181,593 matches
-
pe fundamente constructiviste”, mai scăpase câte o propoziție inflamată altfel decât prin scânteie electrică, lăsându-se pradă unei adevărate exaltări, precum în Note-le despre poem și antologie tipărite într-unul din ultimele numere ale revistei “Integral”, în 1927: “Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrângeri de dincolo. Asemeni Ioanei D’Arc, poetul aude voci”... În 1929, recenzând amintitul volum al lui Roll, va putea scrie, nici mai mult nici mai puțin, despre “religia înaltă și abstractă a scrisului” ori
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
orizontală par a constitui suportul unei lecturi narative, în fapt pictura Georgetei Năpăruș este tot ce poate fi mai îndepărtat de epica exterioară sau de orice altă formă de retorism. Pentru că, în ciuda asocierii lor în același plan, formele sale nu comunică între ele altfel decît plastic. Deși apropiate, ele trăiesc autonom, deși juxtapuse, ele sfîrșesc prin a fi solitare. Tabloul devine, astfel, o imagine extinsă a lumii și o metaforă dezvoltată a realității înseși. Dar a unei realități care a ieșit
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
lume. Receptorul intervine tot mai des asupra activității mediumului, sau, după caz, pentru că poate vedea aici o obligație iar nu un drept, tot mai rar El se constituie - dar aceasta e pură teorie - în regulator de putere. Profesorul universitar nu comunică tot ce știe numai studentului. El trebuie să publice cărți - uneori se poate să-i și placă treaba asta -, să participe cu produse intelectuale la simpozioane, colocvii, congrese, reuniuni științifice unde să-și manifeste în mod umanist interesele (poate și
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
Premiul Pulitzer/ sînt doar un poet înghesuit la colțul mesei/ informații false localnicii/ mă apreciază doar pentru că uneori/ le compun petiții și scurte scrisori/ nu mă ascund după deget într-adevăr/ îmi place varza murată/ da da deocamdată/ ce să comunicați Europei?/ că într-o zi voi trece cu trotineta/ sub arcurile ei de triumf/ cam asta e tot și/ a bientôt” (Interviu [III]). E o poză romantică, îngroșată pe direcția prozaică, „demistificatoare”, susținută de o vervă „realistă”. Actantul liric se
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
în iulie 2002. Am așteptat o vreme, întrebând cam după 6-7 luni dacă s-a vândut 80 la sută din tiraj (cum stipula contractul), spre a mi se onora drepturile de autor. După repetate scrisori și telefoane mi s-a comunicat că, într-adevăr, cartea s-a vândut, că am de încasat o sumă, care nu depășește prea mult pensia mea pe o lună și că-mi va fi expediată fără întârziere on-line. Și iarăși am început să aștept. Văzând că
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
Bucureștiului dintre războaie, dar, în mare, însăși viața normală a României din acea epocă, distrusă în modul cel mai brutal de comunism, și azi, încă departe de a fi recuperată. Într-o Bibliografie subiectivă (vrea să zică selectivă) autoarea ne comunică sursele de documentare folosite: presa, presa literară, jurnalele, „agendele” scriitorilor (Gala Galaction, E. Lovinescu, Mihail Sebastian, Octav Șuluțiu, Arșavir și Jeni Acterian), memoriile, corespondența, volume de interviuri și anchete literare, albume fotografice, înregistrări radio. Ea consultă cu pasiune cataloagele, anuarele
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
noi. Pentru că promiscuitatea sexuală e reflexul imediat, devastator și tragic, al promiscuității social-politice. Când oamenii nu mai dau doi bani pe propria lor viață, când muncitori și țărani (care „au salvat”, nu-i așa, încă o dată patria) înțeleg să-și comunice gândurile exhibându-și posteriorul, înseamnă c-am luat-o razna de tot. Marea problemă a năstăsioților nu e, însă, poporul. Și-au dat și ei seama că vehementele campanii de la televizor, plus gudurarea populistă, sunt arme imbatabile în procesul dresurii
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
Tudorel Urian Comunicăm. Ne imaginăm că sîntem pe aceeași lungime de undă cu cel căruia ne adresăm. Înșirăm cuvinte, sintagme, expresii, fără să zăbovim prea mult cu gîndul la ceea ce se află în spatele unor înlănțuiri de vocabule care au ajuns să ne sune
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
