228 matches
-
segmentat" și pe coexistența lor. Perspectiva interacționistă a lumilor nu este interesată de problema impunerii de sus a unui arbitrar. Aici, cultura populară sau lumile cel mai puțin integrate pot fi studiate ca atare, în autonomia lor relativă (în cadrul unui comunitarism politic, un fel de transpunere a segmentării piețelor), ceea ce înseamnă respingerea paradigmei câmpurilor, potrivit căreia raporturile între grupuri și subculturi sunt întotdeauna de subordonare și dominare. • Subiectivism și intelectualism Această reprezentare a socialului duce, inevitabil, la o "hipertrofie" a sensului
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
intelectuală constând în întrebări despre actul pe cale de a fi efectuat. Actorul social reflexiv își analizează acțiunea. Relativism: atitudine științifică urmărind să contextuali-zeze orice observație și să insiste pe diversitatea formelor posibile ale realului. Poate tinde spre un radicalism politic (comunitarismul) sau științific (ceea ce există este arbitrar, nenecesar). Simbolistică: ansamblu de semnificații la care trimite realitatea, mereu susceptibilă de interpretări (mai mult sau mai puțin compatibile, manifeste). Socialul este semnificativ și simbolic deoarece are sens pentru actori. Subcultură: cultura oricărei grupări
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Coeficient bugetar, 124. Cognitiv, 50-51, 53-54, 68-69, 77, 138, 306. Colectivități locale, 13, 199, 203-205, 207, 224. Colecționar, 171, 178, 249-251, 253, 255, 262, 264-265, 267, 285, 294. Comandă publică, 234. Comisar de expoziție, 178, 191. Comprehensiune, 45, 85, 261. Comunitarism, 305. Concert, 71, 96, 114, 116, 120, 192. Concurență, 166-167, 240, 245, 266, 278-279, 289. Concurs, 187-188, 191, 208, 233-235, 240. Conflict, 120, 151, 192, 217, 267, 297, 299. Conservare, 48, 71, 200, 224, 236-239, 252, 272, 295-297. Conservator, 101
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
duceți cînd vreți să fiți singur?" a suscitat replici din cele mai diverse la subiecți arabi (de la "Cine vrea să fie singur?" la " Infernul este paradisul fără oameni"), evidențiind o dată în plus distinctivitatea culturilor (individualismul nord-american atît de diferit de comunitarismul arab sau asiatic, în care pînă și decizii strict personale cum ar fi educația, profesia, căsătoria sînt luate de familie și în beneficiul familiei și nicidecum de individul respectiv); iii) studierea lexicului limbii engleze (circa 5000 de elemente din sfera
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
determinați în exteriorul unității de învățământ în două serii: componența socio-demografică a școlilor și factorii "comunitari". Să precizăm aici ce înțelegem prin "comunitate", fiindcă termenul are o conotație foarte peiorativă la unii ideologi francezi care nu văd în el decât "comunitarism" și diferențialism: este vorba de comunitate în sensul de comunitate de vecinătate, mediu uman, social, arhitectural, dar și comunitate înzestrată cu un capital social material (dotări, servicii publice, comerț) sau imaterial (reguli comune, culte, practici de întrajutorare...). • Efectele componenței demografice
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care accelerează crearea unei etnicități opoziționale, este o adevărată bombă cu efect imediat plasată în inima unităților școlare. 3. Acest fapt este cu atât mai exploziv cu cât neîncrederea în comunitățile apropiate, văzute în continuare ca bazându-se pe un comunitarism periculos, a contribuit la îndepărtarea dramatică a unor părți întregi din populația franceză. Neputând să-și țină promisiunile de integrare, școala este privită ca un dușman de către tineri, care văd în ea unul dintre elementele majore ale disprețului social. Orice
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și vulnerabil întrucât are la bază dorința lepădării de trup și de constrângerile acestuia și simultan axarea pe corporalitate sau pe întrupare, chiar dacă în forme sintetice. De reținut că anumite valori ale umanismului modern (libertatea, egalitatea, responsabilitatea, autonomia, individualitatea și comunitarismul, rațiunea, progresul tehnologică, împreună cu limitele și semnele de întrebare ale acestora, sunt perpetuate în noua viziune tehnologistă a transumanismului. Mai mult, transumanismul are puternice rădăcini umaniste, fiind derivat din umanismul secular al Iluminismului, cu tradițiile Raționalismului științific pus în folosul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a lui John Gray; raporturile dintre ficțiune și istorie, dintre istorie și memorie, dintre etică și estetică, dintre ideologie și adevăr - pornind de la romanul Ravelstein al lui Saul Bellow, construit în jurul portretelor ficționale ale lui Allan Bloom și Mircea Eliade; comunitarismul ca utopie - pornind de la o carte a lui Amitai Etzioni; atracția exercitată de formele iliberale de putere, de tiranii, asupra multor intelectuali - pornind de la o carte a lui Mark Lilla; criza spiritului public american din ultimele decenii - pornind de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Kuhn să spună cu asta) sunt incomensurabile. Ce criterii pot fi elaborate pentru a le clasifica potrivit statutului moral sau politic, teologic etc.? Nu cumva pluralismul axiologic duce pur și simplu la spargerea societății în comunități, așa cum se reproșează mereu comunitarismului? Nu cumva, așa cum mă gândesc eu deseori, segregarea este singura consecință riguroasă a pluralismului axiologic, în ciuda verbiajului integraționist al multiculturaliștilor, care se preocupă mai mult de valorile afirmate și codificate legislativ (nu asumate și trăite)? John Gray crede că pluralismul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
