527 matches
-
non decremențial. Contracția ritmică a miocardului este rezultatul generării ritmice de potențiale de acțiune în celulele specializate din nodulul sino-atrial. Acestea sunt conduse prin restul sitemului excitoconductor și prin miocardul contractil, trecând de la o celulă la alta datorită prezenței joncțiunilor comunicante. Sistemul excitoconductor cardiac cuprinde nodulul sino atrial, nodul atrioventricular, fasciculul His cu ramurile sale și rețeaua Purkinje (fig. 30). Toate celulele din cadrul acestuia sunt capabile de desărcare spontană, dar nodulul sinoatrial deține controlul, deoarece are cea mai mare rată de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
mai mică, dar poate fi identică sau chiar mai mare decât cea din cursul sistolei regulate. 12.3.3. Conductiblitatea: propagarea potențialelor de acțiune în sincițiul miocardic După cum am arătat, potențialul de acțiune se propagă în sincițiul miocardic datorită joncțiunilor comunicante, deoarece acestea permit trecerea ionilor de la o celulă la alta. Ca urmare a difuziei cationilor pătrunși în celulă poate avea loc o modificare locală a concentrației lor submembranare în “următoarea” celulă, cu depolarizare și cu posibilitatea apariției unui potențial de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în miocardul venricular, continuându-se cu faciculul His). Viteza de propagare mai scăzută în diversele porțiuni ale nodului atrioventricular se explică prin rezistență crescută (mai puține joncțiuni comunicante) și potențial generator redus (amplitudinea potențialului de acțiune este mai mică datorită polarizării mai puțin accentuate a plasmalemei în repaus). 12.3.4. Principiile electrocardiografiei Contracția ritmică a atriilor și ventriculelor este deci inițiată de prezența potențialelor de acțiune în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
determinarea rezistenței periferice. In sectorul de rezistență proximal semnalele pentru dilatație metabolică nu acționează direct; corelația funcțională cu vasele din aval este asigurată prin relaxare dependentă de debit și prin conducere în amonte a perturbărilor de potențial membranar prin joncțiuni comunicante. Celulele endoteliale sunt cuplate prin astfel de joncțiuni comunicante (fig.49), precum și hetero-celular cu miocitele netede, asigurându se astfel un flux de informație bidirecțional. Cu excepția arteriolelor mici, cu strat muscular mai redus, potențialul membranar al celulelor endoteliale este puternic influențat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
pentru dilatație metabolică nu acționează direct; corelația funcțională cu vasele din aval este asigurată prin relaxare dependentă de debit și prin conducere în amonte a perturbărilor de potențial membranar prin joncțiuni comunicante. Celulele endoteliale sunt cuplate prin astfel de joncțiuni comunicante (fig.49), precum și hetero-celular cu miocitele netede, asigurându se astfel un flux de informație bidirecțional. Cu excepția arteriolelor mici, cu strat muscular mai redus, potențialul membranar al celulelor endoteliale este puternic influențat de potențialul miocitelor netede, în timp ce potențialul miocitelor netede este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
în contact direct cu sângele au anumite proprietăți care le conferă posibilitatea de a acționa ca un veritabil senzor de oxigen. Detecția nivelului de oxigen implică depolarizarea și hiperpolarizarea celulelor endoteliale, iar comunicarea este realizată prin propagarea electronică prin joncțiunile comunicante intercelulare dintre endoteliu și mușchiul neted. In timpul hipoxiei capacitatea țesutului de a extrage oxigenul și de a minimiza aria de șunt (cu rată de perfuzie relativ ridicată față de preluarea tisulară de oxigen) poate fi considerat un test integrativ al
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
și artera carotidă internă înconjurată de plexul simpatic. Arterele regiunii sunt reprezentate de: segmentul supraclinoid al arterei carotide interne (ACI) și ramurile sale: artera oftalmică (AOp) și arterele hipofizare (în număr de 1-3), ramuri emergente de pe fața medial, respectiv artera Comunicantă posterioară (ACoP) și artera coroidoană anterioară pe fața laterală; artera cerebrală anterioară (ACA), care reprezintă ramura medial a bifurcației carotidiene ce se unește cu congenera ei contralaterală prin artera comunicantă anterioară, situate de regulă deasupra chiasmei optice (fig. 4.120
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
număr de 1-3), ramuri emergente de pe fața medial, respectiv artera Comunicantă posterioară (ACoP) și artera coroidoană anterioară pe fața laterală; artera cerebrală anterioară (ACA), care reprezintă ramura medial a bifurcației carotidiene ce se unește cu congenera ei contralaterală prin artera comunicantă anterioară, situate de regulă deasupra chiasmei optice (fig. 4.120). ADENOAMELE HIPOFIZARE IOAN ȘTEFAN FLORIAN EPIDEMIOLOGIE Tumori benigne în imensa majoritate a cazurilor, adenoamele hipofizare apar cu o incidență greu de apreciat. Rapoarte recente asupra studiilor RMN efectuate în ultimii