fundamentale și a cîtorva sute de cuvinte mai mult sau mai puțin uzuale putem să ne facem înțeleși și într-o limbă străină. Întrebarea care se pune este însă dacă în felul acesta transmitem exact tot ce am dorit să comunicăm și dacă am izbutit să decriptăm integral mesajul celuilalt. Herta Müller este, probabil, cea mai cunoscută scriitoare germană născută în România. Născută într-un sat bănățean, la mijlocul anilor '50, a avut parte de un destin care, pînă la un punct
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
înțelegea aproape întotdeauna altceva decît spusese primul. Mi s-a întîmplat deseori, citind diverse informații, în ziare ori ascultînd buletinele de știri televizate sau radiodifuzate, să-mi aduc aminte de telefonul fără fir din copilărie. Impresia stînjenitoare că mi se comunică altceva decît informația pe care vorbitorul a primit-o la rîndul lui a pus deseori stăpînire pe mine. Sigur, e greu să verifici o atare impresie. Dar ea se sprijină de fiecare dată pe ceva, pe mărunte nepotriviri ori contradicții
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
un mai mare caracter de generalitate și puteau fi expuse în oricare alt loc, are o importanță secundară. Ceea ce contează cu precădere într-o astfel de construcție este capacitatea lor de a se constitui într-un ansamblu și de a comunica firesc, întîmplător sau nu, în același spațiu. Diferențele valorice, puterea de impact și inevitabila detașare a unuia sau a altuia dintre participanți constituie și ele probleme firești ale oricărei manifestări de grup. Și din această perspectivă expoziția de la Cetatea Câlnic
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru. P.S. Mai sînt cîteva luni pînă la deschiderea Bienalei de la Veneția și despre participarea României nu se știe încă nimic. În mod normal, Ministerul Culturii, prin Departamentul Arte Vizuale, trebuia să comunice tema actualei ediții și să organizeze un concurs de proiecte. În absența acestui concurs, cine face propunerea pentru participarea românească, cine va fi comisarul expoziției și, în cazul în care aceste lucruri se știu deja, după ce criterii s-a făcut
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
căzut sub ochi un exemplar din OGLINDA LITERAR| (nr. 36/2004), publicație din Vrancea apărută cu sprijinul Ministerului Culturii și sub egida Uniunii Scriitorilor. Ce afirmă acolo, între altele, publicistul și "eminescologul" Theodor Codreanu , într-un interviu în care ne comunică mai întâi că se simte alcătuit din "plămada lui Camil Petrescu"? Afirmă următoarele lucruri: "O colegă din București îmi spunea că atunci când într-un 15 ianuarie, la TVR 1, Eugen Negrici propunea nici mai mult nici mai puțin decât o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
Uncle Fester din "Adams Family" făcea o comparație între Băsescu și Funar, pe motiv că ambii vorbesc mult), dar eforturile sunt inutile: se pare că nu mai există mare interes pentru palavrele lor. Un domn pesedisto-peremist până-n vârful unghiilor îmi comunică sumbru, cam din două în două zile: "Vă bucurați degeaba! În șase luni vin anticipatele și vă măturăm, cu Băsescu ăsta al vostru!" E drept, Năstase nu se dezminte chiar de tot: amintindu-și că în perioada 1996 - 2000 a
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
insolența tinereții. - Ai dreptate, acceptase romancierul. într-o altă încăpere, pe un alt perete trona un mare portret al lui Eminescu, în culori roz-albastre și postură de luceafăr, iar sub acesta se afla o candelă aprinsă. - E de Grant, ne comunicase maestrul pătruns de însemnătatea minutului. împrejurarea că un bătrân reacționar își amintește că din junie tot caustic i-a fost ochiul, dovedește doar deosebirea de structură. Să-mi fi tras, atunci, brusc de mână amica și să fi căzut amândoi
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
aparține proceslui biologic al devenirii și e surprinsă înr-o clipă cînd s-a oprit definitiv înainte de început sau dincolo de sfîrșit. în somnul embrionar sau în somnul descompunerii postume materia organică se chinuiește în marea singurătate a tăcerii cosmice. Moore nu comunică prin gesturi de o clipă. Mișcarea e dictată de procesul etern dincolo de condiția de viață obișnuită, singurul proces care obligă foma să se contorsionze, să se chinuiască. De aceea statuile devin obsesii, de aceea ele n-au nevoie de localizări
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