G. Nedelciu și O. Câmpean, Polirom, Iași - Arc, Chișinău, 1999 („Stadiul cel mai înalt și ultim: Soros despre criza capitalismului”, pp.223-229). 9. „Societatea monocromă” este formula unui clasic în viață al științelor sociale americane, Amitai Etzioni, unul dintre corifeii comunitarismului. Vezi recenta sa carte cu acest titlu, o culegere de studii: The Monochrome Society, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2001 (ed. rom.: Societatea monocromă, traducere și note de Mona Antohi, postfață de Sorin Antohi, Polirom, Iași, 2002). Teza cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
clasa de mijloc (ca venituri, valori, drepturi și stiluri de viață), precum și frecvența tot mai mare a căsătoriilor mixte vor atenua (dacă nu cumva vor anihila) demarcațiile rasiale. Nu pot analiza aici poziția lui Etzioni, nici controversa între Gray și comunitarism, una din liniile de forță ale operei profesorului de la LSE (apropiat cândva de comunitarism!). Toate acestea merită o tratare specială, indispensabilă pentru o înțelegere critică a postmodernității americane. Vezi „O utopie comunitaristă: «societatea monocromă»” (pp.173-251). 10. John Rawls imaginează
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai mare a căsătoriilor mixte vor atenua (dacă nu cumva vor anihila) demarcațiile rasiale. Nu pot analiza aici poziția lui Etzioni, nici controversa între Gray și comunitarism, una din liniile de forță ale operei profesorului de la LSE (apropiat cândva de comunitarism!). Toate acestea merită o tratare specială, indispensabilă pentru o înțelegere critică a postmodernității americane. Vezi „O utopie comunitaristă: «societatea monocromă»” (pp.173-251). 10. John Rawls imaginează o elegantă (și nu mai puțin himerică) soluție pentru societățile în care coexistă valori
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a postmodernității americane. Vezi „O utopie comunitaristă: «societatea monocromă»” (pp.173-251). 10. John Rawls imaginează o elegantă (și nu mai puțin himerică) soluție pentru societățile în care coexistă valori diferite, eventual antagonice: „consensul prin suprapunere” (overlapping consensus). În comentariul asupra comunitarismului lui Amitai Etzioni („O utopie comunitaristă: «societatea monocromă»”), am propus traducerea „consens palimpsestic”; în excelenta sa recenzie a versiunii românești a cărții lui Etzioni pe care am pus-o în discuție în textul menționat, Bogdan Popa a propus foarte judicios
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mult mai modestă, îmi propun să prezint și să comentez în cele ce urmează diagnosticul și tratamentul sugerate insistent în anii din urmă de unul dintre cei mai interesanți, prolifici și influenți gânditori sociali contemporani, Amitai Etzioni, personalitate centrală a comunitarismului. Voi începe cu rapide descrieri critice ale problematicii comunității și curentului comunitarist actual, după care voi preciza locul ocupat de Etzioni în cadrul celui de-al doilea. Voi continua cu o „lectură” rapidă a recentei cărți a lui Etzioni, The Monochrome
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai deprimantă, în care hobbesianul bellum omnium contra omnes s-a transformat în concurență generalizată. În acest ultim punct, Tönnies a subscris bucuros definiției date de Adam Smith societății: starea în care fiecare om e un comerciant. 2. Comunitarismultc "2. Comunitarismul" Mult mai recente sunt teoriile comunității propuse de câțiva autori nord-americani destul de diferiți, uneori aflați în polemică, plasați sub eticheta globală de communitarians, încă lipsită de echivalente unanim acceptate în alte limbi, și pe care eu o traduc prin „comunitariști
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
recente sunt teoriile comunității propuse de câțiva autori nord-americani destul de diferiți, uneori aflați în polemică, plasați sub eticheta globală de communitarians, încă lipsită de echivalente unanim acceptate în alte limbi, și pe care eu o traduc prin „comunitariști”8. Aceste comunitarisme datează în genere din anii ’80 și ’90 (unele texte afine apar încă din anii ’70), fiind (auto)critici ale liberalismului mai curând decât doctrine pozitive, care ar putea fi descrise prin ceea ce propun, și nu deduse din ceea ce contestă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sa A Theory of Justice. Lui MacIntyre i s-au alăturat în ultimele două decenii, uneori parțial sau temporar, gânditori cum ar fi Charles Taylor, Michael Sandel și, în mai mică măsură, Michael Walzer 10. Dificultatea unei definiri apofatice a comunitarismului sporește și prin prezența altor critici anglo-saxone ale liberalismului nord-american mai radical, uneori acuzat de un fundamentalism al pieței, devenit un fel de sectă justițiară și mizantropă care se reclamă de la genialii Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
