180,214 matches
-
la catedră cu adevărat personale, cele mai multe se prevalează de diferite surse vag indicate și nu mai știi cât anume e meritul autorului. Să se fi schimbat situația după 1989? După cât am putut observa, problemele au rămas aceleași. Abundă sesiunile de comunicări ale elevilor și ale profesorilor, fiecare școală, fiecare oraș, fiecare județ au ambiția de a se evidenția printr-un număr cât mai mare de participanți. Celor mai mulți tineri nu li se inculcă ideea că a face o comunicare înseamnă a avea
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
Abundă sesiunile de comunicări ale elevilor și ale profesorilor, fiecare școală, fiecare oraș, fiecare județ au ambiția de a se evidenția printr-un număr cât mai mare de participanți. Celor mai mulți tineri nu li se inculcă ideea că a face o comunicare înseamnă a avea ceva de spus, ceva cât de modest, dar care-ți aparține. Într-un fel, continuă "întrecerea socialistă", continuă să apară o sumedenie de reviste școlare și de altă natură, în care, alături de texte care exprimă modul autentic
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
condamnă. Relatând toate acestea unui coleg, am primit și "explicația". Pentru a fi promovați și, în general, pentru a avea un dosar profesional cât mai bun, profesorilor le prinde bine să poată dovedi participarea la cât mai multe sesiuni de comunicări și publicarea unor articole în reviste de profil. Ele se contabilizează într-o fișă de evaluare. De aici, tendința de a umfla zestrea profesională. Nu știu care este amploarea acestui fenomen, dar rar mi s-a întâmplat să răsfoiesc o revistă școlară
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
unii adoptă a doua variantă, fie din neglijență, fie deliberat, pentru a menține o stare de imprecizie. Prima variantă este, desigur, de preferat. Față de starea de lucruri care dăinuie de multe decenii, se impune o analiză atentă a sesiunilor de comunicări din licee și a revistelor școlare, pentru a nu cere (deocamdată) mai mult. Îi cunosc pe unii dintre cei care, într-un moment de slăbiciune, de insuficientă luciditate, au comis fapte ca cele semnalate mai sus, pot afirma că dintre
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
cărții lui Bogdan Teodorescu. O deloc surprinzătoare miză politică pentru cine cunoaște cît de cît biografia și preocupările autorului. Cei care nu știu încă cine este Bogdan Teodorescu, pot afla cîte ceva de pe ultima copertă a cărții: este specialist în comunicare și marketing politic și are în spate o carieră politică al cărei punct culminant a fost atins o dată cu obținerea funcției de ministru interimar în Departamentul Informațiilor Publice. Cu totul inedită este însă modalitatea aleasă de autor pentru a-și defini
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
Ruxăndoiu, Rezonanțe paremiologice în creația marilor prozatori români (II) plus două recenzii de Lucia Ofrim și Nicolae Constantinescu. Și pentru că tot suntem la capitolul recenziilor, nu pot fi trecute cu vederea cele realizate de Livius Ciocârlie (Liviu Papadima, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă), Dumitru Micu (Carmen Darabus, Nichita Stănescu. Experiment poetic și limbaj) sau Dorina Grăsoiu (Eva Behring, Scriitori români în exil, 1945-1989). Limbă și literatură, prin diversitatea și calitatea articolelor sale, este de un real
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
pleci"/ dar, civilizați cum sunt oamenii de pe aici,/ nu-ți pun niciodată întrebarea pe șleau". Nesuferită, neapărat, situația noului venit și, după sensibilitate, de-a dreptul insuportabilă: Când, totuși, gâtuiți de emoție, rupem tăcerea,/ O facem din nevoia disperată de comunicare / - și nu pentru a schimonosi cu un accent imposibil/ limba frumoasă și arogantă a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
elementele simboliste, citatele arheologice, cruzimile fove, cenzura geometriei și notațiile pleneriste conviețuiesc cu șanse egale în această perioadă - în fond artistul este pe deplin clarificat. Imaginea plastică este la mare distanță de realul anecdotic și de particularizările autiste, esențială fiind comunicarea prin limbaj și prin construcția formei. Încă din acest moment figurativismul lui Dumitriu este, de fapt, un pseudofigurativism, pentru că el nu urmărește detașarea unui reper anume și, mai apoi, consacrarea lui tocmai prin acest fapt, ci, dimpotrivă, realizează un proces
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
linie e vorba despre o mamă, fostă prostituată, marcată pe viață de o diformitate fizică și fiul ei, Paulie, gay, bolnav în fază terminală de SIDA, ce se reîntâlnesc, după o lungă perioadă de despărțire străduindu-se să regăsească calea comunicării afective, depășindu-și uscăciunea interioară în condițiile dramatice ale unei situații-limită. Ca în foarte multe piese americane scrise în deceniile al sașelea și al șaptelea ale secolului trecut, în Drept ca o linie se realizează o rafinată meditație asupra singurătății
