10,974 matches
-
Musik din Frankfurt; Fachakademie für Kirchenmusik din Bayreuth). Mi-a povestit despre aventura proiectelor ei de acreditare a muzicii românești în mediile academice germane, mult prea puțin familiarizate cu, de pildă, muzica noastră bizantină, cu creația lui Enescu ori a compozitorilor români contemporani. Drept pentru care a purces la o adevărată cascadă de seminarii și colocvii, pe care le ticluiește și pritocește cu grijă și pasiune, precum și la derularea unui ciclu de concerte intitulat Musik unserer Zeit, în care prezența românească
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
erijează într-un fel de holograme ce înregistrează atât amplitudinile undelor creatoare, cât și fazele acestor unde. Nu ca pe faze (etape) de creație, ci, mai curând, ca pe niște reflexe spațiale și temporale mânuite cu dexteritatea și inspirația unui compozitor rodat la școala maeștrilor muzicii clasice și conectat la experiențele componisticii contemporane. Anul acesta Violeta Dinescu a împlinit cincizeci de ani, prilej cu care mediile culturale de la noi și-au exersat încă o dată deplina lor „discreție”, întreținând astfel un periculos
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
sine, ea concurează starea de pe scenă și rezolvă, de multe ori, situații, emoții absente acolo. Nu există crescendo în înșiruirea episoadelor din care se formează povestea. Iar muzica absoarbe mult, induce acuzat și permanent atmosfera unei tragedii. Pentru Ada Milea - compozitorul pentru muzică de scenă - este o nouă etapă, consistentă, sofisticată. Pentru spectacol devine un comentariu puternic, pe care regizorul nu-l controlează. Cred că alternarea registrelor sau lăsarea la vedere a umorului negru, a tonului cinic și caustic din piesă
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
colegi de generație, ambii născuți în 1977 și actualmente doctoranzi în compoziție - Ana Iulia Giurgiu la București și Șerban Marcu la Cluj. Până la evenimentul propriu-zis din 15 decembrie, impresionant a fost stagiul de pregătire, inițiat pe la începutul lui noiembrie. După ce compozitorii au terminat reducția operelor (voce-pian), un grup de tineri cântăreți asistați de pianiștii Alexandru Petrovici, Elena Popa, Smaranda Grigorian, studenți sau tinere cadre didactice, s-au strâns în jurul unei energice și talentate tinere regizoare, Simona Pop, lucrând în orice condiții
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
oricui să susțină încă celebra afirmație extremistă a avangardei muzicale din anii ’50 despre moartea operei ca gen. E dreptul și al unei echipe de tineri - a căror medie de vârstă ajunge la 25 de ani - să demonstreze astăzi contrariul. Compozitorii au oferit două soluții distincte, în două opere pentru puține personaje și ansamblu instrumental cameral, cu o durată între 35-45 de minute. Ana Giurgiu optează pentru elemente dramatice din vechiul mysterium, pentru un lirism auster și profunzimea exprimării muzicale a
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
regiei de operă. Lucrând sub presiune, într-un timp record, cu inteligență, tânăra regizoare energică și ambițioasă s-a adaptat condițiilor date, combinând economia de mijloace cu multă fantezie și rămânând cât se poate de fidelă muzicii, intențiilor dramaturgice ale compozitorilor. De la diferite detalii scenice menite să umple unele momente statice ale operei Lot și până la găselnițe de costume, coafură, machiaj, mimică, gestică asociate comicului absurd din Lecția, sau chiar viziunea asupra unui rol secundar - Servitoarea apărând ca un “top model
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
degeaba muzică!), am aflat în sfârșit cum îl cheamă pe cel care și-o ia mereu de la Stan și Bran: James Finlayson, sau pe prima femeie din lume care a făcut striptease: Gipsie Lee Rose, am aflat că Wagner e compozitorul preferat al florilor, iar în luna mai a lui 1971 în New York s-au ratat 15.000 de sinucideri, că Raymond Poulidor e ciclistul care a ieșit toată viața pe locul doi, m-am tot gândit la haina de iarnă
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
și Valentina Dumitrescu (mama ei, pictoriță), se resimt de pe urma caracterului lor cît se poate de public. Sînt însă altele - cu Lena Constante și Ioan Comșa (ultimii supraviețuitori dintre eroii Jurnalului lui Mihail Sebastian), cu gîndiristul Pan M. Vizirescu, dirijorul și compozitorul Emanuel Elenescu, dar și cu regretatul istoric al teatrului Ion Zamfirescu - mai mult decît interesante, dacă nu chiar savuroase. Ba chiar există în discuția cu Lena Constante povestea unui episod de pe vremea monografiilor gustiene (episod în care monografiștii fuseseră luați