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și familiară neurochirurgului cu un bun control asupra arterei vertebrale și a unghiului pontocerebelos, fiind recomandată pentru tumorile extra și intradurale din porțiunea inferioară a clivusului și a JCV (fig. 4.202). Ca și complicații pot apărea fistule LCR, hidrocefalie comunicantă și leziuni ale nervilor cranieni inferiori XI, XII [16]. Abordul median suboccipital constă în craniectomie suboccipitală și laminectomie C1, C2 fiind indicate pentru tumorile dorsale și dorsolaterale ale JCV (fig. 4.203). Acoperind 120 de grade din circumferința dorsală a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
inomogene a tumorii și neovascularizației tumorale anarhice. Un aspect particular îl reprezintă papilomul de plex coroid, tumoră benignă mai frecvent întâlnită în primul an de viață și care se prezintă ca o formațiune omogenă, intens captantă ce determină o hidrocefalie comunicantă prin hiperproducție de LCR. Diagnosticul imagistic nu permite o diferențiere histopatologică a acestor tumori, diagnosticul de certitudine fiind oferit de examenul histopatologic, care și el este de multe ori extreme de dificil. Fie că vorbim de tumori embrionare, cum sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
drenajul LCR-ului în sinusurile venoase pot fi interesate în meningita acută, în hemoragia subarahnoidiană din traumatisme, anevrisme etc., în carcinomatoză meningeală, în meningită cronică din sarcoidoză etc. Lichidul cefalorahidian se acumulează în sistemul ventricular și se produce o hidrocefalie comunicantă, cu edem cerebral hidrocefalic periventricular și cu sindrom de hipertensiune intracraniană. Hipertensiunea intracraniană de etiologie vasculară Hipertensiunea intracraniană poate apare în bolile cerebro-vasculare datorită tulburărilor circulatorii sanguine, cerebrale sau extracerebrale, care modifică dinamica fluidelor intracraniene și determină creșterea presiunii intracraniene
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Biografia individuală, cu fervorile și aprehensiunile sale, și istoria, ea Însăși frămîntată, plină de semne de Întrebare, a limbajului liric, Își Împrumută reciproc luminile, Într-un tensionat spațiu de rezonanță. Personalitatea poetului se conturează astfel Într-o solidaritate de vase comunicante cu dinamica fenomenului creator contemporan, asimilează, În propriul proces de coagulare, ideile-forță ce o susțin, Îi urmează diagrama sinuoasă, imprimîndu-i accente individuale tot mai ușor de recunoscut, pe măsură ce Înaintăm În timp. Chiar și energetismul „șefului integralist”, privit cu o oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre Înalt și adînc, real și imaginar etc., Într-o coincidentia oppositorum concentrată În conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară În Radiografie: „Scriu [...] pentru posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
strada te primește ca o cutie de poștă”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „bulevardele se rumenesc ca pîini În brutăria dimineții”, „sîngele tău circulă paralel cu metrourile” etc. etc. Între ritmul exterior și freamătul subiectiv e o legătură de vase comunicante, Încît subiectul apare deplin integrat evenimentelor ce Îl asaltează de pretutindeni, antrenîndu-l În mișcarea lor convulsivă, provocînd neliniști, senzația pierderii de sine, un acut sentiment al alienării: Îți dai Întîlnire ca unei case căreia i-ai uitat numărul suni strigi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atît de despletit al discursului - am identificat-o tocmai În acest dialog sui generis Între poem și univers, În permanentă punere În ecuație a „realului” cu „imaginarul”, a obiectului (sau stării de spirit) cu cuvîntul, Într-o situație de vase comunicante: unul crește din celălalt, nivelele comunică osmotic, se egalizează și se confundă, se provoacă reciproc la o mișcare de translație și echivalare, propusă privirii ca spectacol al metamorfozelor perpetue: „pe ghergheful Înalților cedri se urzește brocartul poemului”, „visul plăpînd ia