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
spetacolul. I-a asigurat o sonoritate modernă, indispensabilă, grație comentariului muzical realizat prin colaborarea cu sound-designer-ul Vivian Papadat. Scenografa Alina Herescu a supradimensionat o seamă de obiecte-cheie - telefonul, televizorul- de care Paulie se slujește obsesiv încercând să suplinească astfel adevărata comunicare cu semenii. A supradimensionat deopotrivă la un moment dat, membrele celui pe care boala îl va face "doar mîini, picioare și piele". La împlinirea ideogramei teatrale o contribuție însemnată au coregrafia semnată de Laurenția Barbu, montajul video gândit de Radu
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
întrebai, parafrazând un vers: " Unde ne este visătorul?" Eroul său nu a avut nimic din poetul romantic obsedat de iubire, părea mai degrabă un tânăr furios privind înapoi cu mânie. Nici cu partenera sa Charlotte nu s-a creat o comunicare emoțională, fiecare urmându-și drumul propriu - el prea vehement - ea prea detașată. Oana Andra, temperament scenic prin excelență, a fost, poate, stânjenită de postura concertistică, ceea ce ar explica o oarecare lipsă de implicare; doar în actul III, cu aria scrisorilor
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
stat și cartea în speță rămâne cu impresia că în România e o vraiște totală. Nu s-a mai pomenit nicăieri în lume ca un demnitar de stat în funcție (care mai e și însărcinat cu păstrarea unor norme de comunicare) să scrie o asemenea carte despre foști și actuali demnitari de stat. Culmea masochismului este că unora le place. Cât despre autor, ce să mai spunem? Răsvan Popescu nu face parte din lungul șir de confuzii care grevează România postdecembristă
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
Cronica unui răsărit de soare avortat și cele 14 scene ale sale se înscriu în tradiția teatrului absurd marca Vișniec, în care apocalipsa vine pe nesimțite într-o lume ruptă între mercantilismul nici măcar conștient și setea, imposibil de potolit, de comunicare și comuniune. Scrisă înainte de tragicul accident al prințesei Diana, din 1997, care-a deschis o dispută aprinsă privind etica fotografilor de presă, piesa lui Matei Vișniec face din paparazzi unul din multiplele ei centre de greutate, laitmotivul unui univers în
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
restanță. Despre cel dintîi - Simpozionul din Japonia și cel de-al patrulea studiu al meu din seria Quo vadis homo? - vreau să spun aici cîteva cuvinte. Nu de mult am primit un volum masiv, de 560 pagini, care cuprinde textul comunicărilor prezentate la Conferința Internațională cu titlul Secolul XXI cu ochii lui Dostoievski: viitorul omenirii, care s-a desfășurat în orașul Chiba și, parțial, la Tokio în perioada 22-25 august 2000. Chiba-University, care a găzduit lucrările, a fost și principalul lor
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
Surprinzătoare a părut absența aproape totală a exegeților din SUA, unde fiecare universitate are cîte un profesor specialist în opera lui Dostoievski. De remarcat, prezența președintelui actual al International Dostoievski Society, profesor al Universității din Heidelberg Horst-Iurgen Gerigk, cu o comunicare deosebită (Dostoievski și Heidegger: un scriitor și un filosof escatologic) și cu intervenții interesante. Fără să aspir la prezentarea în totalitate a volumului, a comunicărilor și dezbaterilor aprinse, mă voi referi doar la cîteva probleme aparținînd sferei interpretării literare, teoriei
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
președintelui actual al International Dostoievski Society, profesor al Universității din Heidelberg Horst-Iurgen Gerigk, cu o comunicare deosebită (Dostoievski și Heidegger: un scriitor și un filosof escatologic) și cu intervenții interesante. Fără să aspir la prezentarea în totalitate a volumului, a comunicărilor și dezbaterilor aprinse, mă voi referi doar la cîteva probleme aparținînd sferei interpretării literare, teoriei culturii, esteticii și poeticii. La originea volumului se află începutul efervescent al studiilor dostoievskiene din Japonia. Pe Sadayosi Igeta, care a prezentat acum o comunicare
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
comunicărilor și dezbaterilor aprinse, mă voi referi doar la cîteva probleme aparținînd sferei interpretării literare, teoriei culturii, esteticii și poeticii. La originea volumului se află începutul efervescent al studiilor dostoievskiene din Japonia. Pe Sadayosi Igeta, care a prezentat acum o comunicare sub titlul Dostoeivski și literatura japoneză din a doua jumătate a secolului XX, l-am cunoscut încă în 1983, la Cerisy-la-Salle; în 1992, la Oslo, cînd am prezentat lucrarea Frumosul pur ca ideal, mergeam deja cu temele mele în paralel
