334 matches
-
integrarea outputurilor altor module. Așadar, mintea noastră trebuie văzută ca o colecție de astfel de module, integrate funcțional. 2.6.5. Structura reflectă funcția Focalizarea psihologiei evoluționiste este asupra structurilor cognitive rezultat al procesului de evoluție. Psihologia cognitivă studiază nivelul computațional și algoritmic-implementațional al acestor structuri cognitive. Neuroștiințele abordează nivelul lor implementațional. Abordările psihologiei cognitive și ale neuroștiințelor identifică cauzele proximale ale răspunsurilor subiecților umani. Psihologia evoluționistă pornește de la ideea că o structură cognitivă a apărut deoarece ea a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
riscul (cazul lui Aristotel), ca odată cu apa murdară din covată să fie aruncat și copilul. Prima linie a frontului cunoașterii psihologice s-a comutat între timp spre microunitățile și macrounitățile vieții psihice, spre secvențele motoare ale vieții perceptive, spre unitățile computaționale din sistemele neuronale din scoarța cerebrală, spre rețelele de neuroni din sistemul amigdalian responsabili de viața afectivă, spre suportul molecular al engramelor memoriei, spre cele referitoare la ecologia vieții psihice. Oricare dintre ele încap în întregime în raționalismul actual al
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
curent a fost mereu în centrul confruntărilor cu psihologii aparținând curentelor behaviorist și reflexologic. Soluțiile propuse în materia studierii experimentale a gândirii rămân oricum neegalate, cu deosebire prin poarta pe care au deschis-o spre domeniu semanticii lingvistice, a modelelor computaționale și cognitive imaginate, etc. 3. Curentul behaviorist În anii de început de secol al XX-lea, într-un efort teoretico-experimental de limitare a influenței școlii introspective în psihologie și de afirmare a spiritului pragmatic propriu societății americane, se naște curentul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu un mare impact în dezvoltarea științei și tehnicii. Dintre lucrările științifice publicate cităm: Problema vibrațiilor plăcilor și a învelișurilor subțiri; Studiul spectrelor plăcilor triunghiulare (1964, în colaborare); Inegalități în problema spectrală referitoare la sisteme solivibrante (1968, în colaborare); Tehnica computațională în tratarea problemelor de inginerie modernă (1969, în colaborare). A fost un profesor de o mare punctualitate și de o distincție exemplară; coleg de o mare omenie și bunătate; dascăl iubit și respectat de către zeci de serii de studenți care
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Matematică, Chimie, Informatică) minimum 15% Discipline opționale (de diferențiere a specializărilor/direcțiilor de studiu) minim 10% Limbi străine Practică: minimum 5% Licență : minimum 2% CICLUL II Masterat: -Plasma și Spectroscopie, -Fizica corpului solid, -Biofizică și Fizică medicală, -Fizică teoretică și computațională, -Kinetoterapie și mijloace de recuperare prin metode fizice, -Didactica fizicii, -Fizica și protecția mediului. D) Propuneri ale Facultății de Fizică privind domeniile și specializările de licență și masterat în conformitate cu Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare (Procesul BOLOGNA) I. LICENȚĂ
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Specializări masterat Număr de credite 1.Plasmă și structura materiei (A) 120 2.Fizică tehnologică (A) 120 3.Tehnologia materialelor ( P) 120 4. Biofizică și fizică medicală (A) 120 5. Știința materialelor și nanoștiințe (A) 120 6.Fizică teoretică și computațională (A) 120 7.Știința mediului (A) 120 8.Kinetoterapie și recuperare prin mijloace fizice (P) 120 9.Didactica fizicii (P) 120 10.Optică, spectroscopie și Fizica polimerilor (A) 120 A - master academic P - master profesional Observație: Specializările propuse valorifică potențialul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
presupune înțelegerea funcționării oricărui sistem ca un întreg. \n O proprietate importantă a acestor sisteme este posibilitatea apariției de comportamente colective coerente pe scară largă (coevoluție), decurgând din interacțiunile dintre componente. Spre deosebire de sistemele simple, cele mai multe dintre sistemele complexe sunt „ireductibile computațional”, deci nu putem să decidem în ce mod vor evolua ele în timp. În consecință, și evoluția sistemelor adaptive complexe este impredictibilă. Această impredictibilitate nu exclude însă utilizarea unor metode pentru descoperirea unor noi proprietăți și noi fenomene în astfel
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
inteligență eșuată. 2 Voi face o primă cartografie a inteligenței. Trebuie să distingem două niveluri: 1) Inteligența structurală: este capacitatea primară, pe care, să fim Înțeleși, o măsoară testele de inteligență. Pentru a-i sublinia caracterul operațional, o numesc inteligență computațională. 2) Folosirea inteligenței: este inteligența În acțiune, cu alte cuvinte, modul În care un subiect Își folosește capacitățile. Deocamdată nu există un test care să o măsoare. Și Între cele două va trebui să admitem un anume factor de distorsiune
