525 matches
-
înfățișare până în perioada interbelică. Toate au reprezentat prototipul așezărilor străvechi, cu drumuri și ulițe înguste și întortochiate, cu înfundături de ulițe, cum pe ici, pe colo, în localitățile menționate, se pot constata încă. Actualul Torcești păstrează ceva din arhaicele rețele comunicante, deși o anume reglementare și așezare îi linie dreaptă a caselor, implicit a drumurilor, s-a produs după împroprietărirea, din 1864, când unii locuitori și-au mutat casele pe proprietățile obținute. Drumurile dintre sate se trasau în mod obligatoriu pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
disciplina În sine, ci operează transmisia de valori prin serii complexe, de acte reflexive, alternative și recurente. Procesul de modernizare a metodologiei didactice distinge și resurse noi pentru reducerea ponderii cursurilor magistrale În sine, „ex cathedra", propunând forme deschise și comunicante: cursuri „dialogate", cursuri „dezbatere", seminarii pe grupe de lucru variabile, multifuncționale, lucrări practice de teren sau laborator, alternative cu analizele teoretice. În dezbaterile actuale despre perfecționarea Învățământului nostru se cere o abordare mai largă a valențelor instructiv-formative ale interdisciplinarității, o
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
a prețurilor, în 1997, a fost o intervenție chirurgicală ce nu mai suferea amânare; pentru că fusese inadmisibil de mult lungită boala prețurilor mincinoase. Dar s-a închegat greu un sistem de piețe libere integrate, care să funcționeze pe principiul vaselor comunicante; un sistem în care prețurile să primească, la rândul lor, semnale de la cursul valutar, de la dobânzile bancare, de la cotele titlurilor de valoare, dar, mai ales, de la costurile producției. Operația, încetinită de mai multe ori, întârziată alteori, nu s-a încheiat
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
meritul de a fi surprins procedeul prin care Monica Lovinescu împărtășește povestea mamei: " Când atrocitatea întâmplării o copleșește, scriitoarea-și împrumută fluidul anamnetic altora (Virgil Ierunca, Doina Jela), așa se face că, de fapt, avem de-a face cu vase comunicante ale memoriei întruchipând tot atâtea cărți"168. Ca simplu amănunt biografic, Doina Jela publică după moartea autoarei, O sută de zile cu Monica Lovinescu 169, volum scris într-un stil mult prea personal, pe alocuri patetic. Capitolele conțin grupaje de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
place să numesc ospitalitatea limbajului"393. Comparativ cu alți scriitori din exil confruntați cu problema bilingvismului, Monica Lovinescu nu trebuie să se adapteze limbii și culturii franceze, ci doar să le preia. "Ospitalitatea limbajului" îi permite transformarea într-un vas comunicant al culturii în deplinătatea ei. O parte din traduceri are succes, cealaltă doar ecou în presa franceză. Însă succesul unei cărți nu ține doar de actul traducerii, ci de o multitudine de factori: renumele autorului, promovarea textului, orizontul de așteptare
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cunoști poate că voi avea și alt chip să nu-ți fie teamă. Vâltoarea antinomiilor, iraționalul, asimetricul, uimitorul, plus diverșii curenți subterani asediază și descumpănesc. Scepticul din Despărțire se îndepărtează "pe vecie" de văz, de auz, de miros; cel din Comunicantă se instalează iluzoriu în paradox, apropiat stilistic de Nichita Stănescu: "Învăț dezvățându-mă, învățătura neștirii". Afinități de ordin psihic și accente retorice cosmicizante amintesc de nostalgiile philippidiene; umbra neîmpăcatului Emil Botta e pe alături. Absurdului peren i se opune o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
breșă, un fel de disociere în Eul nostru dilematic; din perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în abisal, inclusiv inserția întregitoare în zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să asigure contacte între vizibil și abscons, între conștient și inconștient. Mai mult încă: în primul Manifest al suprarealismului, același Breton se referea la "controlul rațiunii noastre" asupra impulsurilor onirice. Teză preluată întocmai de către oniricul de la București
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
punctând ultimii paisprezece ani de creație. Doar o singură excepție: o Inscripție pe o scoică un fel de prefață a antologiei, inclusiv o "artă poetică" datează din 1963: "Aduceți coloana fără sfârșit / aici unde nesfârșitul începe..." Într-un poem, Vase comunicante, se schițează arhiștiuta sete de dezmărginire: "De la un capăt la altul al lumii, / de la un capăt la altul al stelelor". Timpul, spațiul, destinul se interferează pluriform într-o conștiință-oglindă: "Fugim prin oglinzi, chenare ale tainei (...) / Ca stinsele stele în ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