ban în plus făcând curățenie, spălând și călcând pe la diverse familii. Fiica ei, deosebit de talentată la baschet, a prins mici contracte în străinătate, jucând câteva săptămâni pe an la echipe marginale din Italia. Plină de mândrie, mama ei mi-a comunicat: "Uitați, vara asta fie-mea a reușit să strângă aproape o mie de euro!" Nu se sfiește să mă țină la curent cu viața ei sentimentală: "Cu bărbații n-o duc rău. După ce-am scăpat de bețivul de bărbatu
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
mine - declara Ionesco în legătură cu Cântăreața cheală, într-o convorbire cu Claude Bonnefoy - nu era vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă. Sunt pentru singurătate. Se spune că teatrul meu este o plângere a omului singuratic care nu poate să comunice cu ceilalți. Câtuși de puțin. Se comunică cu ușurință... șCântăreața chealăț era expresia insolitului, a existenței văzute ca un lucru absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta e stupefiant. Cum se face
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
o convorbire cu Claude Bonnefoy - nu era vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă. Sunt pentru singurătate. Se spune că teatrul meu este o plângere a omului singuratic care nu poate să comunice cu ceilalți. Câtuși de puțin. Se comunică cu ușurință... șCântăreața chealăț era expresia insolitului, a existenței văzute ca un lucru absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta e stupefiant. Cum se face că ne putem înțelege între noi? Faptul
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
zi, "cum, aflat în anii '60 la Londra, i s-au oferit trei sute de mii de dolari pentru a nu se mai întoarce în țară. S-a și dus, era seară, cu cecul completat și transmis prin translatorul care îi comunicase propunerea, la o bancă, pentru a-i testa autenticitatea. I s-a răspuns că poate încasa imediat întreaga sumă și a fost întrebat dacă are nevoie de pază... Cînd emigranți și refugiați politici cu renume trăiau în Apus la limita
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
carte, pe voci, în canon. Am și astăzi caseta. Pregăteam, de fapt, un cadou pentru profesorii pe care îi adoram. Cînd a început REVOLU}IA la Timișoara, am fost strînși și înghesuiți, ca oile, în Amfiteatrul Odobescu. Ni s-a comunicat că nu avem voie să mergem mai mulți de cinci pe stradă. Nu era să ne împiedicăm de o asemenea aberație! Vizitele au fost împărțite în două zile, 20 și 21 decembrie, drumurile grupate în funcție de zone, legături și mijloace de
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
2) Varianta în care spițele există dar joacă liber și dezordonat, neavînd căpățîna în care să se îmbuce în mod coerent și ferm. În acest caz, coerența specialităților lipsește, totul semănînd cu un mozaic haotic de specialități incapabile de a comunica între ele. E cazul specialiștilor cu desăvîrșire inculți. 3) În fine, varianta ideală, cea în care spițele se îmbucă în butucul culturii generale, iar nu de-a dreptul între ele. E cazul unei culturi mature, cea de care vorbea, de
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
însuși va trebui să-și fixeze alte țeluri decât dublarea averii (un post de televiziune vorbea de incredibila sumă de două miliarde de dolari acumulate de încă premierul român: nu-mi place nici respectivul canal și nici persoana care a comunicat știrea - dar cum până în clipa de față n-am văzut nici o dezmințire a lui Năstase, cred că ceva-ceva o fi adevărat), iar Iliescu o să facă "ciocul mai mic" atunci când va veni vorba de libertatea presei, democrație, statutul proprietății și retrocedări
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
Iași (Dan Mănucă, de pildă) sau de la Cluj (Aurel Sasu, Mircea Popa sau Ion Istrate), care să-i fi sesizat înainte de tipar lacunele și superficialitățile - adică îi trebuia un control științific din afara colectivului de redactare. Nu prea colaborează, nu prea comunică între ele secțiile din București, Cluj, Iași sau Timișoara ale Institutului de Istorie și Teorie Literară. Spre paguba lor.
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
sau explicit. Lecturînd un poem precum Dansul materiei, cititorul nu-și poate scoate nici o clipă din minte prototipul bacovian. La sfîrșitul lecturii mintea și inima sa vor fi pline de realitatea ambelor poeme și de firele nevăzute prin care ele comunică:" ŤDe-atîtea nopți aud plouîndť/ cresc nuferi din cuvînt, din gînd/ și ochiul mi se prăbușește/ în inima cu solzi de pește/ sunt singur cuc/ și-aștept năuc/ spre ce pustiuri s-o apuc?/ De-atîtea nopți îmi cresc pe umeri/ Aripi
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]