222 matches
-
Hristos, Fiul, Cel de o ființă cu Tatăl ceresc. Este lesne sesizabilă in-versarea temei obișnuite a Fecioarei cu Pruncul, în eternitate, mama lui Dumnezeu fiind creația Sa și astfel apare odată ce și-a îndeplinit misiunea pe pămînt. Desigur, individualismul și comunitarismul sunt însușite diferit de la o cultură la alta. Astfel, în timp ce francezul se consideră om prin natură și francez prin hazard, germanul se simte mai întîi german și numai tra-versînd această calitate se simte și om mai apoi. Apartenența germanului la
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai rar și în economie), neoliberalismul se confruntă, uneori se și aliază cu social-democrația, care a făcut odată carieră în Suedia și în țări învecinate. Laburismul din Marea Britanie și din țări ale Commonwealth-ului le este pe aproape, ca și ideologia comunitarismului american. Poate la noi, odată cu renunțarea la vechea ideologie, s-au creat susceptibilități exagerate față de concepte ori cuvinte rămase în gândirea social-economică și politică actuală: clasă, structură de clasă, națiune, patrie, mase, partinitate, capitalism monopolist, proletariat, clasă muncitoare, muncă în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ruptă de sarcina apărării și menținerii vieții. Se ajunge astfel la mobilurile morale din acțiunea umană rațională, care sunt dezbătute în filosofia culturii moderne și postmoderne de cele două orientări majore: "liberalismul", apărător al primatului individului în viața socială și "comunitarismul", susținător al importanței închegării comunităților locale în care indivizii liberi de multe constrângeri statale își duc viața într-o comunitate de spațiu, asociată cu reprezentări utopice și protestatare. Dacă urmărim și argumentele teoretice ale scoțianului emigrant în USA A. MacIntyre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în filosofia morală și politică, în istoria filosofiei, în teologie și civilizația occidentală a fost comentată în America (2003) și la Paris (2005). În literatura filosofică românească A. MacIntyre este cunoscut prin scrierea După virtute, (26) prin diferite studii despre comunitarism, cazuistică morală, etică aplicată, (27) precum și prin critici la adresa celor care tind să uite particularitățile cunoașterii societăților și a culturilor identitare. Cu câțiva ani în urmă, am valorificat unele opinii și informații ale sale despre importanța reluării temei virtuților în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fusese abordată în dezbateri diferite, dar corelate (deși nu tocmai fecunde) privind pericolul politic al diminuării capacității cetățenilor de a se organiza singuri în grupuri tendința lor fiind aceea de a "se descurca singuri" și meritele filosofice și politice ale "comunitarismului" și ale "liberalismului". Proiectele mele privind societatea civilă au fost concepute în împrejurări complet diferite. Ele au fost prefigurate într-un studiu pe tema încercărilor de a evidenția conceptul de sferă publică (Öffentlichkeit) în gîndirea politică germană a secolului al
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
prin care prind viață, ritualurile pe care le stabilesc nu vin din lumea sacrului? În sfîrșit, în societățile moderne nu există oare atîtea coincidențe între credința tradițională și diferitele mesianisme politice, de la cultul sfintei Ioana la dragostea de patrie, de la comunitarismul unor manifestări creștine discrete la nașterea primelor grupuri socialiste? Dezvoltarea mitologiei Unității pe tot parcursul secolului al XlX-lea nu constituie, în realitate, decît un indiciu în plus, dar decisiv, al acestui fenomen esențial încă destul de prost perceput al istoriei
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-i de făcut? (Șto delat', 1863), scris în închisoare, a avut un mare succes la public și trebuie considerat printre principalele manifeste ale nihilismului rus. Aici erau prezentate noile forme de viață bazate pe abolirea convențiilor și tradițiilor, pe un comunitarism care proscria orice sentiment posesiv, pe emanciparea femeii și pe devotamentul față de cauza poporului. Toate acestea echivalau, firește, cu o negare a principiilor pe care se sprijinea ordinea precedentă a societății și așadar cu o radicală formă de nihilism. Le
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de la "neoaristotelismul" lui Gadamer sau "etica argumentării" a lui Habermas și Apel până la "etica responsabilității" a lui Hans Jonas, cât și în câmpul dezbaterii anglo-americane, unde se trece de la utilitarism la metaetică, de la neocontractualism la etica publică, de la liberalism la comunitarism, de la bioetică la etica mediului. Catalogul ideilor este pestriț, iar turistul curios s-ar putea plimba la infinit în grădina-piață a sistemelor etice. Realitatea este că astăzi se repetă, agravată în bună parte de cadrul nihilist și de caracterul planetar
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
