594 matches
-
frații și au venit să‑l caute. Bătând ei la ușă, s‑a dus Îngerul, iar bătrânul striga dinăuntru : «Plecați de aici frațiloră. Dar ei stricând ușa, au intrat și l‑au Întrebat, pentru ce striga. El le‑a răspuns : Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 99 «Treizeci de zile am pătimit și nimeni nu m‑a cercetat și iată, șapte zile sunt de când a trimis Dumnezeu un Înger care Îmi slujea și cum ați intrat voi, s‑a depărtat de la mineă. Acestea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
țioasă În timpul Îngrijirii fraților bolnavi. Dintre aceștia, Îl aduce În amintire pe părintele Pantelimon de la schitul athonit Sfânta Ana, care s‑a dăruit slujind altora. „S‑a Îngri‑ jit de cei bolnavi de tuberculoză, i‑a hrănit pe Înfometați În Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 101 timpul marii foamete din perioada de ocupație germană și, În sfârșit, a murit În 1948, după ce s‑a Îmbolnăvit și el - toate acestea fără să se plângă deloc. În loc de plângeri, el aducea laude lui Dumnezeu”. Redăm
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care pentru aproapele, sau după cum este scris În Scriptura sfântă : „... un trup suntem În Hristos” (Romani 12, 5) și : „inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una” (Fapte 4, 32). Nimic nu bucură pe Dumnezeu mai mult decât Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 103 să suferim cu multă râvnă pentru „mădularele noastre”. Prin aceasta se Înțelege de fapt suferința pentru aproapele nostru și ajutorarea lui, căci creștinii sunt mădulare ale Trupului lui Hristos (I Corinteni 12). Dragostea activează pornirea de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Îi este alături, că Îi pasă, că nu a rămas cu totul părăsit, al nimă‑ nui. Chiar simpla prezență, tăcută, lângă patul lor le aducea Înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează și Mitropolitul Antonie de Suroj (1914‑2003) Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 105 următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet : „La Începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie și pe secția mea se afla un soldat În agonie. Îl asistam În timpul zilei
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
decât sinucigașul dezamăgit în amor, chiar dacă, acum, tocmai el se vede nevoit să joace detestabilul rol al "amantului". E drept, și datele problemei s-au schimbat radical: soțul nu mai apare ca o victimă inocentă și nu stârnește pic de compătimire, de vreme ce își folosește cu nerușinare consoarta ca momeală pentru "clienții" primiți în găzduire. Exasperat, la rândul său, de refuzul provocator al frumoasei napoletance, Leon bănuiește că femeia dorită nu e atât de ingenuă precum vrea să pară. Ca atare, amintindu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
favorită, iar ca locație spitalul sau izolatorul. Într-o lucrare cunoscută, Sorin M. Rădulescu îl citează pe Jack Douglas (The Social Meanings of Suicide, Princeton University Press, 1967), care spunea că "acțiunile suicidare pot servi ca mijloace de dobîndire a compătimirii celorlalți, de stîrnire a sentimentelor de simpatie, milă și compasiune, sentimente pe care însuși sinucigașul le împărtășește cu ceilalți, autocompătimindu-se; acțiunile suicidare pot avea și semnificația culpabilizării (blamării) altora pentru autosuprimarea vieții, servind, astfel, ca mijloc de răzbunare"112. Ponderea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care l-ar putea desțeleni din cumplita lui îndoială: minte sau trup. Nietzsche îi este un maestru, nu doar un autor. Își regăsește propriile neliniști, asumarea singurătății, și nevoia de a exulta în numele unei vitalități care exploda în el. Chiar compătimirea pe care o simte pentru Nietzsche este cea pe care o resimți față de un om, nu față de un autor. Dă atașamentului său pentru Nietzsche sensul unei repuneri în circuitul prieteniei al acestui om neînțeles de vreun contemporan al său. Pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
celui care este pios sau milostiv, a celui care este fidel sau atașat față de datoriile sale morale (față de Dumnezeu, de părinți, de aproapele său și față de oameni În generală; - respectul și comportamentul corespunzător față de celelalte persoane și lucruri; - simpatie sau compătimire față de suferința altora, concomitent cu dorința de a-i ajuta, de a le ușura suferința sau greutățile (compasiune, caritate, compătimire, consolareă; opusul ei este indiferența, starea de insensibilitate morală, duritatea sau chiar cruzimea față de semeni, dezgustul și disprețul față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