doctrină și, în același timp, de practică politică. Prin urmare, mă regăsesc în mod consecvent mai aproape de cei ce caută o cale de mediere fără a sucomba tentațiilor vreunei Terțe Căi, fiindcă înțeleg și acceptă o evidență istorică: liberalismul și comunitarismul sunt teorii concurente ale societății civile, dar sunt în același timp doctrine complementare și compatibile, având numeroase suprapuneri și zone de relativ consens, desigur mai evidente în descrierea problemelor decât în identificarea soluțiilor. Dificultatea doctrinei liberale de a atrage și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sunt determinate în mare măsură de identitatea și rolurile sale ca membru al unei comunități; 4. accentul pus de liberali pe drepturile individuale subestimează și până la urmă subminează comunitatea, deși viața comunitară este esențială în existența oamenilor. O analiză a comunitarismului (mai bine zis: a comunitarismelor) depășește orizontul acestui text, așa cum am mai spus. Pe de o parte, e dificil să distingi, chiar de la caz la caz, prin lectură aplicată, diferențele dintre anumite poziții comunitariste și anumite poziții liberale; de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de identitatea și rolurile sale ca membru al unei comunități; 4. accentul pus de liberali pe drepturile individuale subestimează și până la urmă subminează comunitatea, deși viața comunitară este esențială în existența oamenilor. O analiză a comunitarismului (mai bine zis: a comunitarismelor) depășește orizontul acestui text, așa cum am mai spus. Pe de o parte, e dificil să distingi, chiar de la caz la caz, prin lectură aplicată, diferențele dintre anumite poziții comunitariste și anumite poziții liberale; de exemplu, critica liberalismului dată de Sandel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin noțiunile de obligații și de raționament etic) decât opusă acestuia. Pe de altă parte, e foarte dificil să separi net alte poziții comunitariste de unele poziții (multi)culturaliste cu semnificativ potențial iliberal: ca să iau un alt exemplu din clasicii comunitarismului, teoria expusă de Walzer în Spheres of Justice (Basic Books, New York, 1983), potrivit căreia ideile de justiție depind de înțelesurile atribuite bunurilor sociale de membrii unei comunități particulare, are periculoase afinități cu ideologia „valorilor asiatice” (despre care m-am exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de înțelesurile atribuite bunurilor sociale de membrii unei comunități particulare, are periculoase afinități cu ideologia „valorilor asiatice” (despre care m-am exprimat în textul pe marginea lui John Gray menționat la nota11). Pe de altă parte, prezentismul celor mai multe dispute în jurul comunitarismului a reușit să șteargă din memoria americană mai multe decenii de eforturi în aceeași direcție. Cea mai mare omisiune privește gruparea care a încercat să treacă de la experiența „comunităților insulare” (island communities), dominantă în Lumea Nouă a secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1979-1980), apoi în calitate de sfătuitor, formal și informal, al lui Bill Clinton; și pe la Harvard Business School (1987-1989). Distincțiile și titlurile, premiile și celelalte recunoașteri formale, în mediul academic și în viața publică, l-au acreditat pe Etzioni ca „guru” al comunitarismului și „comunitarist-șef” (am pus între ghilimele formule utilizate mult la adresa lui). A publicat peste douăzeci de cărți, printre care se numără lucrări de referință, tratate intrate în uz ca manuale universitare, eseuri polemice și îndelung controversate. Cartea sa de debut este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să-l idealizeze. Situl său, găzduit de The George Washington University și animat în colaborare cu unul dintre fiii săi, Oren, profesor de informatică la aceeași instituție, este numit Communitarian Network și colportează esențialul informației necesare studierii și, eventual, adoptării comunitarismului. Nu pot decât să-mi exprim admirația față de acest prototip de savant și „spectator angajat” (ca să reiau formula lui Raymond Aron), care nu s-a mulțumit cu turnul de fildeș atât de confortabil al instituțiilor academice americane, ci s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un Dumnezeu revelat în existența cotidiană (teza i-a influențat mult pe marii teologi protestanți Paul Tillich și Walter Nigg). Omagiindu-și cu multă căldură fostul profesor și mentor, Amitai Etzioni și-a recunoscut public o importantă sursă de inspirație: comunitarismul său, ca proiect de depășire a dihotomiei socialism/capitalism, are la origine insistența lui Buber asupra semnificației centrale a legăturilor dintre oameni. Pentru Buber, aceste legături, și nu indivizii izolați, construiesc temelia vieții împreună; mai mult, în afara legăturilor interumane nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]