1,551 matches
-
orizontul comunicării ne arată un specialist în domeniul comunicării cu o temeinică baza filosofica (alături de mai mari filosofi precum Im. Kant, P. Ricoeur, E. Levinas, M. Foucault, îi găsim citați pe Constantin Noica și Lucian Blaga), cu o extinsă cultură comunicaționala și cu o gândire capabilă de inferențe rafinate și originale. După cum s-a dovedit, are realizări revelatoare în multe dintre segmentele științei comunicării. Noi găsim că, înainte de toate, Odile Riondet poate fi reținută că specialist în antropologia comunicării, alături de Y
PhD Ştefan Vlăduţescu, University of Craiova: Odile Riondet în orizontul comunicării. REZUMAT () [Corola-blog/BlogPost/339504_a_340833]
-
comun asupra unor semnificații mesajuale. Semnificațiile mesajuale pot fi de ordin doxastic (opinabile) sau epistemic (de cunoaștere): opinii, păreri, susțineri, afirmații, gânduri, idei, teme, subiecte, probleme, emoții, sentimente, pasiuni etc. Comunizarea are ca obiect probleme doxastice sau probleme epistemice. Viziunea comunicaționala nu este întotdeauna și o îndeplinire practică. În cazurile în care nu se ajunge la un acord, viziunea este aceea a înțelegerii asupra faptului că nu s-a atins sau nu este posibil un acord. Comunicarea este actul spiritual de
Stefan Vladutescu: Funcţia constructivă de comunizare. Din cărțile Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339520_a_340849]
-
un proces cu o emergență rapidă, întrucât ființa umană este construită cultural și pentru comunicare. Există o “știință” prealabilă a comunicării și un know-how prealabil al comunicării care se fac vizibile în practica comunicării. Ființa umană este fundamental o ființă comunicațională. Comunicarea nu este nicidecum un lucru simplu. Dar potențialul de comunicare al ființei umane este atât de ridicat, încât pare că o comunicare se naște de la sine. Dotarea culturală a oamenilor determină o inexplicabil de rapidă edificare a comunicării. Construcția
Stefan Vladutescu: The communicative instance. Din cărțile profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339534_a_340863]
-
este acreditat drept comunicator, un intervenient nu accede în comunicare. Știm că comunicarea înseamnă “comunizare”. Două persoane devin comunicatori în măsura în care comunizeză elemente și devin elemente ale unui sistem de comunicare. Un intervenient neacreditat ca atare nu are ce comuniza. Contribuția comunicațională a unui intervenient neacreditat este ignorată. Pentru a avea un cuvânt de spus în comunicare nici un comunicator nu vine prea târziu. Validarea ca și comunicator se face în raport de scop, prezență, expectations, requirements, desires etc. Comunicarea îi pune în
Stefan Vladutescu: The communicative instance. Din cărțile profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339534_a_340863]
-
fundamentat pe o dinamică relațională în care emițătorul și audiența interacționează permanent, deschis, chiar la un nivel infra-social, la nivel de individ. Creația înainte de toate a marketingului, social media depășește „omul unidimensional” și mass-media de unică focalizare și dublează dimensiunea comunicațională, face procesul comunicațional reflexiv, tranzitiv, reversibil, iar finalmente angajează într-o relație directă marca, produsul, brand-ului cu publicul cumpărător, cu clientul. Mesajul static de mass-media este populat în social media cu furnizarea ori absorbția de percepții, poziții, opinii ori
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
dinamică relațională în care emițătorul și audiența interacționează permanent, deschis, chiar la un nivel infra-social, la nivel de individ. Creația înainte de toate a marketingului, social media depășește „omul unidimensional” și mass-media de unică focalizare și dublează dimensiunea comunicațională, face procesul comunicațional reflexiv, tranzitiv, reversibil, iar finalmente angajează într-o relație directă marca, produsul, brand-ului cu publicul cumpărător, cu clientul. Mesajul static de mass-media este populat în social media cu furnizarea ori absorbția de percepții, poziții, opinii ori idei strict personale
