7,023 matches
-
Mircea Mihăieș Într-o lume cu principii, liderii sindicali ar trebui să depună, asemenea călugărilor medievali, un jurământ de cinste, castitate și sărăcie. Ei ar trebui să promită solemn nu doar că nu vor face compromisuri cu puterea, dar nici nu vor intra vreodată în politică. N-ar fi cine știe ce greutate: când alegi, în tinerețe, o meserie, să spunem medic, nu se prea întâmplă să te răzgândeși și, pe la patruzeci de ani, să vrei să devii
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
pentru cei patru actori, pentru duritatea poveștii, a felului de a înțelege să faci, uneori, artă, pentru traducerea bună, teatrală a piesei lui Neil LaBute. Pentru ca să vedeți, și de pe alte poziții, cum e cu cinismul, cu iubirea, cu înșelăciunea și compromisul, cu plătitul polițelor și tranșatul socotelilor, fie ele și în public, la un vernisaj. Ca să vedeți o trupă coagualată în jurul unui regizor, o trupă cu vibrații și cu credință în joc, în mesaj. Aparențe și esențe. Lucruri. Forme. Forma lucrurilor
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
Teatrul și interogația tragică, precum și antologia Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, am fost profund nemulțumit de celelalte pagini de critică pe care le-am scris. Undeva, în adâncul meu, am simțit nevoia să rup cu ceea ce era eroare, compromis, limbă de lemn în aceste file. Atunci am trecut spre literatura propriu-zisă. M.I.: Romanele dumneavoastră sunt, însă, extrem de interiorizate. Și ar fi fost poate de presupus că va fi o explozie de epic, de istorie, de povești. B.E.: Credeam, sau
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
în 1977, statut de disident. Cartea lui Paul Goma este, probabil, una foarte greu de digerat pentru mulți dintre scriitorii importanți de azi. Ei apar în lumina prea puțin convenabilă a lașității lor de acum aproape trei decenii, a propriilor compromisuri mai mari sau mai mici făcute pentru a păstra/obține statutul de privilegiați. Excepțiile, în ordine morală, sînt puține și, de aceea ele trebuie subliniate. Impresionant este cazul regretatului Teohar Mihadaș. Trimis de Securitate acasă la Paul Goma pentru a
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
boli devastatoare, de neoprit, cu sleirea forțelor fizice și mentale; erosul neîmplinit, întretăiat de raze ale conexiunii fericite, dar și de acute disperări, infirmități inavuabile (în cele din urmă căsătorit, destins, Schiller locuia și cu sora soției sale, Eminescu accepta compromisuri ca să n-o piardă pe Veronica Micle); ca obiect de pradă, poeții-victimă se ofereau fără să știe celor care jinduiau să-i țină în sclavie, reprezentanții curentelor extremiste (naționaliștii, naziștii - la Schiller, tradiționaliștii obtuzi sau legionarii - la Eminescu). în toate
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
care sună astfel: Fără îndoială, opera unui scriitor îl scutește de chip și biografie. Ea rămîne esențială, nicidecum cumințenia sau zăpăcelile sale, consecvența sau lipsa lui de consecvență, teama de a nu fi tras la fund de mizeriile vieții ori compromisurile pe care le face în încercarea de a-și lua zborul, de a ieși din anonimat". La rigoare, ne putem reaminti opinia lui Roland Barthes, potrivit căreia biografia unui scriitor poate fi citită ca un text. Dar nu mergem atît
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
Roland Barthes, potrivit căreia biografia unui scriitor poate fi citită ca un text. Dar nu mergem atît de departe, ținînd seama de circumstanța că textul operei însuși conține, de regulă, "cumințenia" sau "zăpăcelile", "consecvența" sau "lipsa de consecvență", "teama" ori "compromisurile" ce marchează viața scriitorului. Ele nu ne interesează, în plan critic, decît ca aspecte (textuale) ale operei, slujită ori păgubită prin ele, ca o categorie de aspecte ale acesteia, care, în felul acesta, n-ar putea fi trecute cu vederea
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
zicem? - lejere, prea lejere: "D. R. Popescu - poate cel mai apropiat scriitor - prin destin, de Liviu Rebreanu". Ca și: "Mircea Micu e cel mai indicat să scrie o carte de amintiri despre Casa Scriitorilor". Mai mult decît naturala discuție în jurul compromisurilor indenegabile, săvîrșite, din păcate, de unii dintre marii creatori ai răstimpului interbelic (care, în pofida lor, să spunem răspicat, rămîn stîlpi de susținere ai literaturii noastre --nimeni n-a cerut "demolarea" lor, decît în înfierbîntata imaginație a unor conservatori de rea-credință
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