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
subconștient. Nu-i cunoaștem activitățile, ci doar câteva dintre rezultate. La nivelul conștient ne apar gânduri, imagini, dorințe, cuvinte, fără să știm de ce. Nu știu cum scriu rândurile acestea acum. M-am așezat În fața calculatorului, am dat o comandă vagă inteligenței mele computaționale - „trebuie să continui lucrul la carte” - și am așteptat. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să aleg dintre gândurile care-mi treceau prin minte sau să profit de unele pentru a cere lămuriri sau nuanțări. Henri Poincaré
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ajuns la concluzia că demonstrațiile sunt elaborate de un inconștient matematic extrem de abil. Deși ar putea părea o butadă, avea dreptate E.M. Forster când spunea: „Și de unde să știu ce gândesc dacă nu am spus-o Încă?”. Adică inteligența mea computațională știe conținutul acestei cărți, conținut pe care eu Îl voi descoperi pe măsură ce o voi scrie. Asta mă face să merg din surpriză În surpriză. Mecanismele inteligenței s-au construit pe parcursul unei lungi evoluții biologice și prin intermediul unui fel de bricolaj
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
-și atingă scopurile - și atunci triumfă - sau poate să nu le atingă - și atunci eșuează. De toate acestea răspunde ceea ce numesc eu inteligență executivă, a cărei misiune este să inițieze, să dirijeze și să controleze, atât cât poate, mașinăriile inteligenței computaționale. Vă dau un exemplu. Am spus deja că mecanismele vederii sunt automate. Mă aflu În grădina mea și văd ce am fața ochilor. Dar, fără să schimb perspectiva, pot să adopt un proiect poetic care m-ar face să văd
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
pot să adopt un proiect poetic care m-ar face să văd altfel ceea ce privesc. Caut și recunosc asemănări. Anghinarea se transformă Într-un luptător cu armură și verzele sunt ocupate cu probatul fustelor. Inteligența executivă a dirijat invențiile inteligenței computaționale prin intermediul unui proiect. Din ce am spus pot trage o concluzie provizorie: Cauza eșecului inteligenței este intervenția unui modul inadecvat, care a căpătat o supremație nemeritată din cauza unei erori a inteligenței executive. Un exemplu foarte simplu acum. Furia este un
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
a recunoaște dulceața fructului din propria grădină e o prostie, o dovadă În plus a tenacității noastre de a ne amărî viața. 6 Se pare că suntem dezarmați În fața acestor stiluri afective care formează, prin Învățare, o parte a inteligenței computaționale. „Caracterul omului e destinul său”, spunea bătrânul Heraclit. Unamuno, În Abel Sánchez, ne relatează povestea unui om chinuit de invidie, care filtrează totul prin ea. Invidiosul supraveghează faptele celui invidiat, Îi minimalizează meritele sau, dimpotrivă, le laudă fără măsură, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de trăsături stabile ale unei persoane, stilul său de a simți, gândi și acționa. Aceasta servește, pe de o parte, la recunoașterea identității proprii și, pe de alta, la diferențierea de ceilalți. Face parte din primul etaj al personalității structurale, computaționale. Nu o pot schimba prin acțiunile mele, pentru că ele Își au originea În acea personalitate. Am propus În toate cărțile mele o teorie mai complexă a personalității, care mi se pare viabilă și utilă pentru viața practică. Ne vom Întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și sexul. Personalitatea dobândită: e caracterul, ansamblul de deprinderi afective, cognitive și operative care se suprapun personalității moștenite. Clasicii o numeau „a doua natură”. Cu siguranță, deprinderile sunt stabile, dar dobândite. Aici trebuie plasate stilurile afective. Împreună cu prima, constituie inteligența computațională. Personalitatea aleasă: e modul În care, Într-o situație concretă, o anumită persoană Își Înfruntă sau Își acceptă propriul caracter și se folosește de cărțile primite. Include proiectul vital, sistemul de valori, maniera În care se desfășoară acest proiect Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Mai bine spus, să facem În așa fel Încât influența cărților de joc primite să fie cât mai mică.) 8 Stilurile afective constituie una dintre componentele caracterului. La fel ca toate deprinderile, sfârșesc prin a forma o parte din inteligența computațională. Își văd de treabă. Reprezintă o sursă de idei, mecanisme active ale memoriei, o a doua natură. Selectează informații, dirijează experiența, Îndeamnă sau nu la acțiune. Dar, atenție, ele sunt Învățate, și aceasta ne deschide porțile către posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
idei, mecanisme active ale memoriei, o a doua natură. Selectează informații, dirijează experiența, Îndeamnă sau nu la acțiune. Dar, atenție, ele sunt Învățate, și aceasta ne deschide porțile către posibilitatea de a interveni În construirea mașinăriei mintale, a inteligenței noastre computaționale. Pentru a ști cum putem ajuta la construirea sau la distrugerea lor, e bine să analizăm structura acestor deprinderi ale inimii. Ingredientele principale sunt: 1) sistemul de dorințe și proiecte; 2) convingerile În legătură cu modul de funcționare a lumii și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