importanței pe plan politic și economic al Germaniei, politicienii europeni se gândesc să reevalueze situația care afectează profund viitorul Uniunii Europenemodelul continental al progresului economic, politic și social din ultimii 45 de ani. Se punea problema rezolvării dilemei interguvernamentalism vs. comunitarism. Problema multilateralismului se va defini tot în Europa. Acest continent a fost și va rămâne tărâmul de testare pentru multilateralism, pentru dorința și capacitatea statelor moderne de a supune relațiile dintre ele și politicile lor unei proceduri comune și unui
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
sau a unei culturi rămâne o povară mai supărătoare decât grija relativiștilor (pe care îi numim adesea postmoderni) de a explica totul prin contextul istoric. Voința de a clasifica oamenii în etnii distincte, proprie etnologiei coloniale, anunța într-un fel comunitarismul de astăzi. În cele două cazuri este vorba de a sustrage o "societate" mediului său istoric, de a o proteja de ansamblul care o conține, adică statul. În Statele Unite, modelul parohiei și al Bisericilor a jucat în mod cert un
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cele două cazuri este vorba de a sustrage o "societate" mediului său istoric, de a o proteja de ansamblul care o conține, adică statul. În Statele Unite, modelul parohiei și al Bisericilor a jucat în mod cert un rol în dezvoltarea comunitarismului și, prin urmare, a multiculturalismului. Tocqueville arăta că bisericile americane nu puteau intra în concurență cu statul, deoarece separația era clară dintru început. În mod contrar față de ceea ce s-a petrecut în majoritatea țărilor europene, instituțiile care erau în mâinile
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
aici [...]; în punerea în comun a tuturor produselor, atât cele ale câmpului, ale viilor, ale pășunilor, cât și ale animalelor de tot felul [...].” Numai că, în epocă, termenul va fi înlocuit pe scena politică de „plebeianism”, de „sfânta egalitate”, de „comunitarism” (Babeuf), iar în engleză, de communional sau communionist, înainte de a reapărea și a se impune în anii 1840, odată cu mișcarea neobabuvistă franceză, inițiată în 1827 de Philippe Buonarotti. Doctrinal, denumirea rămâne neclară pentru socialistul Pierre Leroux, care o aplică unor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
STAROBINSKI Jean (1976), La Transparence et l’obstacle, urmată de Sept essais sur Rousseau, Paris, Gallimard. Φ ALTERITATE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), DREPTURILE OMULUI, FRATERNITATE, POPOR, STRĂIN, TOTALITARISM, VIOLENȚĂ Comunicare (etnografia Î)tc "Comunicare (etnografia ~)" Φ INTERCULTURAL (didactica Î) Comunitarismtc "Comunitarism" Φ COTE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), ETNICITATE, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/ UNIVERSALISM, Recunoaștere (politică de Î) Comunitatetc "Comunitate" Pentru un autor ca Robert Nisbet, noțiunea de comunitate, a cărei redescoperire este unul dintre fenomenele cele mai caracteristice ale gândirii sociale din secolul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să țină seama de voința celor implicați. Pe de altă parte, pot dăuna integrării sociale, Întrucât consfințesc compartimentarea societății, acordă avantaje unora În defavoarea altora și dau naștere unui proces de revendicări fără sfârșit. Așa cum scrie Alain Touraine, există pericolul „unui comunitarism Închis În el Însuși” și al unei ostilități crescânde Între grupuri (Touraine, 1997, p. 292). Perenitatea și răspândirea cotelor Cu toate că legitimitatea lor este discutată și că sunt, În general, prezentate ca fiind temporare, iar efectele lor sunt contestate, cotele folosite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deliberarea. Astfel, dezbaterea Între liberali și comunitarieni s-a concentrat cu prioritate asupra legăturii pe care o avem cu propriile noastre scopuri. Înainte de a aborda această discuție Însă, ar fi util să facem o prezentare rapidă a diferitelor curente ale comunitarismului. Vom urma În acest sens prezentarea lui Will Kymlicka (Kymlicka, 1996). Primul curent este radical, fiind constituit din cei care doresc să substituie comunitatea căutării unor principii generale ale dreptății, și reprezintă ceea ce Andrea Semprini numește un model multicultural „maximalist
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunitariană: rolul drepturilor este acela „de a menține și proteja cultura politică și morală fundamentală a unei comunități, prin intermediul unor combinații instituționale sau al anumitor convenții politice” (Raz, 1986, p. 245). Raz pare să se folosească aici de ceea ce are comunitarismul mai convingător, respectiv „capacitatea sa potențială de a ne arăta căile ce trebuie urmate pentru a Încerca să concretizăm nu doar dreptatea, ci și comunitatea, prin intermediul unor multiple grupări sociale reunite În supergruparea socială care este statul liberal” (Gutmann, 1994
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
