366 matches
-
se referă, nu fără a avea dreptate, la pretențiile tehnoentuziaștilor de fuziune hardware/software/wetware ca la o noua ipostaziere a esențialismului, de data aceasta unul tehnic sau unul „cybercult”. În termenii arhitectului, asistăm la „urbanizarea propriului corp” prin interfațare computațională sau prin implantare tehnică, proces care generează invalidarea tehnologică a individului. Cetățeanul telemetropolei cyberspațiale, echipat terminalistic, are drept model patologic „handicapatul motorizat”, protezat astfel încât să controleze mediul înconjurător în lipsa mobilității. Urbanistul prezintă „figura catastrofică” a unui individ incapabil de a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
monstruosă între sensibilitatea corporală postmodernistă și raționalitatea științifică modernistă. Postumanismul temperat critică idealismul transumaniștilor care încearcă să se desprindă de granițele corporale și mintale ale ființei umane. Mai degrabă decât să însemne transcenderea corporealității fizice, ontologia postumană hibridizează fizicul și computaționalul în condiția virtualității. Acest tip de ontologie nu țintește la evadarea din spațiul și trupul fizice și la obținerea stadiului imaterial, nu promite eliberarea eului de limitele corporale și nu aspiră să înlocuiască realul cu teritoriul eteric al informațiilor și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
susține în scopuri „umanitare”, în primul rând medicale și etice. În situația respingerii totale a tehnologiei, implicit a avantajelor acestora, umanismul s-ar autoexclude pentru că ar evada el însuși din problematicile actuale și nu ar adopta o ideologie. Chiar dacă tehnologia computațională se presupune a augmenta capacitățile de acțiune ale omului și a susține pretențiile de nemurire și de omnisciență, reversul acestei concepții este încă mai dilematic: utilizarea acestei tehnologii deține un potențial al distrugerii subiectului uman și a viselor însele învestite
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
emoției artistice. Entitățile postumane reprezintă, pe de o parte, procesele de subiectivizare a protezei, a interfeței ori a transgenei și, pe de altă parte, obiectivizarea sau artificializarea corporalității biologice și a eului uman. Pentru o mare parte a oamenilor, tehnologiile computaționale au devenit o componentă a ceea ce obișnuim să numim natura umană, deopotrivă o experiență corporală, una psihică și una socială. Proteza, interfața și transgena devin o parte a identității corporal-mentale, o parte deopotrivă integrantă și dezintegrantă. Logica postumană instituie integritatea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
social, politic sau etic. Deopotrivă organic și mașinal, postumanul cyborgic, cel avataric sau cel transgenic este material: organul, proteza, interfața, gena, toate acestea încorporează subiectul virtual. Biotehnologia postumană pune subiectul în relație atât cu lumea fizică, cât și cu lumea computațională, fundamentând virtualități diverse, evoluții confluente și metisaje identitare. Corpul și mintea virtuale stabilesc contactul subiectului cu lumea: postumanul poate fi înțeles în această direcție ca o extindere tehnologică a trupului și a conștiinței umane în lume, dar și ca pătrundere
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpul și mintea sunt imersate în spațiu, în mod fenomenologic. Cufundarea totală a subiectului în spațiul virtual este țelul de bază în simularea realității virtuale: conștiința și simțurile corporale conectate la interfață, trebuie încorporate. Acest proces devine crucial în spațiul computațional: simțul solidității corporale nu trebuie pierdut chiar și în mediul virtual al fluidității identitare și spațiale, mediu posibil de configurat în înțelesul de „spații emoționale” (vezi Povall, 2000Ă. Deși mintea și simțurile corporale ale subiectului se fluidizează în spațiul virtual
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conformarea la aliniamente sociale și politice ale puterii monopolizatoare. Ființele virtuale, hibridizări între mașinile Turing și „mașinile dezirante”, între protezele cibernetice și „corpurile fără organe”, dar și între „mașinile viziunii” și virușii electronici, intermediază între finitudinea sau fixitatea unui algoritm computațional și deschiderea specifică unor conectări infinite și instabile. Aceste ființe intermediare refuză o interpretare dialectică și o ierarhizare spinoasă, ieșind din tiparul limbajului binar al determinismului biologic sau al tehnologiilor computaționale. Deși sunt, în principiu, universale, alcătuite din același tip
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virușii electronici, intermediază între finitudinea sau fixitatea unui algoritm computațional și deschiderea specifică unor conectări infinite și instabile. Aceste ființe intermediare refuză o interpretare dialectică și o ierarhizare spinoasă, ieșind din tiparul limbajului binar al determinismului biologic sau al tehnologiilor computaționale. Deși sunt, în principiu, universale, alcătuite din același tip de „materie” (sau globale, în perspectiva principiilor rețeleiă, se singularizează prin modalitatea diferențială prin care se asamblează și intră în fluxuri existențiale, adesea în mod imprevizibil și la limita stranietății. Cyborgi
