588 matches
-
când ajungi în pântecele nesățiosului fiu al Gaiei. Îmi vorbise pe un ton neutru, diagnosticul mi-l comunicase ca și cum ar fi vorbit despre o terță persoană, descriind cu mâna niște icsuri în aer. Nu, nu, lasă, mă împiedicase să intervin, compătimirile de circumstanță știi că îmi displac. Sigur, niciodată nu ți-e de ajuns cât ai trăit, dar asta e. După cum vezi, ai fost scutit să-mi pui ștreangul la gât. Pufnisem ușor pe nări, parabola asta mi-o tot repeta
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
dar nu s-a înțeles aproape nimic din bâlbâiala care l-a rușinat și mai mult. A reușit să se ridice și s-a retras cu spatele până la biroul arătat sub privirile pline de haz și, în aceeași măsură, de compătimire ale Alinei. A început imediat să cerceteze hârtiile, notându-și câte ceva pe o coală de hârtie scoasă din geantă. Își ținea capul mult plecat și strângea din dinți ca să-și abțină pornirea de a se uita la fata care lucra
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
O să iau eu asta,arătând spre o geantă în care avea cartii.O ridică cu greu . Du-te înainte,nana.Voi veni și eu pe urma. Văzând că amintirile încă o leagă de casă și că privea fiecare colțișor cu compătimire,Radella lua geantă și se duse la tradura.Era o liniște plăcută,isi aminti cât alergase pe scări când fusese mică,se vedea râzând cu Radella la bucătărie și pe genuchii lui Jack,în gradina.Apoi imaginile dispăreau,șterse de
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
imaginile dispăreau,șterse de timp și simții mirosul unui nou început. -Sper că ai o bună explicație pentru ce faci,se auzi dintr-un colț al camerei. Era Elisabeth.Fata se uită câteva secunde la ea,si schița o doulce compătimire pentru acel suflet,inexplicabil atât de chinuit. -De ce nu-mi răspunzi?Te-am întrebat ceva! -Întotdeauna m-am întrebat,mătușa ce ți-am făcut de mă urăști atat.Stiu că ne-am mai certat,dar de fiecare dată când
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
ceva decât fac hunii. Multă lume-i adunată și-ndată apare-un zvon Că primarul vrea s-anunțe o știre de la balcon: Pachetele sunt puține!” - spune primarul - mulțimii. Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârșitul lumii. Mă uit cu compătimire, când la unul, când la altul, Nu-mi explic decât că-n spate, toți îl au pe necuratul. Asta este viața noastră, ăștia sunt ai mei români, Hoții ne furară pâinea, ne tratează ca pe câini. Am ajuns azi plini
CARE ESTE ROLUL VIEŢII MELE? de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359876_a_361205]
-
bine azvârl televizorul pe fereastră. Asta să fie la ei acolo, nu la mine acasă! Omul este acela care coboară moravurile sau moravurile sunt acelea care îl coboară pe om? În asemenea situații nici disprețul nu mai ajută. Poate doar compătimirea, în măsura în care aceasta te determină să întinzi mâna după ajutor. A murit unul din bătrânii satului, moș Culaie, care rămăsese singur și am fost la înmormântarea lui. Îi adusese nepotul un cactus mic, i-a explicat cum trebuie îngrijit și apoi
MOŞ CULAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359746_a_361075]
-
Ștefan! — Băiete, știu că ai o mulțime de treburi, responsabilități, ai cam uitat de noi, în special de fratele tău. Virgil e bolnav! Are nevoie de noi, de fapt de tine! Pe mine nu mă dorește, nu vrea să simtă compătimirea de mamă, știe că-mi este greu. Așa că te rog, lasă totul, aranjează-ți un pic de timp liber, ai afacerea ta, nu dai socoteală nimănui și vezi ce se întâmplă cu fratele tău. — Bine, mamă! Plec în după-amiaza aceasta
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340341_a_341670]
-
senzația de jenă se amplifică. Stau cu privirea în pământ, nu cumva să atragă atenția. Iar drumul până la destinatar, în asemenea clipe, pare mai lung decât călătoria lui Marco Polo până-n China. Bărbații care îl zăresc clatină din cap cu compătimire. - Ți-a venit și ție rândul, huh? Iar purtătorul de flori, dacă le-ntâlnește privirea, dă din cap jenat și își mișcă maxilarul într-un zâmbet silit. - Well, cu toții trecem prin asta, nu? pare a zice mutra lui. Da, și
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea () [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
mi-a lăsat impresia de neseriozitate. Cum ai aflat de aventura sa? — Îmi făcusem până la urmă o prietenă, soția unui coleg de muncă a lui Anton. Era medic, lucra la spitalul din localitate. La început, m-a apropiat de ea compătimirea. Soțul îi suferise un accident rămăsese fără piciorul stâng, purta proteză. Elena, acesta era numele doamnei, mi-a povestit că s-au cunoscut la spitalul unde el se internase pentru operație, ea fiind medic acolo. Două zile soțul meu, Anton