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
secțiunea de Poetică. Cu un an mai tîrziu, la Petersburg, participînd la discutarea unei lucrări, prezentată de un coleg japonez, cu titlul Categoria frumosului în romanul "Idiotul", am propus organizarea unui simpozion pe tema respectivă, avînd în vedere și titlul comunicării mele: Dostoievski: quo vadis homo? După cum se vede, japonezii nu numai că au acceptat propunerea, dar și au organizat o dezbatere la nivel mondial. Și m-au inclus în program pe locul ultim, pentru concluzii. La ora actuală, unii cercetători
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
participanții, în prim plan cu S. Igeta, care s-au referit la relațiile literaturii, artelor plastice și cinematografului japonez cu opera dostoievskiană (Hagira Sakutaro, Miri Iiu, Kenzaburo Oe, Taidjun Takeda, Cikae Oiamada, Akira Kurosava ș.a.). Am devenit un salahor al comunicării și al colaborării cultural-științifice. Am avut discuții despre Eliade, despre o nuvelă japoneză modernă pe tema Mioriței... Faptul că am putut să particip la acest simpozion a fost o minune, ca și miracolul Polului Nord, văzut, de-a lungul unei nopți
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul maselor fiind "pierdut" dacă accceptă discuția, dialogul), statul polițianist pe care, după atâtea decenii de la prevestirile sale, am ajuns să-l cunoaștem cu toții pe viu. Regimurile autoritare aveau să ducă la revoluție. Si câte altele au rămas valabile! "Națiunile
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
apropii cît mai mult. E ceea ce eu numesc cîndva, opunîndu-l trecutului care nu e decît lavă întărită, răcită, simptom al tristeții, al repetiției Istoriei și al cruzimii lumii. Eu caut o lume anterioară limbajului, o senzorialitate i-mediată, o adevărată comunicare, nu limba golită, pietrificată de convenții sociale [...] Am fost smulși dintr-o unitate naturală, acel Prim Regat. Ceva din acea uniune fundamentală revine în meditație, în extaz, în plăcerea erotică... Aș vrea ca Ultimul Regat să urce etapele filogenezei pînă
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
scuzați!) accesează. Că a procedat la întîmplare se poate vedea și din faptul că prima știre, de 13 rînduri - "Georgiu Gingăraș va participa la deschiderea oficială a Cupei Mondiale la popice" - nu e una solemnă și fundamentală. Mai alege o comunicare a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, despre suplimentări de trenuri, și una a Ministerului Educației și Cercetării, despre o vizită a ministrului la Iași: ambele cam la fel de scurte. Experimentatorul știe de la început că e imposibil să nu găsească ceva
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
aptă nu numai contemplației, ci și incisivei observații, îndură singurătatea, asumându-și, totodată, umanitatea: "sunt și nu sunt un diarist. Jurnalul meu intermitent este, în cele din urmă, o expresie a singurătății care fuge de ea însăși, a nevoii de comunicare, a căutării unui dialog." În ochii care te privesc cu simpatie ai conlocutorului joacă în răstimpuri, mai mult decât o părere, și se repetă, o străfulgerare veselă, complice, dar și avertisment asupra riscurilor de a-ți închipui a fi cuprins
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
și poststructuraliste. Autorul optează, bunăoară, pentru termenul de actant, introdus de Greimas, atunci când definește statutul personajului caragialian: "Clasificându-l după ceea ce face (de unde și numele de actant), A. I. Greimas consideră personajul un participant la trei posibile axe semantice, acestea fiind comunicarea, dorința sau căutarea și punerea la încercare." Pe de altă parte, pornind de la Foucault și al său studiu Folie et déraison, Vasile Fanache face distincția între nebunii "mascați", deținători ai adevărului, și nebunii aievea - toți vânzolindu-se laolaltă în "lumea-lume
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
al XVIII-lea tradus la noi de Radu Berceanu, volum apărut în Ed. Științifică, 1976. Tot atât de actuală, pe cât captivantă, istoria scrisului universal... Computerul, vrând nevrând, face aici, deocamdată, un pas îndărăt. Însăși povestea lui, a sistemului prezent de informare și comunicare, nu ar fi fost cu putință fără de magiile însemnărilor, pe stâncă, piei, vegetale, nu mai puțin complexe. Începând cu nodurile incașilor, Quippusurile, sforile înnodate din loc în loc și de care atârnă alte sforicele mai mici și felurit colorate, prinse de
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]