617 matches
-
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Novi Sad, 1980; Proza scriitorilor români din Voivodina, Pancevo, 1986; Cugetări, postfață Ștefan N. Popa, Novi Sad, 1996; În amurg. Memorii, confesiuni, însemnări de călătorie, Timișoara- Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Ioan Baba, Compendiu bibliografic. Scriitori, „Lumina” (Pancevo), 1996, 1; Popa, Lit. rom. Voivodina, 289-290. C.D.
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
luminii”. Urmează la Iași Liceul Internat și Facultatea de Litere, luându-și licența în 1945. Începând cu 1941 se întreține singur, desfășurând o intensă activitate publicistică. După absolvire este o scurtă perioadă asistentul lui G. Călinescu, care îl menționează în compendiul Istoria literaturii române, în paragraful dedicat revistei „Jurnalul literar”, al cărei colaborator M. a fost : „înclinat mai mult spre lirică, pune în articolele critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică”. Funcționează ca profesor la Liceul Național din Iași, apoi la
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
atât de leneș în azur/ Și timpului de soare care vine/ Nu i-am lăsat decât un obosit contur.” SCRIERI: Vulturii amiezii, îngr. Lucian Dumbravă și Horia Zilieru, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1970. Repere bibliografice: G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, București, 1945, 402; Lucian Dumbravă, George Mărgărit, CL, 1970, 1; Piru, Varia, I, 488-491; Florin Mugur, George Mărgărit, ST, 1980, 12; Lit. rom. cont., I, 382-383; J. Popper, Poetul George Mărgărit, ST, 1993, 10 ; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 159-160; Emil Manu
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
filipinezii nu aveau patronime individuale care să permită o „identificare În funcție de familie” și că obiceiul lor de a pune nume de botez inspirate de un număr mic de sfinți ducea la o mare „confuzie”. Soluția era un catalogo, adică un compendiu care să cuprindă nu numai nume de persoane deja existente, ci și substantive și adjective din domeniul florei, faunei, mineralelor, geografiei și artelor, care urmau a fi folosite de autorități pentru atribuirea de nume de familie permanente și transmisibile. Fiecare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la dicționare, la atlase istorice, care făceau proiecte culturale, care erau În vârful cercetării sociologice, literare, intelectuale europene. De aceea mă bucur că generația tânără este interesată de astfel de proiecte: nu avem dicționare, nu avem studii sociologice, nu avem compendii și antologii. Tot ce avem sunt promisiuni estetice. De multe ori mă gândesc ce s-ar fi Întâmplat dacă, de pildă, școala de sociologie a lui Dimitrie Gusti ar fi continuat Încă cincizeci de ani? Ce se Întâmpla dacă Pușcariu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este discutată pe larg în capitolul 7. În acest moment, accentul se va pune pe diversele întrebuințări care pot fi date informațiilor din surse deschise. De exemplu, o sarcină standard a ofițerilor din serviciile de informații a fost să pregătească compendii extinse cu informații privind țările în care ar putea fi întreprinse în viitor operațiuni militare. Teoretic, aceste compendii includ toate informațiile ce ar putea fi utile personalului militar. Informații privind geografia țării, rețelele sale de comunicații și transport, locații militare
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
pot fi date informațiilor din surse deschise. De exemplu, o sarcină standard a ofițerilor din serviciile de informații a fost să pregătească compendii extinse cu informații privind țările în care ar putea fi întreprinse în viitor operațiuni militare. Teoretic, aceste compendii includ toate informațiile ce ar putea fi utile personalului militar. Informații privind geografia țării, rețelele sale de comunicații și transport, locații militare și economice-cheie și așa mai departe ar trebui incluse cu detalii suficiente pentru a-i permite celui care
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de date, care acoperă probleme importante pentru politica militată și externă a guvernului. Această activitate poate consta în realizarea unor baze de date cu informații relevante despre toate țările unde ar putea avea loc o activitate militară 31. Astfel de compendii au scopul de a deveni un instrument de lucru pentru strategii militari, care privesc țara ca pe o posibilă zonă de luptă și care conțin informații detaliate despre forțe militare existente, facilități militare și de transport, topografie militară, precum și despre
