonă a fost scurtă (1211-1225) au fost chemati pentru ca apararea oferita de pecenegi a dezamagit regii Ungariei. Ei s-au așezat în sud-estul Transilvaniei si au construit un sistem de apărare
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
frate tot cu numele (Ioan) — duplicarea numelui era un obicei când unul dintre copii avea tatăl diferit.. Ioan Huniade a fost un mare aristocrat al regatului Ungariei, care își avea domeniul feudal la Hunedoara. A devenit ulterior ban al Severinului, comite de Timișoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei. Era unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său. Moartea prematură a regelui Albert de Habsburg a deschis o perioadă de frământări în Ungaria legate de succesiunea la tron
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
satul Ocnița apare într-un document din anul 1315, find unul dintre satele cu cea mai veche atestare scrisă din Transilvania. În documentul de referință scrie: "capitlul din Oradea adeverește dăruirea prin testament a satelor Ocnița, Comlod și Milaș, de către Comitele Renold, fiul lui Ioan din neamul Kukenesrenold, capitlului de Albă Iulia. Donatorul își rezervă dreptul de a stăpâni până moartea să satele amintite. Actul acesta a fost întocmit la cererea Comitelui Renold pe de o parte și a canonicilor și
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]