de oprimare, cît a durat igrasia regimului totalitar din România, precedat, în perioada antebelică, de dictatura regală". Să zicem - treacă de la noi! - că, în analiza și sancționarea colaboraționismului ar conta și factorul "cantitativ" (durata) și nu numai cel "calitativ" (gravitatea compromisului) și că "dictatura regală" ar fi oarecum comparabilă cu totalitarismul comunist (în realitate, cea dintîi floare la ureche pe lîngă cel de-al doilea). Dar de ce nici o vorbă referitoare la împrejurare (de notorietate) că dl. E. Simion ocolește cu sistem
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
prezent tulbure, într-un efemer ce n-ar putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd o "obsesie", constituie o strictă necesitate nu doar a istoriei literare, ci și a conștiinței noastre. Dar să precizăm că astfel de puncte controversabile sînt
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
fost insuficient comentată. În sfârșit, ieșind din zona tinereții, într-o viitoare biografie a lui Arghezi, e de meditat la structura morală a personalității, luând în seamă cel puțin două direcții: arghirofilia sa notorie, ca și a lui Sadoveanu, și compromisurile politice. Glumind puțin, ar trebui să spun că nu ar trebui ca arghirofilia lui Arghezi să fie un impediment pentru arghezofilia noastră. În spațiul criticii literare, adică al reinterpretării operei argheziene, sunt foarte multe probleme de pus. Aleg două. Pe
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
idei sonore ființînd preponderent latent, nemanifest, prin plasarea într-o subzistență conotativ virtuală și nu actuală. Forma muzicală nu mai constituie în epoca post-modernă o urmă a fondului sonor sau, parafrazîndu-l pe Bergson, un instantaneu luat unei tranziții și nici un compromis între ceea ce se poate spune și ceea ce doar se subînțelege, ci a ajuns să fie, în cazurile cele mai inspirate, ceea ce se pune în scenă, un fel de tentativă de ritual ori de joc al cărui reguli sînt convenite amical
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
rămas mult timp în flancul învingătorilor. Cu jumătățile lui de acțiune, fără să-și dea seama, a contribuit nu la îmbunătățirea, ci la descompunerea regimului, nu mai puțin decât Saharov. Mulțimea nu știa, și nu voia să știe nimic despre compromisurile lui. Știau colegii, și mulți nu-l respectau. Mulțimea i-a creat însă lui Evtușenko un chip de băiat bun, care era cu trup și suflet de partea ei, în imaginația acesteia el era un biruitor. Să ne închipuim că
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
lui Titus Popovici la adevăr a părut însă tardivă și, pentru mulți, neconvingătoare: o nuvelă scrisă gîfîind de furie, Cutia de ghete, ori suita de portrete șarjate ale activiștilor din jurul lui Ceaușescu nu au putut răscumpăra o viață întreagă de compromisuri. Romanul Cartierul primăverii, caricatural în exces și de un tezism strident, nu se ridică la nivelul celorlalte proze; iar Disciplina dezordinii nu este decît o autobiografie justificativă, extrem de interesantă din punct de vedere istoric, nu însă și literar. Dispariția accidentală
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
o manieră univocă, exclusiv encomiastică, ce pe de o parte eluda frapantele denivelări ale operei sale (Cornel Regman îmi spunea că tematica urbană a reprezentat o veritabilă decapitare a acesteia!), pe de alta nu se încumeta a indica foarte numeroasele compromisuri pe care le-a făcut propagandei comuniste. Dacă în trecut situația era oarecum explicabilă prin împrejurarea că instanțele politice (ca și unele redacții) echivalau orice obiecție la adresa scriitorilor așezați pe panoul de onoare al "mărețelor realizări socialiste" cu o cîrtire
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
pentru a relaxa întrucîtva discuția, în ce grad autorul Desfășurării a crezut în forul său intim în "învățătura" comunistă și-n utopia propulsată de aceasta, nefiind imposibil a-și fi mimat de la un punct adeziunea, în ce grad a acceptat compromisurile constante și întinse pe cea mai mare parte a traiectului său biografic și creator exclusiv ca o condiție a supraviețuirii (degenerate - să nu uităm! - în oficializare pompoasă!), rămîne cel puțin ideea că "a făcut-o împotriva convingerilor sale, ceea ce discreditează
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
membru oarecare al partidului. Iar Iliescu îi mai trage și el una, în treacăt, decretîndu-l prostănac politic. Geoană se zbîrlește, dar sfîrșește prin a cădea la pace cu Bunicuța. Nu-mi vine să cred că, brusc, Geoană, acest om al compromisurilor și al oportunismelor a avut o revelație că el e cel chemat să-l învingă pe Iliescu. Dacă n-ar fi avut un semnal clar că va fi votat de majoritatea PSD-știlor de la congres, Geoană i-ar fi trimis în