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
ori de grup. În opinia specialiștilor în social media E. Constantinidos și Stefan J. Fontain, conceptul ar acoperi 5 domenii: a) social networks: aplicații ce permit utilizatorilor să-și creeze web site-uri personale accesibile acestora pentru schimbul de mesaje comunicaționale; b) blogs: jurnale on-line ce sunt deseori combinate cu Podcast-urile; c) communities: website-uri care organizează și diseminează variate conținuturi specifice; d) forums/bulletin boords: site-uri pentru schimbul de idei și informații uzuale, antrenate de interese speciale; e) content aggregators
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
pe o dinamică relațională în care emițătorul și audiența interacționează permanent, deschis, chiar la un nivel infra-social, la nivel de individ. Creație înainte de toate a marketingului, social media depășește „omul unidimensional” și mass-media de unică focalizare și dublează, amplifică dimensiunea comunicațională. Mai mult, face ca procesul comunicațional să devină reflexiv, tranzitiv, reversibil, iar finalmente angajează într-o relație directă marca, produsul, brand-ul cu destinatarul, cu publicul cumpărător, cu clientul. Mesajul static de mass-media este populat în social media cu furnizarea
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
emițătorul și audiența interacționează permanent, deschis, chiar la un nivel infra-social, la nivel de individ. Creație înainte de toate a marketingului, social media depășește „omul unidimensional” și mass-media de unică focalizare și dublează, amplifică dimensiunea comunicațională. Mai mult, face ca procesul comunicațional să devină reflexiv, tranzitiv, reversibil, iar finalmente angajează într-o relație directă marca, produsul, brand-ul cu destinatarul, cu publicul cumpărător, cu clientul. Mesajul static de mass-media este populat în social media cu furnizarea ori absorbția de atitudini, percepții, poziții
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
Journal of Direct, Data and Digital Marketing Practice, 2008, no. 9, No. 3, pp. 231-244), conceptul ar acoperi 5 domenii: a) Social Networks: aplicații ce permit utilizatorilor să-și creeze web site-uri personale accesibile acestora pentru schimbul de mesaje comunicaționale; b) Blogs: jurnale on-line ce sunt deseori combinate cu Podcast-urile; c) Communities: website-uri care organizează și diseminează variate conținuturi specifice; d) Forums/Bulletin Boords: site-uri pentru schimbul de idei și informații uzuale, antrenate de interese speciale; e) Content Aggregators
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
medium is the message’ because it is the medium that shapes and controls the scale and the form of human association and action” (McLuhan M., 1964, p. 9). Valoarea de mesaj a medium-ului prezintă 4 multe aspecte: cultural, personal, comunicațional și uman. Dintre acestea, primele două sunt relevate de Marshall McLuhan; celelalte le desprindem hermeneutic. Mai întâi, sunt cele două sensuri relevate de M. McLuhan: a) cultural: într-o cultură evoluata și inerțiala, mediumul (că extensie a mijloacelor perceptive umane
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
a consumatorului de comunicare. În plus sunt de precizat încă două sensuri: c) în plan uman: mediumul pe care îl folosește în comunicare agentul comunicator îl transformă pe acesta, așa încât înțelegerea și interpretarea sunt comandate de medium; d) în plan comunicațional: în sistemul de comunicare, medium-ul își pune amprenta, remodelează semnificațiile mesajului, remodelează mesajul. Tot în P2, George Grebner arată că „media of communication are the means or vehicles capable of assuming forms that have characteristics of messages or that
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