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
unui copac, plănuind viitoarele trasee; nimeni nu te obstrucționează; nimic nu te agasează; îți aparții, ești, cu adevărat, liber. E ca atunci cînd compui, cînd slobozi sunetele pentru a se aduna în cete de simboluri înșirate pe foaia cu portative. Compozitorul e aidoma unui călător. Un călător deghizat, după cum constata cîndva Radu Enescu, în pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Cinci ipostaze ireductibile ale oricărui călător care știe întotdeauna de ce umblă, dar uită uneori ce anume caută. Cinci ipostaze care permit
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
fel de originalitate, care aparține, în mod solemn, altora. Ca o plantă firavă, răsărită și apusă la umbră, plantă pe care lumina zilei ar orbi-o și vîrtejul existenței publice ar îngropa-o, pelerinul cochetează cu anonimatul, fiind tipul de compozitor emblematic pentru începuturile creației muzicale savante, cînd orgoliul auctorial nu-și inaugurase încă prodigioasa lui carieră. Compozitorul-misionar, dimpotrivă, suferă de inflația propriei identități. La fel de credincios ca și pelerinul, fie că perorează ideile altora, preluate însă după chipul și asemănarea sa
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
realitatea pentru a se pătrunde într-o existență ne-explorată care seamănă a vis. Intrări și ieșiri prin care orice creator și-a exercitat dreptul la geniu, la imaginațiile lui bizare, la magnificele sale extravaganțe. Nu e musai ca un compozitor să fie exclusiv pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Dimpotrivă, practica muzicală, cel puțin a ultimului veac, a promovat specia creatorului cameleonic, în stare să gliseze amiabil, pe parcursul existenței sale componistice, de la o ipostază la alta a călătorului. Aceasta chiar dacă
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
monologuri alternante. Orice muzică validă și viabilă duce cu ea fermenții continuității, ca un organism ce evoluează în baza succesiunii de cauze și efecte, așa cum s-au dovedit a fi capodoperele consacrate ale Renașterii, Barocului, Clasicismului și Romantismului, a căror compozitori au știut că una este să te urci de la efect la cauză, și alta e să cobori de la cauză la efect. 9. Muzicile repetitive, bunăoară, reclamă mai multe puncte, căci ele persistă, la nivelul conștiinței noastre auditive, dincolo de timp și
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
face binele pe ascuns fiind sigur că a doua zi o să știe toată lumea. 13. Parantezele se potrivesc de minune muzicilor experimentale pentru că afișează o simptomatologie de tipul exagerărilor, inflamărilor și accentelor caricaturale. Din fericire, cazurile de muzică experimentală sunt izolate, compozitorii învrednicindu-se arareori să-și exercite propensiunile prospective în mod simultan asupra celor trei paliere ale limbajului muzical: vocabular, morfologie, sintaxă. (Altminteri, atunci când într-un opus prospectarea se săvârșește la nivelul unui singur palier sau, cel mult, la două, suntem
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
oferi probabil, în perspectivă, creațiile sonore globale. 16. O muzică aflată între cratime își trădează, neîndoielnic, anacronismul, neavenirea în timp și spațiu. Fie că declamă ideile altora, fie că e credincios unor vremi desuete și vetuste, într-un cuvânt, revolute, compozitorul care își împrejmuiește opusurile cu cratime seamănă cu un pelerin, slujitor asiduu pe la curților feudalilor muzicii savante, amestecându-și existența-i bigotă cu aspirațiile-i eminamente "retro", prin înrobirea eului chiar până la pierderea identității. O identitate ce aparține, sacramente, altora
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
eului chiar până la pierderea identității. O identitate ce aparține, sacramente, altora. 17. Aflată în zodia evanescenței peremptorii, a descompunerii și risipirii irevocabile, muzica savantă se comportă de la o vreme ca și cum ar fi sluga punctului, a finalurilor repetate. După fiecare opus, compozitorii se străduie parcă tot mai abitir să pună punct. Punct și de la capăt. Câte muzici atâtea puncte. Și tot atîtea paragrafe. Până când pesemne că va trebui schimbată foaia. Ori punctuația, cu întregul ei alai de semne.