maniere aflate În uz la oamenii aparținând unei societăți; la plural, În limba franceză, termenul semnifică demonstrațiile de politețe (dicționarul Robert, 1970). Din păcate, se confundă adesea cele două niveluri și de aceea cei care proclamă relativismul cultural sau chiar comunitarismul „aruncă și copilul o dată cu apa din copaie”, acuzând orice comportament civilizat de ipocrizie și arbitrar. Această confuzie se regăsește și În folosirea cuvintelor civil și civilizat: primul insistă asupra legăturii Între indivizi În general, În vreme ce al doilea se referă la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ales, a făcut obiectul a două tipuri de critici: primele, venite din partea lui Robert Nozick și a curentului libertarian, denunță lipsa de legitimitate a „principiului diferenței”, care violează drepturile individuale și este lipsit de bază filosofică; celelalte, enunțate de partizanii comunitarismului, ca Michael Sandel sau Alasdair MacIntyre, subliniază ambiguitatea (sau chiar incoerența) noțiunii de subiect: individualitatea (distinctness) nu pune suficient de mult În evidență apartenența noastră la ceea ce este comun (commonness). Cea de-a treia abordare Încearcă să depășească dificultățile precedente
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
iau În considerare experiențele de discriminare sau de păstrare a trăsăturilor culturale specifice dincolo de prima generație de imigranți, sociologii francezi rămânând de foarte multe ori reticenți când trebuie să vorbească despre o „etnicitate”care, pentru ei, ar trimite la un comunitarism Închis În sine Însuși. Dimpotrivă, așa cum s-a remarcat, din motive legate de istoria societăților pe care le-a studiat, tradiția sociologică anglo-americană a fost deosebit de sensibilă la pluralismul cultural, punând În practică politici de acțiune afirmativă, „modelul francez” de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care le pune diversitatea și de ce astfel de drepturi ocupă un loc important În acțiunile organizațiilor internaționale. Dezbaterea continuă totuși pe două direcții care pot, În mare măsură, să fie suprapuse: În științele sociale se pun În opoziție individualismul și „comunitarismul”, iar În drept, drepturile individuale și cele colective. Pentru anumiți autori considerați „comunitariști”, importanța comunității, fără de care omul ar fi condamnat la anomie, merită mai multă atenție În organizarea politică și socială. Chiar și fără a-i acorda o preeminență
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
consideră ă diferite. Care este natura acestui răspuns? Diferență culturală și modernitate Pentru a Înțelege mai bine această natură, este necesar să Începem printr-o clarificare terminologică. Multiculturalismul despre care vorbim aici nu trebuie confundat cu ceea ce În Franța numim „comunitarism”. Acesta corespunde unei radicalizări a logicii multiculturaliste, care Îi alterează profund semnificația. Apartenența colectivă ajunge să fie o dimensiune cu neputință de depășit a subiectului, Întrucât se instaurează primatul tradiției asupra argumentației, iar emanciparea prin rațiune devine astfel imposibilă. A
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
despre vreo specie pe cale de dispariție” (ibidem, p. 253). Este discutabil deci dacă grupurile culturale pot fi considerate sau nu titulare ale unor drepturi. În schimb, ne putem imagina drepturi individuale legate de identitatea culturală. Ceea ce nu ne conduce la comunitarism (În sensul menționat anterior), pentru că dreptul de a adera la identitatea propriei comunități presupune dreptul corelativ de a refuza apartenența comunitară sau de a te recunoaște Într-o cu totul altă identitate. Nu ar trebui așadar să existe conflicte Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și tinde să le minimizeze. În teorie, acestea nu sunt recunoscute și vizibile decât sub forma unor asocieri libere limitate prin lege. Fiecare model are neajunsurile sale: universalismul individualist erodează culturile și nu este chiar atât de egalitar pe cât pretinde. Comunitarismul respectă mai bine culturile, Însă o face În detrimentul libertății individuale și, uneori, În sensul unei segregări. Oricum, prin aceste două forme ale națiunii, ale statului-națiune și ale concepției asupra culturii s-a afirmat libertatea politică modernă. Etnicul și culturalul, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultural. Termenul de „holism” este impropriu, pentru că aici nu se definește de fapt o structură simbolică ce rezumă structura lumii. Or, adevăratul sens al cuvântului holon se aplică sistemului de castă, studiat de Dumont, dar nu și oricărui tip de comunitarism. Mai sunt posibile și alte două Încrucișări ideologice. Una este de natură mai curând ecologică, universalismul holist, un fel de holistism. Cealaltă, care pare acum compatibilă cu globalizarea economică, este un individualism particularist, un fel de etno-individualism cu aspecte comunitare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o poziție extrem de importantă În discursurile contemporane, ținând seama, pe de o parte, de trecerea În domeniul judiciar a reglementării raporturilor sociale și, pe de altă parte, de revalorizarea idealului democratic În urma prăbușirii „socialismelor reale” (Beauchemin, 1998; Fukuyama, 1992), problematica comunitarismului neputând fi trecută nici ea sub tăcere (Habermas, 1999). În sfârșit, suveranismul ar deveni desuet din cauza efectelor a ceea ce am putea numi „procesul de personalizare” (Lipovetsky, 1992). Putem Înțelege această realitate arătând, așa cum sugera Renaut, că În zilele noastre imaginea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]