model, o structură care să dea sens investigației științifice. În istoria comunicării și informației au fost remarcate mai multe modele. Plecând de la o problema practică apărută în comunicarea pe liniile telefonice, Claude Shannon și Waren Weaver au definit un model “comunicațional” prin care s-ar reprezenta orice sistem de comunicare. Acest model a fost prelucrat de lingviști astfel: “O sursă oarecare are de transmis un mesaj. În acest scop trebuie să-l codifice (să-i dea o formă transmisibilă, obiectivă, perceptibilă
ȘTEFAN VLĂDUȚESCU: Un eseu despre teoria informaţiei (Book Review), de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339577_a_340906]
-
un scop în sine. Chiar și atunci când este vorba de comunicarea estetică, literară, artistică, arhitecturală, picturală, etc. caracteristica de mijloc se conservă. Scopurile nu aparțin, în principiu, comunicării. Însă comunicarea-mijloc se impregnează de scopuri. Factorii teleologici ai comunicării sunt agenții comunicaționali. Comunicatorii nu devin teleologici când acced statutul de comunicator. De felul său, omul este un purposeful being. În îndeplinirea scopurilor sale, el recurge la mijlocul numit comunicare. Ca mijloc utilizat pentru realizarea cât mai eficientă a unui scop, comunicarea trebuie să
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
au putere decizională în procesul de comunicare. Arhireceptorii sunt spectatori, observatori ai comunicării; ei nu au „față” în comunicare, nu fac parte din sistemul de comunicare. Arhireceptorii privesc la spectacolul comunicarii. b) Participanții nu au nici scopuri personale, nici scopuri comunicaționale, nici scopuri para-comunicaționale. Ei sunt prezențe pasive în comunicare. Dacă arhireceptorii nu există pentru comunicare, participantii există. Ei fac parte din sistemul de comunicare, se ține cont de ei. Participanții au „față” în comunicare, dar nu au voce în comunicare
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
să fie comunicarea, participanții sunt puși în întârziere. Ei sunt mișcați de comunicare, nu mișcă în niciun fel comunicarea. Mai mult, nici nu sunt figuri în scenariul vreunui alt tip de comunicator. Participanții sunt figuranți. Ei fac figurație. c) Actorii comunicaționali au față și voce ce nu sunt ale lor. Având fața și vocea altora, ei nu au putere comunicațională. Prin urmare, în realitatea comunicării, ei, ca persoane reale, nu dețin față și voce reale. Neavând față și voce, nu au
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
Mai mult, nici nu sunt figuri în scenariul vreunui alt tip de comunicator. Participanții sunt figuranți. Ei fac figurație. c) Actorii comunicaționali au față și voce ce nu sunt ale lor. Având fața și vocea altora, ei nu au putere comunicațională. Prin urmare, în realitatea comunicării, ei, ca persoane reale, nu dețin față și voce reale. Neavând față și voce, nu au nici putere. Actorii sunt marionetele agenților comunicaționali. Replicile și mișcările lor sunt ale altora. Ei sunt mișcați din spate
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
sunt ale lor. Având fața și vocea altora, ei nu au putere comunicațională. Prin urmare, în realitatea comunicării, ei, ca persoane reale, nu dețin față și voce reale. Neavând față și voce, nu au nici putere. Actorii sunt marionetele agenților comunicaționali. Replicile și mișcările lor sunt ale altora. Ei sunt mișcați din spate. d) Agentii comunicaționali fac și scopurile, și jocurile. În fapt, comunicarea are loc între agenții comunicaționali. Ei sunt cei care manageriază toate scopurile: scopurile personale (în care comunicarea
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
în realitatea comunicării, ei, ca persoane reale, nu dețin față și voce reale. Neavând față și voce, nu au nici putere. Actorii sunt marionetele agenților comunicaționali. Replicile și mișcările lor sunt ale altora. Ei sunt mișcați din spate. d) Agentii comunicaționali fac și scopurile, și jocurile. În fapt, comunicarea are loc între agenții comunicaționali. Ei sunt cei care manageriază toate scopurile: scopurile personale (în care comunicarea este mijloc), scopurile comunicaționale (în care comunicarea este și scop, și mijloc în îndeplinirea scopurilor