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
listă un poet de extremă stângă, cum este și va rămâne Mihai Beniuc, cu un scriitor simpatizant al legionarilor, cum e Mircea Streinul. E de observat că, alături de mulți poeți modești, gruparea se diversifică în sensul preocupării pentru muzică (prin compozitorul Paul Constantinescu), pentru artă (prin Ioan I. Mirea, care scrie despre Ștefan Luchian), pentru teoria estetică (prin italianul Marcello Camilucci), pentru filosofie (prin Constantin Micu, preocupat de caracterul specific al spiritualității românești, și prin Grigore Popa, militând pentru o filosofie
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
apelative precum world music sau new age, fusion music ori new sound, faza colerică anunță sfârșitul intimității prin instaurarea echivocului. Fiică a zeilor falși, o atare muzică este, paradoxal, intolerantă, bazându-se pe inteligență, dar excluzând hegemonia talentului. Oaspete răutăcios, compozitorul unei astfel de muzici pare a crede că totul începe de la el și se termină de unde a plecat. 17. Muzica epocilor colerice este dramatică tocmai pentru că mimează acțiuni grave și complicate ori pentru că ia totul în tragic și nimic în
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
acut și mai dramatic nostalgia unui spirit al epocii investit cu proprietatea izotropiei. Aceasta și pentru că, în conformitate cu legea entropiei, evoluția marchează crearea unor insule din ce în ce mai mici de ordine, într-un ocean tot mai mare de dezordine. Poate că de aceea compozitorii, avînd sentimentul că săvîrșesc un act de dereticare, de ordonare a propriilor gînduri (dar nu numai) întreprind fel și fel de intervenții teoretice, răspunzînd astfel unei abisale nevoi de ordine și rînduială. Avea dreptate Spengler atunci cînd afirma că implantarea
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la o cină de taină), într-un cuvînt, o specie de artiști tot mai rară, bizară sau, în cel mai fericit caz, doar exotică
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului rus, tratată însă nu în maniera vulgar-depreciativă a romanului omonim al lui Viktor Erofeev. Titlul filmului lui Sokurov și cadrul
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
Pia Brînzeu Într-o frumoasă seară de noiembrie, timișorenii au participat la premiera de excepție a unei piese simfonice zămislită din forța conjugată a doi mari creatori: compozitorul Remus Georgescu și sculptorul Peter Jecza. Mângâind cu ochiul formele și volumele în bronz expuse de Peter Jecza, Remus Georgescu le-a auzit vibrația sonoră și le-a transpus în sunete: astfel s-a născut "Triade. Sculpturi dintr-o expoziție
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
într-o piesă de Benjamin Britten, sculptura n-a fost aproape niciodată tradusă în muzică. Motivul este evident: volumul și spațiul se transformă greu în sunete, verticalitatea materiei se răstoarnă greu în orizontalitatea curgerii muzicale, atât de greu încât puțini compozitori reușesc cu adevărat să îmblânzească formele sculpturale concrete. Dar Remus Georgescu le-a putut smulge statuilor lui Jecza respirația (căci statuile respiră muzică, o știm de la R.M. Rilke) și a permis publicului să fie și el cuprins de magia formei
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
replici (de multe ori naive, vlăguite) la seismul experimentalismului istoric de la începutul veacului trecut, când am asistat la acea acută dereglare de ceasuri ori schimbare de poli magnetici în compoziția muzicală, precum și la acele tulburări de echilibru la nivelul mentalității compozitorilor. Mărturisesc, de la bun început, că noul avangardism nici nu mă entuziasmează, dar nici nu mă lasă indiferent; nu îl simpatizez în mod deosebit, dar nici nu resimt vreo oarecare aversiune față de el. Poate că de aceea îi adulmec bucuriile și
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
unor procese de de-contextualizare și aclimatizare. 4) Improvizația colectivă a substituit, în covârșitoare măsură, dicteul automat. Breton îndemna (prefațând o expoziție a lui Dali din 1920) la un comportament halucinatoriu voluntar, imbold neurmat în câmpul artei sunetelor decât de câțiva compozitori mediocri, printre care Andre Souris și Paul Hooreman. Mai mult, autorul Manifestului suprarealist decreta automatismul psihic pur, prin care se urmărea exprimarea funcționării reale a gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune și în afara oricărei preocupări estetice și morale
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
unei eventuale muzici suprarealiste ar trebui să rezide, principialmente, în scriitura automată. Dar cum este posibil să înnegrești foaia cu portative sau să faci muzică fără a ține cont de uzanțele morfologice, sintactice, formale, estetice, stilistice, depozitate în conștiința fiecărui compozitor? Simplu: improvizând. este (sau ar trebui să fie), sub acest aspect, fundamental improvizatoric, chiar și atunci când se află sub incidența variilor semiografii muzicale. O improvizație care însă nu suspendă judecata estetică și, cu atât mai puțin, epoche-ul fenomenologic. Muzica nu
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]