obiectivul vizat fiind comercializarea timpului, structurarea lui prin supraconsum, un consum în consum. Trenul și avionul erau înainte de toate niște mijloace de transport rapide: or, ele sunt din ce în ce mai frecvent concepute ca „pacheboturi de croazieră” și ca „trenurile de mare viteză comunicante”, a căror atracție constă în „a călători mai bine” grație unei mulțimi de servicii multimedia axate pe divertisment, pe jocuri și pe informații. Pe liniile trenurilor de mare viteză, pasagerii vor avea un acces rapid la Internet: un server va
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu-i sinonimă cu cocooning sau cu „exilul interactiv generalizat”. Echipamentul audiovizual din locuințe n-a suprimat câtuși de puțin nevoia de a fi în contact cu „lumea” și de a întâlni prieteni. Suntem foarte departe de societatea zisă „puternic comunicantă, dar slab predispusă la întâlniri”26: dimpotrivă, gustul pentru live, dorința de a ieși, de a „vedea lume”, de a participa la mari adunări festive par să reprezinte tendințele cele mai semnificative. Când asistăm la proliferarea cluburilor și a asociațiilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și de o sensibilitate modernă la obiect. În țesătura tematică a operei apare, ineluctabil, spațiul locuirii. Pe "întinderea" lumilor ficționale există, ca și în lumea reală, amplasamente și grade diferite de "ocupare"a spațiului: imobile "etalate" în desfășurarea de camere comunicante, săli de primire, saloane, încăperi intime, alcovuri, străzi, locuri publice, muzee, conglomerate citadine. Orașul apare în literatura realistă ca un "actant colectiv, locul unde se pun în scenă numeroase ritualuri procesionare, purtătoare de semne, de iconuri sau embleme politice (...), locul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
unde trona Rim. Acest <<liber parcurs>> le dobîndise curînd influență printre studenți (...)." Ca întotdeauna, sensul literal al dispunerii etajate a spațiului este concurat de unul figurat, exprimat cu limpezime în text. Închipuită de traseul discipolilor lui Rim, rețeaua de vase comunicante trimite spre natura subalternă (subterană) a personajelor, dominate de figura "profesorului", din care vor face un prototip (suveranitate și tronare în universul "viermușilor"). Ideea prototipului (fiindcă gemenii repetă asaltul lui Rim asupra Siei, aici anticipîndu-se prin "argumente" metonimice de ordinul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dreptul lui e!" Diplomația Efimiței unită cu decizia rapidă a mamițelor din Momentele și schițele artistului. În spiritul lui, vom salva de la vorba lungă restul motivelor, adunate spre a justifica senzația că opera e construită ca un sistem de vase comunicante, în care "genurile" sînt relativizate cu bună știință. Tocmai fiindcă observă "regula", scriitorul nu i se poate supune. A ținut Caragiale la un "repertoriu" personal, care-l face azi recognoscibil, sau (cînd nu e vorba de autopastișă) geniul său comic
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în limba germană, Herta Müller practică o scriitură eliptică, fragmentară, dezasamblată, o scriitură a filamentelor întrerupte. Partitura sa nu suportă continuitatea timpului, succesiunea e zigzagată, urzeala se deșiră în fața cititorului, eventualele cusături plesnesc. Herta Müller scrie prin juxtapuneri de fotograme comunicante subteran și aparent independente. Dialogurile sunt scurte și fragmentate, aproape inexistente, tot atâtea semne ale lipsei de comunicare și comuniune, înlocuite însă de suspiciune. Încheiem prin a-l cita pe Ernest Wichner, cititor în original al scriitoarei: "O blană de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
teoretician literar, respectiv cea de poet, într-o relație de complementaritate sau chiar de conjuncție. Într-adevăr, între cele două există măcar un set evident de canale, paralelisme și influențe profitabile, dacă nu cumva chiar un sistem coerent de vase comunicante. Nu e greu de sesizat, bunăoară, faptul că dintre lecturile necesare (și dovedite cu asupra de măsură, în demonstrația coerentă, unitară și bine scrisă care este Paralelisme și influențe culturale în lirica română actuală, Iași, 2005) teoreticianului și criticului literar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor recunoaște// Mă vor alege/ să intru în sistemul de vase comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea fără echivoc. La fel ca în Venezia profundis, Jocul cu cercuri se nutrește din aceeași obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Astfel, ei sînt "ficționalizați", părăsesc, pentru o clipă, istoria și intră în literatură. Aici se ascunde, în fond, intenția estetică majoră a lui Doctorow, în efortul de a "scurge" istoria cu volum și formă proprie înspre literatură, după principiul vaselor comunicante. Textualizarea istoriei nu înseamnă neaparat desacralizarea ei, ci investirea unei realități (trecute) hipertrofiate de memoria mitologizantă a oamenilor cu semnificație, o semnificație mediată narativ. Nu în ultimă instanță, pe acest palier, se conturează și un profil mentalist (identitar) al Americii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la