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
Neavând față și voce, nu au nici putere. Actorii sunt marionetele agenților comunicaționali. Replicile și mișcările lor sunt ale altora. Ei sunt mișcați din spate. d) Agentii comunicaționali fac și scopurile, și jocurile. În fapt, comunicarea are loc între agenții comunicaționali. Ei sunt cei care manageriază toate scopurile: scopurile personale (în care comunicarea este mijloc), scopurile comunicaționale (în care comunicarea este și scop, și mijloc în îndeplinirea scopurilor interne) și scopurile para-comunicaționale (de a vedea comunicarea ca spectacol, pe care îl
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
lor sunt ale altora. Ei sunt mișcați din spate. d) Agentii comunicaționali fac și scopurile, și jocurile. În fapt, comunicarea are loc între agenții comunicaționali. Ei sunt cei care manageriază toate scopurile: scopurile personale (în care comunicarea este mijloc), scopurile comunicaționale (în care comunicarea este și scop, și mijloc în îndeplinirea scopurilor interne) și scopurile para-comunicaționale (de a vedea comunicarea ca spectacol, pe care îl scriu și îl regizează). Singurii comunicatori cu istorie sunt agenții comunicaționali. Arhireceptorii, participanții și actorii sunt
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
care comunicarea este mijloc), scopurile comunicaționale (în care comunicarea este și scop, și mijloc în îndeplinirea scopurilor interne) și scopurile para-comunicaționale (de a vedea comunicarea ca spectacol, pe care îl scriu și îl regizează). Singurii comunicatori cu istorie sunt agenții comunicaționali. Arhireceptorii, participanții și actorii sunt ființe comunicaționale anistorice. Pe la ei istoria trece degeaba: nu-i ajută și nu-i afectează. Agenții comunicaționali fac parte și din istoria reală, și din istoria comunicării. În istoria reala ei fac istoria comunicării. În
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
care comunicarea este și scop, și mijloc în îndeplinirea scopurilor interne) și scopurile para-comunicaționale (de a vedea comunicarea ca spectacol, pe care îl scriu și îl regizează). Singurii comunicatori cu istorie sunt agenții comunicaționali. Arhireceptorii, participanții și actorii sunt ființe comunicaționale anistorice. Pe la ei istoria trece degeaba: nu-i ajută și nu-i afectează. Agenții comunicaționali fac parte și din istoria reală, și din istoria comunicării. În istoria reala ei fac istoria comunicării. În istoria comunicării ei, sunt cei care, înainte de
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
a vedea comunicarea ca spectacol, pe care îl scriu și îl regizează). Singurii comunicatori cu istorie sunt agenții comunicaționali. Arhireceptorii, participanții și actorii sunt ființe comunicaționale anistorice. Pe la ei istoria trece degeaba: nu-i ajută și nu-i afectează. Agenții comunicaționali fac parte și din istoria reală, și din istoria comunicării. În istoria reala ei fac istoria comunicării. În istoria comunicării ei, sunt cei care, înainte de toate, fac, diferența ontologică primară între paradigmele comunicării. Un „agent” are două tipuri de comportamente
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
varying agent commitments” (Jennings N. R., Fox J., 1995, p. 221). To The Linear-Transmissive-Action Paradigm, P1, îi este specific comunicatorul numit actant. Circular-Interactional Paradigm, P2, este definită de un comunicator desemnat ca interactant. În centrul Variable Geometry-Constructive-Transactional Paradigm, P3, stă agentul comunicațional recunoscut ca transactant. (În paranteză fie spus, sunt destui corifei ai Variable Geometry-Constructive-Transactional Paradigm, P3, chiar și dintre cei citați de noi, care mai recurg la titulatura de interactant). Mai mult, unele denominații au murit demult în ordinea gândirii comunicaționale
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]