vorbim cu ceilalți. 2 Limbajul e unul dintre sistemele transversale care servesc la unificarea modulelor inteligenței noastre; funcțiile sale integratoare sunt multiple. E cel mai important instrument al inteligenței noastre executive. El face ca tot ce se Întâmplă cu inteligența computațională să devină conștient, ne permite să ne explorăm memoria, să facem planuri, să ne dăm ordine nouă Înșine. În una dintre cele mai reprezentative cărți de psihologie din secolul trecut - Planurile și structura comportamentului, de Miller, Galanter și Pribram -citim
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
le unesc, așa-numitul corp calos. La prima vedere, acestă operație atât de spectaculoasă nu-i lăsa sechele pacientului. Însă, la o observare mai atentă, s-a constatat că informația ajunsă la una din emisfere era necunoscută de cealaltă. Inteligența computațională se divizase și fiecare jumătate, fiecare emisferă, lua decizii sau procesa informația În mod independent. Dar de care din cele două „personalități” era conștient subiectul? Cu care se identifica el? Care din ele dirija comportamentul voluntar? Unde sălășluia inteligența executivă
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
În emisfera stângă, cea lingvistică. Să mă exprim mai pompos: dar cine sunt eu? Cel care Îmi vorbește pe un ton autoritar. Mare Încurcătură! Limbajul ne permite să conștientizăm și să devenim oarecum stăpâni pe mecanismul rebel al inteligenței noastre computaționale, care lucrează fără zăbavă, de capul lui, În afara conștiinței noastre. Freud a spus-o printr-o frază extrem de expresivă: Wenn man ihn dann nötigt, seinem Affekt Worte zu verleihen, vindecarea vine „dacă e obligată să Împrumute cuvinte sentimentelor”. Pe pacient
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
se rotea În cerc, parcurgând un drum fără sfârșit. În roata mintală a Îngrijorării - să nu mai vorbim despre roata patologică a obsesiei -, discursul este circular și se Împotmolește. Bolile mintale oferă un exemplu Înfiorător În legătură cu modul În care inteligența computațională produce ideile rămase blocate. Tellenbach, atunci când a descris marile depresii, spunea că nu e corect să afirmi că pacienții vorbesc Într-un mod depresiv. Ar fi mai bine să spunem că depresia vorbește În locul pacienților, având În vedere desfășurarea șablonizată
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
sursă de energie sau una de epuizare. Există școli de psihiatrie interesate de propriul nostru curriculum vitae deoarece acesta poate fi o supărare vitală. Unii oameni vor povesti orice eveniment ca fiind un eșec, un pericol sau o vină. Inteligența computațională locvace poate fi groaznică uneori. Unele dintre aceste comentarii pot interveni În conversația explicită printr-o conversație ocultă și dojenitoare, care dedublează dialogul În așa fel Încât se intercalează două persoane care vorbesc și două care monologhează pe ascuns, ajungându
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
un Întreg tratat de lingvistică pe care, nu vă ascund, mi-ar plăcea să-l scriu. Sunt multe cupluri care ar dori să vorbească, dar nu știu despre ce. Acest blocaj, cu alte cuvinte, această rezistență pe care inteligența noastră computațională o opune dorințelor noastre, constituie un eșec dramatic. Dacă bogăția inimii deschide gura, sărăcia ei o Închide. O poezie a lui Jacques Prévert prezintă pe scurt, Într-un mod cutremurător, această situație: El și-a pus cafeaua Liniștit În ceașcă
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cultural sau generic. 8 Limbajul eșuează atunci când duce la neînțelegere, el fiind un mijloc de Înțelegere. Dinamica ajunge să fie stupidă pentru că devine rigidă, la fel ca sistemele de folosire, exprimare și interpretare lingvistică. Așadar, inteligența eșuează atunci când: 1) Inteligența computațională dobândește obiceiuri proaste (convingeri distorsionante, mecanisme ineficiente, sentimente toxice). 2) Inteligența executivă adoptă criterii sau proiecte greșite (a Înțelege o altă persoană e un proiect). 3) Inteligența executivă e incapabilă să dirijeze inteligența computațională. V. Eșecul voințeitc "V. Eșecul voinței
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Așadar, inteligența eșuează atunci când: 1) Inteligența computațională dobândește obiceiuri proaste (convingeri distorsionante, mecanisme ineficiente, sentimente toxice). 2) Inteligența executivă adoptă criterii sau proiecte greșite (a Înțelege o altă persoană e un proiect). 3) Inteligența executivă e incapabilă să dirijeze inteligența computațională. V. Eșecul voințeitc "V. Eșecul voinței" 1 Am șovăit, neștiind dacă să intitulez acest capitol „Înfrângerile suferite de libertate”. Veți afla ceva mai târziu de ce. Subiectul eșuează din mai multe cauze: dobândește convingeri toxice, Închistate, blindate În fața criticii, a argumentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]