275 matches
-
țărănist Iuliu Maniu „considera că acordul său cu Brătianu reprezintă «principala forță politică, iar celelalte forțe democratice de stânga trebuie să se alăture acestei forțe». [...] înțelegerea cu PCR era un fel de tratament homeopatic destinat să ferească societatea românească de comunizare. [...] «cel mai bun mijloc de a lupta împotriva comunizării țării este de a ajunge la o înțelegere între organizațiile politice democratice și cele de stânga». (într-o notă a SSI din 26 iunie 1944). Ceea ce îl preocupa pe Maniu era
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
reprezintă «principala forță politică, iar celelalte forțe democratice de stânga trebuie să se alăture acestei forțe». [...] înțelegerea cu PCR era un fel de tratament homeopatic destinat să ferească societatea românească de comunizare. [...] «cel mai bun mijloc de a lupta împotriva comunizării țării este de a ajunge la o înțelegere între organizațiile politice democratice și cele de stânga». (într-o notă a SSI din 26 iunie 1944). Ceea ce îl preocupa pe Maniu era măsura în care reprezentanții PCR, deveniți interlocutori ai partidelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
1944 a fost urmat de eliberarea teritoriului național și, apoi, de participarea la războiul antihitlerist. Însă România a evoluat într-o direcție contrară intereselor ei. Cu acordul tacit al Marii Britanii (interesată mai mult de Grecia, pentru a o feri de comunizare) și al Statelor Unite (care aveau interese în alte zone), a fost instaurat un regim politic și economic aservit Uniunii Sovietice”; Din seara zilei de 23 august, sovieticii s-au găsit în fața unei noi situații politice în România. Noul guvern român
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
străine și nevinovate în privința abdicării regelui și preluării puterii în mod definitiv de către comuniști: „Victoria PNȚ (reală, dar nu și oficială) a produs derută în rândurile comuniștilor și nemulțumire la Moscova. Nesiguri în ceea ce privește capacitatea PCR de a îndeplini obiectivele sovietizării / comunizării României și atenți la evoluția raporturilor cu Occidentul, sovieticii au luat în considerare o nouă operație de cosmetică politică în România. Constantin Argetoianu, plecat din 1944 în Elveția (omul care schimbase partidele precum ciorapii), a fost contactat cu propuneri de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
50-55%. Revenind la regimul politic, merită subliniat că față de guvernul Petru Groza (în totalitate comunist dar cu sprijinul unei disidențe liberale conduse de Gh. Tătărescu), „singurul partid politic care s-a putut constitui într-o opoziție viabilă la eforturile de comunizare a țării a fost PNȚ. Celelalte două partide istorice, PNL și PSDR, au fost neutralizate de existența unor disidențe. În plus, PSDR a cochetat cu politica «frontistă» a PCR și a determinat căderea primului guvern Sănătescu la 18 octombrie 1944
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mare ziar de informație și reportaj”, ulterior devine „Organul Sfaturilor Populare din Republica Populară Română”, iar din 1965 - „Cotidianul Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste”. Ca ziar social-politic de stânga, R.l. oglindește într-o manieră oficială etapele principale ale comunizării României în perioada postbelică. Rubrica literară propriu-zisă, „Pagina a doua”, este inițiată de la numărul 170/1945, fiind inaugurată de un articol al lui Miron Radu Paraschivescu, în care se propune ca model umanist imaginea cetățeanului sovietic. Numeroase sunt „luările de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
fără fond încoace, firul roșu în evoluția societății românești. Modernizarea s-a petrecut mereu la impuls extern, fără mare susținere în spațiul levantin. Mai în vremurile noastre, Adrian Marino adăuga, în Viața unui om singur, explicații suplimentare la întrebarea de ce comunizarea n-a întâmpinat, la noi, o mare rezistență: „În sfârșit, colaboraționismul în masă se explică, în primul rând, prin lipsa totală de tradiție și de conștiință civică, de tip liberal democratic occidental. A te bate pentru principii, democrație, drepturile omului