părinți, de aproapele său și față de oameni În generală; - respectul și comportamentul corespunzător față de celelalte persoane și lucruri; - simpatie sau compătimire față de suferința altora, concomitent cu dorința de a-i ajuta, de a le ușura suferința sau greutățile (compasiune, caritate, compătimire, consolareă; opusul ei este indiferența, starea de insensibilitate morală, duritatea sau chiar cruzimea față de semeni, dezgustul și disprețul față de ceilalți. Simpatia este una dintre cele mai importante și prezente sentimente și atitudini morale umane. Termenii de etimologie lat. compassio sau
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este un sentiment uman, moral, dar eu o resimt și ca pe o datorie. Mila este sentimentul moral care se manifestă În relația dintre mine și tine, În următoarele moduri: aă Eul meu se atașează perceptiv, printr-o atitudine de compătimire, de suferința ta, pe care o Împărtășește printr-un act imediat de contagiune afectivă. bă Al doilea moment, care succede celui precedent, constă În faptul că se răspunde la „apelul” persoanei În suferință printr-o deschidere de tipul „compasiune resimțită
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de ce un om drept a putut fi lovit de către Dumnezeu cu nenoriciri. fă Iov este vizitat pe rând de trei prieteni apropiați (Eliphaz, Bildar, Tsofară, care vin să-l consoleze. Ei se așează În tăcere alături de el, ca semn al compătimirii și consolării, timp de șapte zile și șapte nopți, ca să stabilească un contact afectiv. Apoi discută cu Iov sensul nenorocirilor sale, Încercând să-l consoleze. gă Cei trei prieteni nu au nici un succes. Este vizitat și de un al patrulea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afectivă”. Să ne referim la suferință. Eu văd Suferința pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin aceasta neliniștea mea se transmite și celorlalți, fie ca simplă compătimire, fie ca act de contagiune psihică. Se poate conchide că există un anumit limbaj al apropierii dintre mine și celălalt, care transcede cuvântul. Acest element de legătură nonverbală, care mă apropie de celălalt, este cel care dă valoare realității umane
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îngrijire” corporală, dar și cu efecte morale și psihologice asupra stării de spirit a bolnavilor, a suferinței acestora. Este un act de susținere și de preluare coparticipativă a suferinței lor. Formele psihologice și sociale ale dăruirii constau din următoarele: susținerea, compătimirea, sfătuirea și apelul la exemple pentru persoanele aflate În dificultate; Încurajarea, oferirea de soluții sau de sprijin direct, aport emoțional și intelectual, comunicare, scoaterea din izolare, activități utile, Încurajare, redarea Încrederii și a demnității umane, a convingerii utilității sociale a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a unor autori care n-au abuzat În creația lor de folosirea unor cuvinte clișeu. Mila noastră (occidentală și creștinească) ține de o mentalitate complicată și ambiguă. Pe de-o parte, În ea regăsim trăiri de moment, foarte acute ale compătimirii și compasiunii față de cei sărmani și umili, față de suferința și nenorocirea lor. Pe de alta, cerșetorul, cu toată starea lui jalnică, este considerat o ființă mai curînd degradată și, chiar dacă se poate bucura de pomana pe care sîntem dispuși să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Este și mai îngrozitor de evident: să consideri viața celorlalți un nimic și să-ți consideri propria inimă un simplu mușchi (după cum spune unul dintre acei intelectuali care mai mult toarnă gaz pe foc, privindu-i din centrul „istoriei”, cu superioritate, compătimire și dispreț pe nenorociții ca mine, ce rătăcesc disperați prin viață). În fine, aș vrea să spun că, dacă din majoritatea tăcută ar renaște o formă de fascism arhaic, el ar putea să renască doar din alegerea scandaloasă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și până acum? Și cu ce șanse de reușită?... Să continuăm să fim patrioți și unioniști la modul global și confuz, îmbinând strigătele de dragoste de țară cu trădările strategice; urmărind interesul personal și căpătuirea fără scrupule, dar glosând cu compătimire, aproape credibil, despre sărăcia cumplită a bietului basarabean; înfierând comunismul și pe comuniști la Chișinău, dar adulându-i și făcându-le campanie electorală dincolo de pod; invocând unirea tuturor forțelor democratice, dar formând în fiecare lună câte un partid; gafând copilărește
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