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vedere, activismul lui Judith Squires se desprinde de apoliticismul Claudiei Springer sau al Sadiei Plant, apoliticism care, păstrând opozițiile binare tradiționale în cadrul analizei modelului de „cyberconștiință”, nu poate produce o ideologie practică a eliberării. Chiar dacă analogia minții umane cu patternul computațional funcționează ca o critică a conștiinței etajate a psihanalizei sau ca o critică a cartezianismului separării trup-minte, femeile puternice, conectate la tehnologia hard și masculinizate ale Claudiei Springer, nu pot schimba contextul actual al controlului și al violenței cyberculturale. Astfel
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vedere educarea femeilor pentru a se mula pe cerințele tehnologic-informaționale, o perspectivă eronată care nu ia în calcul posibilitatea alternativă a realizării unui design care să atragă prezența femeilor în spațiul virtual. În istoriile tehnoculturale, relația dintre femei și tehnologia computațională este socotită a începe în secolul XIX, grație Adei Lovelace, deși originea narativă a rețelei Internet cunoaște o serie de rădăcini presupuse a exclude participarea femeilor: militare, academice, inginerești și industriale. Sensibilitatea la problemele gender, în contextele spațiului virtual, una
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interesul estetic al modificării suprafeței corporale prin chirurgie cosmetică sau transplanturi; preocuparea funcțională a schimbării/înlocuirii corpului intern prin implanturi și proteze care dezasamblează și reasamblează corpul și simțurile; interesul iconic al reprezentării corpului sub forma avatarurilor conectate la interfața computațională. Primele două capitole discută ultimele două procese corporale sub numele de protezare și, respectiv, de avatarizare a umanului, în timp ce al treilea capitol adaugă practica alterării genetice. 4. Capitolul întâi nu se referă nici la abordarea cyborgului din perspectivă cyberfeministă (vezi
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
online și prin improvizația de jocuri de roluri în lumi virtuale. La începutul anilor ’70, jocul „Dungeons and Dragons” a cunoscut o largă popularitate prin crearea de personaje în aventuri complexe. Câțiva ani mai târziu acest joc a devenit programul computațional intitulat „Adventure”. Termenul dungeon a persistat, referindu-se la spațiul virtual social creat de computer. Primul MUD a fost creat între 1979 și 1980 de către Roy Thubshaw și Richard Bartle la Universitatea din Essex. O variantă de MUDs este MOOs
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
arată pe ea de parcă ieri a croit-o cu mîna lui Paco Rabane sau Calvin Klein. Nu-i iese din vorbă lui dactăr Nicu, deși are două doctorate: unul la Sorbona, în filosofia limbajului, și altul la Oxford, în logică computațională. Cînd dactăr Nicu-i plecat, după ce-și termină treaba prin casă, se așează-n șezlong, pe marginea piscinei, și citește Kierkegaard, Wittgenstein, Heidegger și Derrida. Normal, nu s-au certat niciodată. Cînd se ivește cîte-o problemă - că, deh!, sînt
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
două obiective 15: precizarea domeniului de definire a problemei cu generarea automată de meșe de elemente finite de suprafață (discretizarea suprafeței vasculare) sau a elementelor finite de volum (discretizarea lumenului vascular); rezolvarea într-o manieră eficientă și cu un cost computațional redus al unui mare număr de ecuații nonliniare (rezolvarea ecuațiilor de flux - continuitate, moment, energie înseamnă a determina presiunile, velocitățile etc. pentru fiecare câmp al fluxului). Modelele 3D și 4D sunt costisitoare din punctul de vedere al resurselor de calcul
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
permanent în vedere: complexitatea acestor analize rezultă din interacțiunea pe scară largă a numeroase procese elementare; analiza se adresează în final unor sisteme vii și nu virtuale; sistemele computerizate biomecanice vor fi utilizate de către persoane care nu lucrează în științele computaționale și care vor trebui să utilizeze sisteme “prietenoase”. Aceaste progrese au permis integrarea informației anatomice și hemodinamice, definită ca o ameliorare a unei forme de informație prin interpretarea adecvată a celeilalte forme de informație (Kaandorp, 1999) - prin simulare numerică computerizată
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
ca parte integrală a efortului comunicativ al individului, iar această, mai departe, are un rol direct în cadrul procesului"122. Este un punct de vedere susținut și de alți cercetători, precum McNeil (1985, 1982) care pune exprimarea nonverbală pe aceeasi "scenă computaționala" cu vorbirea. Pe baza celor afirmate putem spune că, atât limbajul verbal, cât și comportamentul nonverbal pot fi conceptualizate că formând un sistem de semne sau simboluri, care leagă potențial oamenii în procesul de comunicare. Deși nu este discursiv, limbajul