regulile competiției, insensibil funciar la dramele mărunte ale dislocaților de tipul lui Baxter. Henry nu este pregătit să-și tulbure perfecțiunea, prin acceptarea imperfecțiunii lui Baxter, o victimă simbolică a lui (dacă o societate competițională funcționează după principiul vaselor comunicante, atunci oricărui învingător, precum Perowne, îi corespunde un învins ca Baxter!). Prin el (Perowne), istoria merge înainte și nu prin rebuturi ale naturii (Baxter). Prin urmare, ideologiile egalitarismelor stupide devin inoperante și absurde aici. Singura regulă valabilă e cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și robuste. Într-o primă fază, hotărăște să-l inițieze în tainele vieții spirituale pe tînărul Tito Designori (fiul lui Plinio). Totuși, în orice act paideic, impactul este dublu direcționat, venind dinspre maestru către discipol și invers, după principiul vaselor comunicante. Gradual, sub influența impulsurilor vitale puternice ale lui Tito, Joseph intră în spațiul instinctelor și emoțiilor primare, autentice, pentru ale căror efecte secundare, el, castalian înnăscut, nu are imunitate. În mod simbolic, atunci cînd încearcă să traverseze, înot, un lac
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în 1972 cu o lucrare privitoare la opera lui Miron Costin, a acces la catedră, modul acesta înnoitor de abordare a fenomenului literar românesc medieval a ajuns a fi o constantă a cursului și seminarului. Viziunea era una a vaselor comunicante, relevând legăturile organice dintre diferite perioade, întrețeserea lor. Prin o asemenea modalitate se izbutea mai pregnant configurarea elementelor definitorii ale vârstelor cele de demult, în care se găseau, nu ostenea să spună Elvira Sorohan, rădăcinile direcțiilor pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de cavitatea bucală se unește cu nervul lingual. De aici, se distribuie la nivelul glandei submaxilare și sublinguale. Eferențele simpatice. Pentru toate glandele salivare fibrele eferente pornesc de la nivelul măduvei toracale (T1-T2; coarnele laterale), părăsesc rădăcinile anterioare, merg prin ramuri comunicante în ganglionul cervical superior unde fac sinapsă și de unde pornesc fibre postganglionare pentru parenchimul glandular pe traiectul adventicei carotidei și a ramurilor sale. Mecanismul reflex necondiționat de intensificare a secreției salivare este cel mai important. Este declanșat de acțiunea stimulatoare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
30). Cardiomiocitele contractile au un diametru de 10-15 μm, o lungime de ~50 μm și multe din ele sunt ramificate. Extremitățile realizează atașarea reciprocă sub forma discurilor intercalare, ce reprezintă substratul sincițialității funcționale. Astfel, cardiomiocitele sunt conectate electric prin joncțiuni comunicante (gap junctions, nexus), ce permit trecerea de ioni și molecule mici de la o celulă la alta și mecanic prin structuri de aderență intercelulare (macula și zonula adherens/occludens, desmozomi). In ansamblu se realizează două sinciții funcționale, atrial și ventricular, conectate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
non decremențial. Contracția ritmică a miocardului este rezultatul generării ritmice de potențiale de acțiune în celulele specializate din nodulul sino-atrial. Acestea sunt conduse prin restul sitemului excitoconductor și prin miocardul contractil, trecând de la o celulă la alta datorită prezenței joncțiunilor comunicante. Sistemul excitoconductor cardiac cuprinde nodulul sino atrial, nodul atrioventricular, fasciculul His cu ramurile sale și rețeaua Purkinje (fig. 30). Toate celulele din cadrul acestuia sunt capabile de desărcare spontană, dar nodulul sinoatrial deține controlul, deoarece are cea mai mare rată de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mai mică, dar poate fi identică sau chiar mai mare decât cea din cursul sistolei regulate. 12.3.3. Conductiblitatea: propagarea potențialelor de acțiune în sincițiul miocardic După cum am arătat, potențialul de acțiune se propagă în sincițiul miocardic datorită joncțiunilor comunicante, deoarece acestea permit trecerea ionilor de la o celulă la alta. Ca urmare a difuziei cationilor pătrunși în celulă poate avea loc o modificare locală a concentrației lor submembranare în “următoarea” celulă, cu depolarizare și cu posibilitatea apariției unui potențial de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în miocardul venricular, continuându-se cu faciculul His). Viteza de propagare mai scăzută în diversele porțiuni ale nodului atrioventricular se explică prin rezistență crescută (mai puține joncțiuni comunicante) și potențial generator redus (amplitudinea potențialului de acțiune este mai mică datorită polarizării mai puțin accentuate a plasmalemei în repaus). 12.3.4. Principiile electrocardiografiei Contracția ritmică a atriilor și ventriculelor este deci inițiată de prezența potențialelor de acțiune în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]