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340093_a_341422]
-
Din ce cauză? Pentru că iubirea s-a răcit peste tot și buna înțelegere a dispărut, iar armoniei i se ignorează chiar numele. Au dispărut admonestările, făcute chiar din iubire, nicăieri nu există inimă creștină, nicăieri nu se varsă lacrimi de compătimire. Nu vine nimeni în ajutorul celui slab în credință și atâta ură s-a aprins între cei de același neam, încât fiecare se bucură mai mult de nenorocirile aproapelui decât de succesele proprii. Și, după cum în epidemiile de ciumă aceleași
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
-n dragoste, precum și-n ură, Eu sunt statornic, eu nu-nsel ! Eu, fiul hăurilor reci, Spre stele te-oi purta de mână; Vei fi pe univers stăpâna Și draga mea vei fi pe veci; Privi-vei lumea de departe, Neîncercând compătimiri, Pământul - fără fericiri Și frumusețe, fără moarte - ... Dar poate tu nu știi ce-nseamna Iubirea unui muritor ? Nu ! Află : nu ți-e dat de soarta, Prietena, ca , pașnic stând, Tu să te ofilești curând Ca jertfa-a pizmelor de rand
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
jumătate, prin triumful libertății omului, au impus libertatea popoarelor, precum curentele dominante actuale, prin încătușarea individului, sunt sortite să îngenuncheze pe cei slabi în folosul celor puternici. Vântul de generozitate universală a prilejuit, cum era natural, și mari exagerări. Mila, compătimirea și dragostea pentru țărănime au creat o imagine falsă a țăranului, o idealizare ieftină și dulceagă, departe de realitate. Pe măsură ce interesul pentru țăran creștea, s’a ajuns să nu se mai poată vorbi despre el decât în termeni hiperbolici. Iar
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
ele pot prelungi durată lor. Cand nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depășirea acestora. Esențial este când vorbiți despre problemele și emoțiile dvs. să nu căutați milă sau compătimiri. IMPORTANT: Dacă aveți o mare supărare sau tristețe încercați să nu aduceți sentimentele aces tea acasă. Ieșiți în stradă cu deosebire în locurile înverzite și plimbati-va. Nu faceți din casă dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiți de
SUNTEM REZULTATUL ACEEA CE GÂNDIM de IONEL CADAR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341479_a_342808]
-
uitase fetița cu cărucior cu tot, în parc? Au alergat împreună și au recuperat-o după mai mult de jumătate de oră, căci locuiau pe Calea Lugojului și copila fusese uitată în Parcul Central. Râdeam toți de întâmplare, cu vădită compătimire pentru "pățit", iar Doamna Profesoară, cu accentul ei rusesc, a mai pus paie pe foc: - Mărine, Mărine, cum m-ai făcut tu de rușine!!! Referință Bibliografică: Cititul stradal / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1041, Anul III, 06
CITITUL STRADAL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342030_a_343359]
-
acestor „Lumini pe Pânza Timpului”: „Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc? ... Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l .../ Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?/ Nemurire, se va zice.” Apoi, cu admirație și compătimire pentru soarta lor, Eminescu dezvăluie taina acelor înfăptuiri, care-i fac, cu adevărat, nemuritori: „Este drept că viața-ntreagă,/ Ca și iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă.” (M. Eminescu, Scrisoarea I) Titlul acestei cărți mă trimite
LUMINI PE PÂNZA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341550_a_342879]
-
nici măcar în cele mai mici amănunte. Cele două fete mai mari se măritară și plecară de acasă. Virgil văzu o satisfacție mare pe fețele surorilor lui datorită faptului că scăpaseră de dictatura din familie, iar pe el îl priveau cu compătimire ca pe un sclav înrolat la un jug nepotrivit pentru vârsta lui. El ar fi vrut să se ridice și să se răfuiască cu tatăl său însă nu îndrăznea. În memoria lui toată duritatea pe care tatăl lui o exercitase
POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341185_a_342514]
-
bisericii că se gândește numai la sfânta unire politică a tuturor Românilor. Încercarea Preasfințitului de la Baia Mare de a întuneca măreața figură a lui Vasile Lucaciu făcându-l ceea ce n-a fost: un agent al prozelitismului papistășesc, a fost acoperită de compătimirea unora și de indignarea altora. Preasfințitul de la Baia Mare a făcut un rău serviciu uniților când i-a mai pus în fața întregului neam și ca protestatari împotriva închipuitei învinuiri din partea fraților lor ortodocși, că ei ar fi trădători de neam. Nu