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imnurilor și odelor elementare din Ulise. Încît ne aflăm iarăși În interiorul unei serii de amețitoare, feerice variațiuni pe tema fundamentală a comuniunii - prin intermediul prezenței bune conducătoare de entuziasm liric a iubitei - dintre om și univers, conform aceluiași principiu al „vaselor comunicante”. Dintr-o atare perspectivă, cartea Își dezvăluie unitatea de adîncime, dincolo de entropia de suprafață a discursului. Ca În definiția medievală a divinității ca și cerc al cărui centru e pretutindeni iar circumferința nicăieri, poetul vede În eros puterea vitală omniprezentă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trece prin patru anotimpuri, Și pasul din poeme un continent Îl taie. (Ciubotele de șapte poști) Iar În altă parte, nu În alt sens, se vorbește despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, ori de „poemele ca niște vase comunicante” (O fantomă de mîine). Că autorul lui Petre Schlemihl e mai mult decît un „botanist” și un colecționar de imagini se vede limpede din majoritatea versurilor adunate sub acest titlu, În care se Încearcă, cu rezultate inegale, o depășire a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a universului. Cea dintîi este echivalentul, Într-un fel, a rimbaldienei „réalité rugueuse à étreindre”, În timp ce tema secundă aparține nivelului transfigurator, prin excelență poetic, ce restaurează, grație privirii „iluminatului”, relația optimă Între eu și lume, Într-un sistem de „vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă a unui itinerar citadin (și e de remarcat că motivul peregrinării, al călătoriei, al evaziunii În reverie străbate obsedant Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mă odihnesc pe trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-Însul, formăm Împreună un centaur cu totul altfel decît cel din legendă, real, carnea mea Îmbucîndu-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv [...] Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sîngele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan În cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
plantele și turmele de mîine? [...] Sălbatecile herghelii de cai năpustite prin amintirea ta nu vor veni cu flăcări pe nări să ia parte la sărbătoarea poemului?” (Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, În care formula „vaselor comunicante” se concretizează În reveria comunicării osmotice a regnurilor: „Mai Încolo, spre Întîiele forme ale pădurii prin care corpuri străvezii de adolescente se disting o dată cu boschetele blonde, te vei putea Întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică Îngropate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al lui Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și mai frecvente a eului din lirica sa, care este aceea a solitarului căutînd comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea Însăși În relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar Înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă al poeziei sale, Voronca Își structurase viziunea ca „reportaj” sui generis, realizat de un subiect nu numai curios de tot ce se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
transgresării prin verbul poetic, a ceea ce, neîngăduit fiind („le terrible interdit” suprarealist etc.) se opune ca obstacol social, natural ori subiectiv. Amintita obsesie a deschiderii vizează, În ultimă instanță, realizarea Între ființele și obiectele lumii a unei situații de „vase comunicante”, a unei depline transparențe și permeabilități. În fața multiplelor Înfățișări ale Închiderii, limitării și opacității obiectelor, eul liric are, cum am văzut, reacții ce merg de la uimire pînă la revoltă și disperare. Întrebarea pusă mereu e cum se poate găsi mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a-nchis o misiune Sau prin ecou, În noapte, nu va răspunde nimini? Putem Înțelege, astfel, de ce se vorbește, la un moment dat, (În Petre Schlemihl) despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, sau despre „poemele ca niște vase comunicante”. (Formula, de sursă bretoniană, va reveni În versurile mai tîrzii din perioada franceză, odată cu reveria sărbătorii universale a „mulțimilor fericite ale viitorului, / CÎnd timpul acesta Întunecat va fi dispărut. Și toți oamenii / Și gîndurile, bucuriile lor, vor fi ca vasele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Formula, de sursă bretoniană, va reveni În versurile mai tîrzii din perioada franceză, odată cu reveria sărbătorii universale a „mulțimilor fericite ale viitorului, / CÎnd timpul acesta Întunecat va fi dispărut. Și toți oamenii / Și gîndurile, bucuriile lor, vor fi ca vasele comunicante” - În La poésie commune, 1936). Căci egalizarea În sistem de „vase comunicante” a eului cu universul, a interiorului cu exteriorul, Înseamnă de fapt Împlinirea reală a ființei, absoluta ei deschidere În fața unei lumi deschise, eliberarea, așadar, de orice constrîngeri a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
franceză, odată cu reveria sărbătorii universale a „mulțimilor fericite ale viitorului, / CÎnd timpul acesta Întunecat va fi dispărut. Și toți oamenii / Și gîndurile, bucuriile lor, vor fi ca vasele comunicante” - În La poésie commune, 1936). Căci egalizarea În sistem de „vase comunicante” a eului cu universul, a interiorului cu exteriorul, Înseamnă de fapt Împlinirea reală a ființei, absoluta ei deschidere În fața unei lumi deschise, eliberarea, așadar, de orice constrîngeri a eului și a tuturor lucrurilor, - proclamarea, altfel spus, a sărbătorii, instaurarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]