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în primii ani, când periodicul e un for de luptă comunistă, în disputa pentru impunerea ideologiei marxist-leniniste și a modelului politic sovietic, în condițiile instaurării și consolidării noului regim. S.t. reflectă de pe o poziție partinică dogmatică evenimentele care marchează comunizarea României: prima Conferință Națională a PCR (16 octombrie 1945), instituirea guvernului Petru Groza (6 martie 1945), abdicarea regelui (30 decembrie 1947), proclamarea Republicii Populare Române etc. Sunt, de asemenea, prezentate tendențios evenimentele din viața culturală și literară a țării, precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
ianuarie 1948 pentru faptul că nu au depus jurământul de credință către RPR (Monitorul Oficial, 11 noiembrie 1948, p. 5040). Teroarea comunistă se întindea și-n exterior, brațul lung al justiției proletare/Securității era pregătit să anihileze orice rezistență la comunizare, atât internă, cât și externă. Istoricii „rezistenți”, îndeosebi cei rămași în interior și închiși, urmăriți, persecutați, o vor resimți din plin. 4. Concluzii După cum am putut vedea, istoricii, intelectualii în genere, au adoptat trei atitudini „eroice”: eroismul tăcerii (refuzul colaborării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al XX-lea, Hrușciov a rămas cu un complex al moștenirii imperiului creat de Stalin, temându-se de anatemizarea pe care ar fi primit-o pe plan intern, în cazul distrugerii zonei de securitate pe care acesta o crease prin comunizarea Europei de Est. Pe de altă parte, spre deosebire de Stalin, care a văzut relația cu Vestul doar din perspectiva confruntării între sisteme, Hrușciov a crezut sincer în principiul „coexistenței pașnice”. El era convins de superioritatea sistemului socialist, astfel încât capitalismul nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de factori - printre altele, interesul major al URSS față de vecinii ei era dublat de slaba preocupare manifestată de puterile occidentale, îndeosebi SUA, față de această zonă - au concurat la întărirea poziției sovietice și exercitarea discreționară a puterii în România. Frica de comunizare nu putea decât să se amplifice, disperarea domina cercurile politice, exceptându-i pe comuniști, ca și ansamblul populației. Dispunem în momentul de față de informații numeroase care probează că starea de spirit a populației nu era favorabilă sovieticilor, în condițiile în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Descoperirea acțiunii germano-legionare, sentimentele antisovietice ale majorității ofițerilor superiori români și implicarea unora în activități conspirative, precum și certitudinea lipsei de simpatie în interiorul clasei politice tradiționale din România au concurat, fără îndoială, la punerea mai rapidă în practică a măsurilor privind comunizarea acestei țări. Cât privește debutul ofensivei germane din Ungaria și impunerea guvernului Petru Groza la București, credem că nu poate fi stabilită o relație cauzală între ele. în acel moment, principalii lideri și susținători, reali sau posibili, ai acțiunii progermane
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu ca «diasporă»”. O asemenea disociere, motivată desigur, a devenit justificabilă, întru totul, începând cu anul 1948, considerat primul an al exilului postbelic, după instaurarea Republicii Populare Române, prin comunizarea de facto a României. Este interesantă ideea după care „modul specific în care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
obiectivelor sale în această țară de două instrumente: 1) partidul comunist autohton și 2) înțelegerea cu aliații, ceea ce permitea o libertate totală pentru Armata Roșie. Lunile care au urmat armistițiului nu au făcut decât să dea dreptate realiștilor: se prefigura comunizarea. Fără ajutorul URSS, PCdR (devenit PCR în 1945) ar fi rămas la periferia vieții politice românești. Partidul comunist a avut inițial două ținte majore: 1) distrugerea vechii ordini sociale și obținerea controlului asupra pilonilor de sprijin ai acesteia (armată, poliție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