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
să se știe care informații sunt importante și care nu. Deciziile cu privire la țările care urmează să reprezinte un viitor teatru de operațiuni, precum și gradul de dificultate pe care îl implică aceste activități au consecințe foarte importante în caz că informațiile cuprinse în compendiu vor fi susținute de operațiuni militare. De exemplu, planul prin care Statele Unite și membrii Organizației Statelor Est-Caraibiene* urmau să invadeze Granada a avut un ritm foarte rapid de evoluție. O consecință negativă a fost faptul că nu erau disponibile hărți
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
astfel un „caracter impresionist” tot mai accentuat, cu timpul repudiat, părăsit și deplâns ca superficial. Stând și judecând, foiletonistul de la „Convorbiri critice” era mai aproape de Lemaître decât de Faguet, ambii academicieni și perfect contemporani; îl preocupa prioritar, cum preciza în compendiul din 1937 - Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, aspirația „de a face din critică o categorie pur literară, un joc spiritual în jurul operelor de artă, o construcție personală, care să poată rezista timpului dacă piloții afirmațiilor s-ar surpa”. O astfel
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
afinități, în capitole ca Poezia de „sentiment”, Poezia de „fantezie”, Poezia de tendințe „extremiste”, Contribuția „Sburătorului” la epica urbană și la obiectivare, Contribuția „Gândirii” la poezia epică ș.a. Substanța următorului volum, Evoluția poeziei dramatice, redactat ulterior, poate fi dedusă din compendiul Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937. Relevând mutațiile estetice în poezie de la tradiționalism și neoclasicism la modernism, iar în proză de la subiectiv la obiectiv și de la rural la urban, L. vede în fenomenul de diferențiere, luat în sens creator, „adevăratul agent
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
al Bisericii cartagineze, intră în contact cu Augustin. Ne-au mai rămas două scrisori expediate de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221), el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor care să fie de folos atât pentru învățați, cât și pentru ignoranți, astfel încât toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de folos atât pentru învățați, cât și pentru ignoranți, astfel încât toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină de Filastriu și de Epifanie în greacă: poate era mai bine să fie tradusă în latină opera acestuia decât să fie compusă una nouă. În scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și la Alexandria și grație acelei călătorii putuse să adune, el, un occidental, chiar din locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. Întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, pentru că autorul vrea să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
școala teologică din Edessa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edessa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsându-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub forma unui dialog între maestru și elev, adaptat pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost intitulată Originile și faptele geților (De origine actibusque Getarum), adică ale goților, așa cum am spus mai sus (opera se mai numește și Istoria geților sau Getica). S-a întors apoi la Cronica lăsată neterminată și a completat-o scriind Compendiul cronologic, sau originea și faptele poporului roman (De summa temporum vel origine actibusque gentis Romanae). În timpul redactării Istoriei geților, în care Iordanes împrumută de la Cassiodor atât materialul cât și intenția encomiastică, se desfășoară un prim episod victorios din recucerirea bizantină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
