240 matches
-
cinic, să deprindă gesturile elementare oricărei comuniuni... La mine, astăzi, n-a fost cazul; încă mai știu ce m-ai învățat la Eforie... aude Mihai rîsul înfundat al Simonei. Nu te-am învățat nimic; purtai totul în tine, dar erai complexată, îți era jenă să te manifești... Deci ți-ai dat seama! exclamă Simona și face un gest scurt, întorcîndu-se spre el, să-și poată sprijini cotul stîng pe pieptul lui. Să știi că nu mi-am iertat niciodată că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cînd te-am cunoscut. Din noaptea aceea, nu mi-a mai fost rușine că-s fiica unor țărani foarte săraci acesta a și fost motivul pentru care profesorul nu a vrut să mă ia de soție, iar eu mă simțeam complexată. El a vrut de la mine tocmai ceea ce tu nici n-ai încercat să obții. Pentru că ai știut să mă faci să-ți ofer eu, și nu oricum, ci cu mîndria și demintatea cu care femeile din antichitate poartă ofrandele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-i ghicească pe chip semne care să-l ajute să-i preîntâmpine vorbele. Constată că înfățișarea indică mai degrabă încăpățânare decât inteligență. Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie vin de la celti beri. Observă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în cale: un opaiț mic, compact, din lut negru smălțuit. Își încleștează degetele pe el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un motiv. — Numai dacă se lasă pe tânjală sau se eschivează, încearcă procuratorul să-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-a apucat de ntoarcem totul cu curu-n sus? Vittelius murmură: — Tu ai ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prietena ei Irina, Lăură se simțea în elementul ei și se miră de ce are această senzație. Poate pentru că Irina era puțin cam frustrată, stătuse mai mult închisă între pereții apartamentului ei din Berceni, sau poate pentru că purta fuste foarte lungi, complexata de picioarele ei scurte și butucănoase. - Te-au invitat părinții mei la noi acasă, îi zise într-o zi Irina. Vor și ei să te cunoască! - Nicio problemă, răspunse Lăură. Accept cu plăcere invitația, numai să mă previi dacă ceva
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mei din TOVAR|ȘUL susțineau că la ei e mult mai mișto. Instructorii lor cam trăgeau chiulul. La mine, în PACE, urlau în draci. Era una, profă de atelier, ne ținea ore în șir cu brațele-n aer, o analfabetă complexată care ținea morțiș să-i iasă literele bine. Diriga povestea că a stat în nara lui Ceaușescu. Ba chiar, la un 23 August, a stat în ochiul stâng. Ea era Comandanta de Detașament, poate de-aia. Cel mai mult am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
care au creat Uniunea Europeană, vechile membre ale U.E., își au fiecare propriul specific și sunt destul de diferite, ajungând chiar în situații conflictuale legate de acțiunile și obligațiile lor. Totuși nimeni nu se îndoiește de europenitatea acestora. Așadar, pentru o țară complexată și nesigură de identitatea ei europeană, cum e România, ar fi, parcă, mai ușor să-și aleagă un model concret pe care să-l imite și să-l adapteze constructiv. Cu alte cuvinte, decât să urmeze un set de instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
simțea stânjenită că locuiește în Chiba. Dacă era în întârziere, o aducea până aproape de școală un Mercedes Benz. Avea șoferul ei. Șoferul era ca scos ca din cutie și purta întotdeauna pălărie și mănuși albe. Și totuși, fata se simțea complexată. Poți să crezi așa ceva? Am dat din cap. — Eu eram singura din școală care locuia într-un loc ca Kita-Otsuka, în cartierul Toshima. La profesia părinților, la mine scria „librar“. Fetele din clasă mă invidiau pentru că, ziceau ele, pot citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu masculinitatea însăși. Da, Domnișoara ri reușea să mă transforme într-un fel de supererou erotic doar prin excitarea unora dintre punctele nevralgice ale imaginației. eu, care în viața mea de bărbat fusesem mai degrabă mediocru și stîngaci, timid și complexat, prudent și precaut, deveneam, propulsat de jocurile Domnișoarei ri, o veritabilă declanșare de pasiune naturală, eram o fereastră prin care dădeau buzna, în Domnișoara ri, forțe venind de dincolo de mine. Iată de ce cînd am auzit fraza „vă interzic să mă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar... nu cumva și pentru că au ajuns celebri în străinătate? Le e oare inferior autorul Spațiului mioritic? Mă tem că e o comportare deviantă. Un arivism, un ciocoism cu ștaif cultural se insinuează într-o asemenea "globalizare" a mentalului nostru complexat. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut o misiune socială bine definită, determinantă pentru destinul nației. E de amintit aici travaliul pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bine... nimic. * E bine să mergi înainte, dar contează încotro te îndrepți. * Dacă vrei să atragi atenția, debitează cât mai multe prostii. * Ca să vezi mai bine, nu e îndeajuns să te uiți. * Semidocții sunt siamezi cu ignoranții. * Necunoscându-și limitele, complexații nu cunosc nici simțul măsurii. * Unora le lipsesc două simțuri: simțul măsurii și bunul simț. * Nu întotdeauna cântarul e de vină; mai este și metrul. * Există și ceea ce nu vedem. * Întunericul orbește mai grav decât lumina. * Ochii leneșului sperie; mâinile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
e o boală incurabilă. Profesorul e un elev despre care se spune că știe totul. * Cei buni la toate nu sunt buni la nimic. * Dacă trăiești în București nu înseamnă ca ești bucureștean. * Bucureșteanul îngâmfat îl are corespondent pe provincialul complexat. * Actul de naștere se completează tot timpul vieții. * Identitatea nu este dată de certificatul de naștere, ci de conștiința propriei apartenențe. * Nu statutul minorităților este pericolul, ci ceea ce se ascunde îndărătul lui. * Dacă ungurii nu doresc Transilvania, de ce vor să
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sufere după mine... și cam așa a fost. După asta mi-am schimbat și eu comportamentul, miam dat seama că toate reacțiile celor din jur proveneau și din felul În care mă vedeam eu pe mine, eu dacă mă simțeam complexată, normal, și ei se purtau la fel cu mine. și așa slabă cum eram, am Început să merg foarte țanțoș, ba mai mult am Început să fiu răutăcioasă, să-l strig pe băiatul ăla Ghebosul, pe holurie școlii. și... primul
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și în copilărie, trebuia să fac un efort pentru a fi spontan în relațiile cu alții. V-am mai spus, cred, că în Lisa sentimentele nu prea aveau mare valoare. Eu fiind încă de pe atunci un sentimental, eram un mic complexat. Oamenii pe care îi admiram și îi invidiam erau realiști și duri. Zdrobeau mesele cu pumnul la cârciumă ori erau în stare să se lupte cu urșii, dacă n-aveau încotro. De aceea nu cred că aș fi avut un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
vreme În simplă sociabilitate. Sammler trebui să se uite pe scrisori trimise de Bruch la Post, Newsday, Times, În care Îi ataca pe cei care le făceau recenziile muzicale. Iarăși partea gâlcevitoare, ridicolă a lucrurilor, iarăși Bruch cel mânjit grosolan, complexat, dat În stambă, bădărănos. Tocmai când Sammler voia să se odihnească. Să-și revină puțin. Să se pună În ordine. Iar spectacolul dadaist neastâmpărat, gutural al lui Bruch era contagios. Du-te, Walter, du-te odată ca să pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noastre se vizitau și ne-ajutam așa, într-un fel. Adică, eram uniți. Pe urmă, nu le-a mai convenit la niște oameni cum arătam noi acolo. Cei de la Siguranță nu le mai convenea, ei se simțeau și ei acuma complexați. Alergam... Ne măsura și cât alergăm, ce, cât puteam să alerg. Vreau să vadă în cât timp m-a perfecționat, în cât timp a făcut din mine așa. Adică, ei mă știau cum am venit în pușcărie și, după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