in Greece and the Russians in Romania and perhaps other countries. The British will attempt to retrieve a position of equal influence in Yugoslavia”. Diplomatul american se înșela într-o singură privință: deși Churchill fusese la început alarmat de perspectiva comunizării Balcanilor, între timp rezistența britanică s-a concentrat asupra Greciei, resemnându-se ca Tito să se substituie lui Mihajlovic în Iugoslavia. Răspunsul lui Roosevelt a fost cât se poate de limpede și el este tot atât de caracteristic și pentru politica următorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adevăratul nr. 1 în comunismul românesc al momentului); Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Liberal (o convorbire foarte lungă; i-a făcut lui Ethridge o schiță a istoriei recente a României, insistând pe instalarea guvernului Groza, nereprezentativitatea acestuia și lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificând brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Mihail Romniceanu, membru PNL, fost director al Băncii Naționale și ministru de Finanțe (a avut în vedere jaful practicat de sovietici în România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizând comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla în mâna anglo-americanilor, mai ales că avea în spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vedere jaful practicat de sovietici în România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizând comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla în mâna anglo-americanilor, mai ales că avea în spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PCR controla „total” guvernul Groza. Credea că în cazul unor alegeri libere ar fi câștigat PNȚ; identificarea cu URSS, cu abuzurile Armatei Roșii, îi făcuse nepopulari pe comuniști, credea Șraer. Regele era văzut ca un simbol național, al rezistenței contra comunizării). în general, majoritatea interlocutorilor democrați vedeau ieșirea din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă anexă privește acțiunile guvernului Groza în dezorganizarea/comunizarea armatei române. Este anexat și un „Memorandum” privind situația existentă în România, pe care președintele PNL, C.I. (Dinu) Brătianu, l-a înaintat Misiunii americane la București în timpul vizitei lui Ethridge. Acest document a fost transmis secretarului de stat James F.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost prezentă în discuțiile dintre „greii” lumii, dar undeva la coada listei. Pentru dezamorsarea crizei, s-a convenit intrarea în guvernul Groza a doi miniștri din partea opoziției (un liberal și un țărănist), dar fără portofoliu. Regele renunța la grevă. însă comunizarea țării a continuat în ritm alert: alegerile au fost falsificate în noiembrie 1946, dându-le comuniștilor „legitimitate”; anul 1947 a reprezentat eliminarea ultimelor obstacole în calea impunerii partidului-stat: desființarea PNȚ, autodesființarea PNL, înlăturarea monarhiei și instaurarea „republicii populare” ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
există o legătură str`nsă `ntre activitatea rezistenței progermane din România, ofensiva germană din Ungaria și instalarea guvernului Petru Groza la București. Günter Klein, „`nceputurile rezistenței antisovietice `n România (23 august 1944 - 6 martie 1945)”, `n 6 martie 1945. `nceputurile comunizării României, Editura Enciclopedică, București, 1995, pp. 295-311. `ntr-o formă ușor schimbată, sub titlul „Un nou 23 August `n România? «Acțiunea parașutiștilor» din noiembrie 1944 - februarie 1945”, studiul a fost reprodus `n Krista Zach (editor), România `n obiectiv. Limbă și politică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a fost dr. Țăranu din Timișoara?”, Curierul Național Magazin, nr. 132, 7-13 martie 1994, p. 7; „Cazul Avramescu”, Magazin istoric, nr. 4, aprilie 1994, pp. 29-31; „Prima `ncercare de scoatere a Armatei Roșii din România”, `n 6 martie 1945. `nceputurile comunizării României, ed. cit., 1995, pp. 288-294; „6 martie 1944: Există o legătură `ntre instalarea guvernului Groza și ofensiva germană `n Ungaria?”, Revista istorică, tom IV, nr. 7-8, 1993, pp. 779-784, articol reluat sub același titlu, „6 martie 1944: Există o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pentru o imagine de ansamblu, vezi `ndeosebi studiile semnate de Alexandru Oșca și Mircea Chirițoiu, „Considerații privind rezistența organelor militare ale statului român față de ocuparea țării de către Armata Roșie (23 august 1944 - 6 martie 1945)”, `n 6 martie 1945. `nceputurile comunizării României, Editura Enciclopedică, București, pp. 262-278; Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, Editura All, București, 1996, passim. ANIC, fond „Ministerul de Interne-Diverse”, dos. 24/1944, f. 74. Numărul mare de dezertori era observat și de membrii grupurilor legionare de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]