faptul că hotarele acelui sat un fel de Macondo polonez sunt păzite de patru arhangheli (Rafael, Gabriel, Mihail, Uriel), că nașterea personajului Misia, fata Genovevei și a morarului Michal, este asistată de îngerul ocrotitor cu singurul sentiment cunoscut de îngeri: compătimire plină de dragoste. Îngerii știu de unde și încotro curg întâmplările, începutul și sfârșitul istoriei și al destinelor urzite în ea, dar nu se amestecă și nu se înspăimântă, spre deosebire de personajele din Străveacul ..., ce se răsfrâng în șuvoiul evenimentelor, pentru a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un deosebit simț al umorului, dar mai ales cu ironie, statutul criticilor, ca al unor "întîrziați" la atribuirea harurilor divine. Pe acești "indivizi care întîrziaseră" (probabil datorită unor trăsături caracterizante care-i plasau en retard), "creatorul i-a mîngîiat cu compătimire" și le-a spus să se facă "critici literari și să-i conteste opera". 123 Vezi George Mirea, Junimea și neologismele, Editura Junimea, Iași, 1983. 124 Titu Maiorescu, Critice, Editura pentru Literatură, București, 1967, vol. I, p. 108-109. 125 În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
timp se oprea și munca continua. Altădată să te Înveți să nu-ți mai bagi mâna În tăișul coasei! Cam aceasta era mângâierea de care beneficia din partea tatălui sau a fratelui mai mare. Nu prea era timp pentru mângâieri sau compătimiri. Cu bătutul coasei era mai greu fiindcă trebuia să mergi cu loviturile ciocanului În linie dreaptă și trebuia să-i subțiezi gura până când juca pe unghie. Dacă loveai cu ciocanul mai sus de cât trebuia, drept recompensă puteai primi de la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a dorit foarte mult un al doilea băiat. Am întrebat-o de ce și mi-a răspuns că viața băieților este mai ușoară, că femeile suferă mai mult în această lume. Așadar, m-am privit întotdeauna într-o oglindă care arăta compătimire pentru fete și admirație pentru băieți. Mi-am dezamăgit mama la naștere de două ori: mai întâi pentru că nu eram băiat și apoi pentru că nu am fost un bebeluș la fel de frumos precum fratele meu. Tata, în schimb, nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
la începutul aniilor '90, la câțiva ani de la terminarea facultății (Nicoleta Turliuc). • [...] mama mi-a răspuns că viața băieților este mai ușoară, că femeile suferă mai mult în această lume. Așadar, m-am privit întotdeauna într-o oglindă care arăta compătimire pentru fete și admirație pentru băieți (Cristina Neamțu). Despre interiorizarea capitalului de neîncredere și (auto)devalorizarea femeilor: Îmi dau seama acum cât de mult am suferit din cauza devalorizării mele ca om generată de faptul că eram femeie. Nu îmi judec
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ce lucrau în fabrică. Milițianul a plecat și Savin a luat loc la catedră. Trecuse în tabăra vrăjmașului. A început să peroreze, ca și Mihalexe, fel de fel de inepții, trase la șapirograful partidului înțelept. Mă uitam la el cu compătimire și mă gândeam ce bine i-ar fi stat acestui bărbat în toată firea, ca și altora asemenea lui, să fie exemple de demnitate creștină și românească, nu pricină de sminteală pentru cei slabi. Sfârșindu-și expunerea, ne privi profesoral
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fiind Duminică. Cei care se pregăteau să coboare se uitau la mine, apoi unii la alții și-și făceau semne cu coatele. Eram tuns chilug, cu haine fistichii, bocanci mari, întorși de vârfuri, cu desagi și provocam interes, stârnind nedumerire, compătimire și haz totodată. Nimeni nu mai purta desagi. Oamenii aveau genți, rucsacuri sau serviete. O femeie între două vârste, subțirică, mă întreabă: Unde mergi dumneata? La Ciorani! La cine mergi? Mai trăiește cineva din familia Maxim acolo?, zic după o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vadă: Va veni lume la priveghi și nu vreau să aibă femeile prilej de bârfă. Apoi a tăcut. După-amiaza respira cu greu și am întrebat-o dacă nu vrea să meargă la spital. A dat din cap, uitându-se cu compătimire, ca și cum eu eram cel în suferință. Am telefonat la Ploiești și Tatiana a venit cu nepotul Bogdan, cu mașina, și au dus-o la Spitalul județean, la Urgențe. Înainte de a se urca în mașină și-a luat rămas bun de la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
distanță, trebuiau străbătute coridoare, urcate și coborâte mai multe scări, e drept doar cu câteva trepte. Tot acest traseu era marcat de lucrători ai protocolului australian. În timp ce acel traseu era parcurs de delegație, am surprins la unii dintre acei lucrători compătimirea că o delegație la nivel înalt era nevoită să se strecoare printr-un adevărat labirint spre a ajunge la cabinetul primului-ministru. În sfârșit, s-a ajuns în sala unde urma să aibă loc convorbirea între cele două delegații, situată în preajma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]