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
în toate formele, inclusiv de un studiu monografic, semnat în 1980 de Eliza Botezatu. Impresia mea "obiectivă" este că George Meniuc nu e un mare scriitor, dar e un artist care a luptat din toate puterile să-și înfrângă tentația compromisurilor și să-și păstreze demnitatea, moralitatea, integritatea, într-un cuvânt: onestitatea. A cedat conjuncturilor cu obstinația de a se redresa și de a-și răscumpăra greșelile. Nu e puțin lucru, căci o perfectă rectitudine părea imposibilă altfel decât la închisoare
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
suportă în întregime dezavantajele generației, dar nu se bucură de nici unul dintre avantajele ei. Faptul că el prelungește în plină contemporaneitate solida formație interbelică, rigoarea morală și instinctul demnității care l-au ferit de complicități și l-au apărat de compromisuri, profesionalismul indiscutabil și vigoarea artistică a unei opere care va oferi mari surprize, nu i-au fost, pînă acum, de nici un folos în construcția prezenței sale publice, însă nici nu l-au scos în vreun fel din impasul receptării în
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
cu pertinență dl Dimisianu, cu operațiuni exclusive de reevaluare estetică, în perspectiva tihnită a lovinescienelor „mutații de sensibilitate“, „ci de revizuire amplă a unei epoci literare convulsionate, marcată de agresiunile ideologicului“. N-ar fi corect să încercăm a absolvi toate compromisurile prin prisma unei „necesități înțelese“, a unei obediențe fatale: „Au fost cedări, sub presiunea politicului, au fost abdicări nu totdeauna obligate, de la moralitatea artei și a profesiunii de scriitor și ele trebuiau arătate, analizate“. La ceasul de față, revizuirile în
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
și cu instrumente corecte”. După știința noastră nu s-a întîmplat așa-ceva. Acești scriitori fără discuție importanți (mai puțin, în opinia noastră, autorul Necuvintelor, ce a avut parte de-o supralicitare valorică) au fost supuși unor examinări care, vizînd compromisurile, conjucturalismele ori pur și simplu unele verigi mai slabe ale creației lor, n-au ocolit prețuirea lor în ansamblu, n-au căzut în abisul negației nedrepte. Și de ce, iarăși, insinuări vexatorii ale lipsei de onestitate, de corectitudine? Ar fi fost
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
sînt nevoit să fac apel la ceea ce am scris în carte la pagina 49: «În subconștientul și conștientul nostru colectiv (sînt și excepții) nu se ascunde o cultură a memoriei și sîntem tentați spre uitare, supraviețuire («l^art de survivre»), compromis, duplicitate și complicitate. Și în special sîntem tentați spre continuitate spre deosebire de principiul individuației». Deci, preocupările noastre sînt dirijate către un prezent materialist și pragmatic din care vrem să extragem cît mai multe foloase imediate: «Să ne îmbogățim»! Nu avem o
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
elaborate în urmă cu decenii, pe care cercetările ulterioare n-au făcut decît să le confirme. În modul de a fi al profesorului Brâncuș descoperi însă tot ce se poate opune mai mult orgoliilor mărunte, ideii de modă sau de compromis: pare să fi optat de mult pentru soliditate, pentru ceea ce rămîne. Așteptînd calm să treacă momentele de agitație și tratîndu-le cu indulgență și umor: în tăceri înțelepte, un pic sceptice, în care lucrurile se așează pînă la urmă în matca
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
lumi nu se mai leagă între ele. Dar în gaura din piept i-a fost frică să mai privească să nu descopere că acolo cineva i-a modificat chipul și nu-l mai recunoaște. Capul martor și el al unui compromis neant observa că se fac economii în cer dacă-și îndrepta ochii spre el că sfera lui e o umbră ce stă cu spatele la trup. Dar dacă l-ai împinge puțin în gaura din piept ghipsul de pe buzele mici tot ar
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
adesea profană. 820. Oară dacă nu am viețui Între limitele binelui și răului am mai trăi cunoscându-L pe Dumnezeu? 821. Dacă Dumnezeu este unic, este singur ? 822. Să fie acestă lume numai a Dumnezeului omului? 823. Trăim În lumea compromisului deșartă. 824. Ce altceva poate Însemna vârful ierarhiei În această lume a pierzaniei decât cea mai de sus treaptă a acestei pierzanii? 825. Cel ce a Îmbrățișat măcar odată-n viață o șoaptă de iubire Își va pierde Întunericul sufletului
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]