operele exegetice ale lui Isidor nu sunt dezbateri unde să fie aduse noi argumente sau care să ajungă la noi rezultate, însă izvoarele antice, Ieronim și Augustin în primul rând, sunt foarte mult exploatate de scriitor care vrea să obțină compendii redactate cu spirit enciclopedic, adică vrea să concentreze cât mai multe informații și reflecții într-un spațiu cât mai redus. Oricum, Isidor vrea să reia învățătura lui Origen, chiar dacă îl cunoaște doar din traduceri, pentru că îl consideră cel mai mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al III-lea; însă restul scrierii este la a doua persoană singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să admită nici o blasfemie contra divinității. De aceea, autorul își propune să redacteze pentru ei un compendiu al „tradiției credinței ortodoxe și apostolice”, și, în special, al întrupării Unului-născut (1-4). Intenția e realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutațiuni a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră câteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l’autrice, Napoli, 1973. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., pp. 112-116. 8. Teodor Lectorul E cunoscut doar ca „lector” în Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol la începutul secolului al șaselea; nu cunoaștem alte date despre viața sa. Ne-a lăsat un compendiu al celor trei istorii bisericești scrise de Socrate, Sozomen și Teodoret pe care l-a dus mai departe până în vremea lui. Dintre aceste două opere, prima, compendiul, ne-a parvenit, în timp ce a doua, care ar fi fost de departe mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al șaselea; nu cunoaștem alte date despre viața sa. Ne-a lăsat un compendiu al celor trei istorii bisericești scrise de Socrate, Sozomen și Teodoret pe care l-a dus mai departe până în vremea lui. Dintre aceste două opere, prima, compendiul, ne-a parvenit, în timp ce a doua, care ar fi fost de departe mult mai interesantă pentru noi, s-a pierdut. Care va fi fost motivul pentru care Teodor a alcătuit această compilație este destul de limpede: dat fiind că operele celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de sinopsis. Opera rezultată în urma acestei operațiuni de compilare a fost intitulată Istorie bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. În epoca bizantină, acestei Istorii bisericești i-a fost adăugat un compendiu anonim. Scrierea, tradusă în latină de monahul Epifanie din Mănăstirea Vivarium sub îndrumarea lui Cassiodor (p. ???) a cunoscut apoi o largă răspândire în Evul Mediu apusean. Continuarea Istoriei bisericești în trei părți purta tot titlul de Istorie bisericească și era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Esihie ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov. Apoi, un text a cărui autenticitate e discutabilă, o Culegere de dificultăți și de soluții, alcătuită sub formă de compendiu prin consonanța Evangheliilor, unde chiar titlul trezește nedumeriri în privința semnificației exacte a scrierii. Recent, M. Aubineau, acest mare savant și investigator de manuscrise, a descoperit în manuscrisul sinaitic grecesc 492 din secolul al nouălea, două Omilii pentru Paște ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doua carte, pornind de la Scriptură, că pământul nu este o sferă ci un disc, iar aceste afirmații sunt demonstrate pe larg în a treia și în a patra carte. Cartea a cincea conține un rezumat al istoriei biblice și un compendiu al științei biblice din vremea sa în care sunt expuse scopurile și conținutul Scripturii. Aceste prime cinci cărți constituie o primă versiune a operei și au fost dedicate unui anume Pamfil din Ierusalim, în timp ce următoarele cinci au scopul de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1901. La fel, deși s-a oprit în repetate rânduri la unii dintre scriitorii pașoptiști, cu toate că a editat operele multora dintre aceștia, nu a finalizat studii monografice asupra lor. Pe de altă parte, Istoria literaturii românești reprezintă în fapt un compendiu, util mai cu seamă pregătirii bacalaureatului. O istorie a literaturii române din Basarabia este, în schimb, Scriitorii basarabeni, deficitară însă în ce privește informația; faptul a fost parțial remediat în edițiile următoare, restructurate ca un dicționar de autori. Meritele principale ale lui
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
Amicis până la Bertoldo și Bertoldino, cele mai cunoscute cărți italiene pentru cei mici au făcut obiectul unor transpuneri și prelucrări inspirate, iar basmele populare italiene și-au găsit loc în diferite antologii. O serie de dicționare, ghiduri de conversație și compendii de gramatică stau și ele mărturie pasiunii sale pentru limba și cultura italiană. Traduceri: Carlo Montella, Cu limuzina în paradis, București, 1962; Alberto Moravia, Povestiri din Roma, București, 1962 (în colaborare cu George Lăzărescu), Ciociara, pref. George Lăzărescu, București, 1970
LAZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287762_a_289091]