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Brussels: Labor, p. 28. 61 http://www. asha. org/about/publications/leaderonline/archives/2003/q4/f031216a. htm. 62 Petre Botezatu, op. cît., p. 46. 63 G. Leech, M. Weisser, 2003, "Pragmatics and dialogue", în R. Mitkov, The Oxford Handbook of Computațional Linguistics, Oxford: Oxford University Press, pp. 136-156. 64 L. Șoitu, 1993, Retorica audio-vizuală, Editura Cronică, Iași, p. 67. 65 L. Wald, op. cît., p. 128. 66 M. Dinu, 2004, op. cît., p. 234. 67 S. Chelcea, op. cît., p. 130
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
adică restitutorul, sau „executorul testamentar”, cum îl numește Sergiu Celibidache. Muzica este cea care favorizează interacțiunea emițătorului cu receptorul. Drumul străbate un canal de transmisie cu varii profile, mesajul ajungând la receptor prin intermediul sălii de concert sau pe cale electronică și computațională. Mesajul este însă denaturat, mai mult sau mai puțin, de anumiți factori perturbatori, de natură fiziologică, psihologică sau axiologică. La cine ajunge mesajul? La un receptor oarecare, în persoana unui beneficiar involuntar al lui, sau la adevăratul destinatar, publicul vizat
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
care nici nu mai vroiam, nici nu mai aveam cum să fim desprinși. Târam prin spațiul cerebral două segmente ale aceleiași memorii, două emisfere bătându-se, confruntându-se, luptând între ele pentru supremația politică și economică a gândurilor. Derapam. Arhitecturile computaționale ale minții se prăbușeau sub arhitectura Casei Radio, fluxurile întrerupte de neuroni corticali și coloanele sparte de marmură coreeană stăpâneau același edificiu, neterminat și șubred. Contemplam lumea printr-un geam umplut cu aer: tăietura în relief a sticlei arăta incizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noologice" și "informația complexă specificată". După Fr. Grick și Carl Sagan, șansa apariției vieții și a omului prin jocul hazardului cauzelor naturale este de 1 x 10 la puterea 2.000.000, în caz că imaginăm universul un gigantic computer. Dar resursele computaționale ale universului sunt doar de 10 la puterea 150, ceea ce înseamnă că primul număr probabilistic este unul "noologic", de ordinul divinului, iar nu al naturalului.255 Nici teoria automatelor lui von Newman nu confirmă posibilitățile computaționale ale hazardului în natură
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
gigantic computer. Dar resursele computaționale ale universului sunt doar de 10 la puterea 150, ceea ce înseamnă că primul număr probabilistic este unul "noologic", de ordinul divinului, iar nu al naturalului.255 Nici teoria automatelor lui von Newman nu confirmă posibilitățile computaționale ale hazardului în natură. Omul e un automat capabil de autoreproducere. Dar e un automat atât de complex, "încât viteza cu care s-ar strica ar fi cu mult prea mare spre a mai putea fi reparat dacă i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce apare între părțile aflate în mișcare. Această forță este simulată ca o funcție a vitezei relative și este alcătuită din componenta Stribeck, componenta Coulomb și componenta vâscoasă. Eliminarea discontinuității care se înregistrează pentru v = 0, care creează cele mai multe probleme computaționale, a fost rezolvată, în cazul acestui bloc, prin introducerea unei regiuni foarte mici dar finite, în vecinătatea zonei unde v = 0, regiune unde se presupune că forțele de frecare sunt liniar proporționale cu viteza, coeficientul de proporționalitate fiind dat de
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
raportează frontal la studiul inteligenței și al sistemelor inteligente, iar cum acestea din urmă sunt naturale, sau artificiale, ajungem la spectaculoasa distincție Între inteligența naturală și inteligența artificială, prelungită prin distincția dintre psihicul mental (sau structural-fenomenologic) și psihicul informatic (sau computațional), ba chiar prin distincția dintre eul mental și eul informatic. 2. La ce se referă o sintagmă oximoronică precum aceea de inteligență artificială, despre care, pentru prima dată, s-a vorbit la Dortmouth College, În New Hampsire, S. U. A., În
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
prin demonstrația automată se ajunge sau nu la un proces precum cel embriogenetic, de „deducto-geneză“ și de „logico-geneză“ , este o problemă de același gen cu aceea prin care urmează a se tranșa dacă putem vorbi de un psihic artificial, sau computațional, de un eu informatic și chiar de o „conștiință informatică“, sau „artificială“ . În cuvinte cât mai simple, algoritmul descris de Hao Wang, În 1958, Încorporează regulile deducției din calculul secvențelor, propus de Gerhard Gentzen, ca pași În analiza (respectiv reducerea
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
model propriu al deciziei În literatura de specialitate găsim descrise și analizate mult mai multe modele ale deciziei decât cele prezentate de noi. Redăm într-o manieră enumerativă câteva dintre ele: modelul complex al procesului de decizie (Boldur, 1969); modelul computațional sau analitic; modelul cibernetic; modelul ipotetic abstract al raționalității (Zamfir, 1990); modelul planificării formale comprehensive; modelul antreprenorial (Vlăsceanu, 1993); modelul deciziei retrospective; modelul escaladării angajării față de cursul ales al acțiunii; modelul autoaprecierii ca schemă de decizie (Chirică, 1996); modelul politic
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]