angajații hotelului n-o tratau doar pe ea așa. — În niciun caz, o asigură Paul. Sunt convins că așa se poartă cu toți clienții. E singurul lucru de care nu se dezmint. Îți mulțumesc pentru asta. Începusem să mă simt complexată. — Mă bucur că ți-am fost de ajutor. Prima data când am stat aici, eram de-a dreptul paranoic. Părinții mei obișnuiau să ne ia cu ei peste tot — practic am crescut prin hoteluri — dar o singură zi petrecută aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lor, nu a noastră. Noi pe vremea aceea eram așa de derutați și de nici încotro, că nu puteam visa ca Maastrichtul să ne privească. Expresia aquis comunitar nu exista în vocabularul nici unui român. Un elvețian, bărbat bine și cam complexat, mi-a spus: - Vai ce de filosofie știi! Venise la seminar pe banii lui și stătea în propria rulotă. M-a dus într-o seară la granița cu Franța s-o văd și eu pe aceea (tărâmul viselor tinereții noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niște zâmbre și, exasperat, a luat cutia cu butoane în mână, a apăsat, și ecranul s-a luminat de o dezbatere focoasă între Le Pen și Beregovoie. În mine a explodat o mânie ucigătoare împotriva mea, care eram o țărancă complexată, a lui, cam sec la minte, dar care știa că acea cutie „drăcească” era o telecomandă, a Elveției, că e prea civilizată, a țării de origine, că m-a croit ignorantă și m-a făcut să frec concepte în loc de butoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
avea putere și dragostea lui nu era de ajuns. În ziua aceea m-am maturizat brusc, ireversibil. De mine depindea totul. „Băiatul trebuie să se mai cizeleze, să mai citească.” Asta era de făcut, va să zică. Ani de zile am trăit complexat că n-am citit destul, că nu sunt suficient de cizelat. Toată facultatea m-a marcat povestea asta. Și acum mă gândesc câteodată că încă nu am scăpat de acest complex. Cine mai știe... Așa că am început să citesc. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
marcat povestea asta. Și acum mă gândesc câteodată că încă nu am scăpat de acest complex. Cine mai știe... Așa că am început să citesc. Sunt vârste și lecturi, numai că eu, neavând cărți, la anumite vârste am scăpat anumite lecturi. Complexat, spre sfârșitul liceului, am sărit direct la Hegel și Simone de Beauvoir. Nu mă duceam nici la filme, nici la teatre („arta e animalitatea spiritului”, zicea Hegel, pe care îl citeam atunci), dar stăteam înțepenit în bibliotecă ore întregi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dacă vreți să continuăm, poftiți. Și aici e un scaun. - Eu? Să vin eu la dumneavoastră? Ba pardon, eu sunt misogin! - Domnu’ senator, parafrazându-l pe tatăl meu, vă spun că bărbații se împart în trei categorii: feminiști, afemeiați și complexați. Dumneavoastră din ce categorie faceți parte? Nu am auzit decât paharele când a săltat masa din țâțâni. Apoi scrâșnetul de dinți și am mai văzut mâna neveste-si cum îl strânge de cot și-l așază îndărăt pe scaun. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri mari de plante medicinale, după ce-au aflat că ăsta era metroul pentru Piața Veteranilor, par să fi adormit pe scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu o religiozitate demnă de o cauză mai bună, o admonestează zilnic, nu tocmai creștinește... Cum poți crede ce scrie în ziarul ăla? E Scânteia rebotezată! — Eu nu-s așa deșteaptă ca tine, zice mătușa. Tu ești intelectuală... — A, ești complexată!... conchide mama. 1995 Am întrebat medicul cât mai durează. Mi-a spus că nu știe, câteva ore sau poate câteva zile... Va reveni să schimbe perfuzia. Când am rămas singură cu el, a deschis ochii și m-a privit încețoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu poate Înfrânge nici odată tristețea. Tremura de furie acolo, cu fața la zid, lângă , dar fără să știe prea bine de ce: pentru că Siboiu Îl desconsiderase În fața chitaristei pe care o condusese acasă În noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că refuza să creadă că cei doi ar fi putut forma un cuplu, peste intimitatea căruia să fi dat tocmai el, Într-o cârciumă sordidă, să-i surprindă În postura grotescă de a se certa țigănește la un pahar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]