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
semăna cu bunătatea și omenia. S-a uitat curios la mine. Nu m-a măsurat din cap pînă-n picioare, ci s-a uitat la fața mea și, mai ales, și-a ațintit privirea în ochii mei. Parcă am văzut puțină compătimire. Nu mi-ar fi plăcut să fi fost milă. Am detestat acest sentiment din fragedă copilărie când încă nu realizasem ce înseamnă să fii un copil orfan. - Tovarășa profesoară, nu fiți supărată. Așa este în viață. Trece uneori tăvălugul peste
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
rău de el, de socrul ei, de nefericirea lor, știa că alta ar fi fost viața lor dacă ea era cu ei. Dar nu ar mai fi putut duce acea viață de coșmar, pentru nimic în lume. În plus, în afară de compătimire, nu avea nici un fel de alt sentimente pentru Nicolae. - Tu ai lăsat să se creeze această prăpastie între noi! Ți-au lipsit tandrețea, căldura, înțelegerea, mă voiai pur si simplu lângă tine, să te însoțesc, să te slugăresc. Dacă nu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
o descrie Tradiția ortodoxă.” (Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia Ortodoxă Continuare și dezbateri. Vol. II. Trad.din lb. greacă de prof. Ion Diaconescu și prof. Nicolae Ionescu. Ed. Sofia, București-2001, p. 146) La suferința mistică participă deopotrivă, Dumnezeu, Sfinții, împreună pătimire, compătimire și pătimitorul conștient că este ancorat în transcendent. În cadrul durerii, pătimitorul liber cugetător sau creștinul de Duminica, rămâne singur și neputincios, la cheremul propriu și la sadismul torționarului. Ceilalți semeni care nu trăiesc prin credință durerea, nu ating suferința mistic
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Profesor Teodor M. Popescu, Meditații Teologice.Vol. II. Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor- 2003, p. 213) Suferința fiind din plămada lui Hristos, îl conduce pe creștin la întărirea credinței, la buna înțelegere, la smerenie, la sinceritate, la prețuirea celorlalți, la compătimirea dușmanilor, la îndelunga răbdare, la iertare, la dragoste, la înțelepciune, la jertfă. Mântuitorul își previne Ucenicii despre taina suferinței, despre suferința Sa și a Aleșilor Săi: „În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
închinată soției. Retorica poemului este impecabilă. Cititorul este atins afectiv încă din primele versuri, printr-o întrebare a cărei sinceritate este în stare să îl oprească din orice drum, ca un cutremur, obligându-l, dacă nu la reflecție, măcar la compătimire: “Cum umbli tu prin văile acele,/ lipsită fiind de straja mâinii mele?” (p. 10) Protecția cavalerului, de strajă la “adorata lui doamnă” (Poemul 7, p. 15), căreia îi amintește că: “Pe brațe/ te-am purtat și te-am ținut” (Poemul
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
ținutului de câmpie unde m-am născut. Am deja treizeci de ani și sunt profesoară de filosofie în acest oraș uitat de lume. Sunt necăsătorită, iar ceilați mă privesc cu milă: „Săraca a rămas fată bătrână!”. Nu am nevoie de compătimirea lor! Nu cred într-o fericire de femeie casnică înconjurată de un sot buhăit cu burtă și mulți copii. Poate că acele femei căsătorite sunt mai plafonate și mai ratate ca mine dar sunt cum, s-at spune, în rândul
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
porți numele când voi fi judecat și arestat. Nu trebuie să suporți tu această rușine. Nu tu ești vinovată... Nu vreau lacrimi, nu doresc să ne certăm și să ne imputăm fapte și atitudini. Nu doresc nici milă și nici compătimire. Nu le merit. De aceea am hotărât să-ți scriu. Ca să-ți pot explica în liniște și să-ți cer iertare. Iartă-mă Anca! Îmi voi lua lucrurile personale atunci când ești la serviciu. Ca să evităm momentele penibile. Voi locui într-
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
nu-i era necesar, după care, tot ei, folosind falsuri și dezinformări, creau victimei o imagine melodramatic deformată, dar suficient de credibilă încât să reziste vreme de mai bine de un secol. Așa s-a născut un veac de falsă compătimire, un veac în care abilitatea câtorva a făcut ca revolta publică să fie înlocuită cu mila. În acest context, chiar este de crezut că, dacă Eminescu ar fi fost nebun cu adevărat, iar Junimea ar fi dorit sa încerce recuperarea
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]