399 matches
-
romanului Triunghiul de foc, ce ar fi fost scris în colaborare cu Emil Botta și Corneliu Temensky, probabil rămas în stadiul de proiect. Totuși, D. citește la Sburătorul, în afară de versuri, mai multe fragmente dintr-un roman „de moravuri moldovenești”, intitulat Conașii. În 1933 i se joacă o adaptare după Molière, Georges Dandin descătușat, făcută în colaborare cu I. Ligeti, și tot atunci, Sașa Pană îi includea în programul editurii sale o plachetă și un volum de traduceri din Vladimir Maiakovski. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
speranțe într-o îndreptare pe cale normală a situației lor, liniștea premergătoare catastrofei, liniște sinistră de a cărei natură reală e conștient Grigore Iuga din primul moment al descinderii în sat. “-Toate bune pe aici, Ichime? întreabă Grigore. -Deocamdată pace, conașule! zise vizitiul”. Din primele vorbe schimbate cu vizitiul venit să-l întâmpine la coborârea din tren Grigore surprinde sensul înfricoșător al acestei pacificări.Mai ales răspunsul cu “deocamdată” nu-i plăcu lui Grigore, “totuși nu insistă”.Mergând spre conac Grigore
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
place să-ți spun că asta am fost, era o viață ușoară și ocrotită, în care aveam de făcut lucruri simple, să-i sărut mâna stăpânului și să dorm pe vatră... Vrei să fii robul gospodăriei mele? Da, vă rog, conașule. Dacă doriți, pot locui în cotețul acela de câini. — O.K., ești angajat. Și astfel a început acea scurtă etapă din viața mea, la care, în chip ciudat, privesc îndărăt cu oarecare tristă nostalgie, poate numai pentru că a însemnat acalmia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe Hartley. Gilbert ședea pe o stâncă și contempla apa iluminată într-un albastru strălucitor. Când mă zări, sări și veni către mine. — Gilbert, ia scrisoarea asta și depune-o imediat la Nibletts, știi, ultimul bungalov din șir. — O.K. conașule. Cum merg lucrurile? — În ordine. Hai, fii bun și pleacă imediat. Și pe urmă întoarce-te și așteaptă-mă tot în locul ăsta. — Și eu când îmi iau cina? N-aș putea intra în casă? Gilbert, plesnind de curiozitate, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nevoie de el. Nu, încă nu. Cumpără-ți mai bine un sandviș la „Leul Negru“ și pe urmă întoarce-te aici. Nu știu încă exact ce-o să se întâmple. Nici un fel de violență, sper? Sper și eu. Acum, valea! — Dar, conașule... Pleacă! — Pot să iau și-o băutură la cârciumă, mi se scurge inima după un pahar... — Da, dar să nu te întinzi, nu mai mult de patru minute. Privind mutra nemulțumită a lui Gilbert, mi-am amintit cu neplăcere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așezat la masa din bucătărie. Când am intrat, s-a ridicat reverențios. Titus se găsea în fața plitei, unde prăjea ouă. Ajunsese să se simtă ca la el acasă. Fapt care îmi producea plăcere și neplăcere în același timp. — Bună dimineața, conașule, spuse Gilbert. — Bună, tăticule! Nu-mi plăcuse această glumă a lui Titus. — Dacă ții să fii familiar, numele meu e Charles. — Scuzați-mă, domnule Arrowby. Cum se simte mama în această dimineață? — Oh, Titus, Titus... — Ia un ou, îmi oferi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Isonul pe vine7 etc., etc. Ionică Frumosul, după ce-și debita cele două cântece și aduna gologanii, saluta frumos, spunând următoarele vorbe în limba franceză: „Je vous aime, je vous adore / Que pretendez vous encore? / Bonjour, mon angel / Sărut mâna, conașilor!“ Ionică era amorezat lulea de cea mai elegantă și mai șic doamnă din elita bucureșteană. Fiindcă bărbatul doamnei era un om de petrecere, Ionică venea des să-l delecteze la masă. Într-o zi și a declarat flacăra, la care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nației noastre, cu fața lui scofâlcită, părul și țăcălia blond-roșcate, mersul legănat și nesigur de om călare, când pe un picior, când pe altul, tocându-și averea cu o nepăsare slavă, În petreceri și echipaje cu „muscal cu cauciuc“ („Gata, conașule!“ Îi striga pe vremuri Mișca, birjarul boierilor, repezindu-și telegarii Orlov, când tânărul Smolsky apărea În Piața Teatrului Național, obosit și scârbit de atâta trai prea bun), după câteva luni numai așe zându-se cu zâmbetul lui inocent la masa ta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Neculai Prună Cum Vasile e și șiret; cellalt cinstit. Istoria lui Neculai cu cuiul, cu dracul și istoria lui cu Vornicul și cu boerul din iad, din care reese că Neculai Prună e un instigator fără să vree. Să vezi, conașule, ce-i duminica la el; parcă-i la iarmaroc... zice Vasile. Prună: "Era un vornic, bunăoară cum îi primarul nostru..." Istoria cealaltă cu amenda de 5 lei, pentru beție. "Te-ai îmbetat?"... La 18 August 1908, Neculai Dunăreanu 12 trebue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fermecător, cum v am găsit la venirea dumneavoastră la Cârțișoara, anul trecut. La mulți și liniștiți ani !, Coca Stoica, Lae, Gabi, Dan și copiii. 12 ianuarie 2000, Făgăraș Iubite, conule Alecu, La mulți și sănătoși ani, dragul nostru domn și conaș Alexandru, Sandy, belșug să aveți și vesel să fiți, așa cum v-am cunoscut, înalt, semeț, neîndoit, ca un altoi de preț. Dumnezeu să aibă grijă de viața dumneavoastră, de sănătatea și belșugul casei din Bârlad. Să ne putem întâlni sănătoși
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cărțile mai multor autori. Ea se compune dintr-un litru de vin și un sifon. Cei care beau vinul sec, pot suferi însă consecințe neplăcute. Chiar la Păstorel, un boier cere valetului să-l descheie la pantaloni. Acesta observă neutru: „Conașule, iar te-ai pișat pe dumneata.” O diversitate enormă de băuturi, majoritatea alcoolice, consumă protipendada de la curtea Princepelui lui Barbu. Boierii simpli sau „veliți” se îndoapă sau chiar „toarnă în ei” lichioruri, vinuri seci și dulci, vodcă (vutcă în grafia
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
îi călcase terenul, apoi o și mănâncă. Judele achită inculpatul pentru că e de famile bună. Aprodul, mai dibaci, îi explică că a greșit. Boierul, scăpătat, a ucis găina în scop alimentar iar procesul avea rolul de a-l umili pe conaș. Dacă i-ar fi dat dreptate, țăranul ar fi oferit ca plocon judecătorului zece găini! Justiția era deci coruptibilă atunci ca și azi. Judecători mituiți condamnă doi tâlhari patentați, în Groapa, la numai un an de închisoare. Paraschiv e prins
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
amorezat, bea apa ca un adevărat martir. Ce nu face omul pentru o femeie iubită! Toate audițiile și le încheia Ionică cu următoarele salutări în limbile franceză și română: Je vous aime, je vous adore, Que prétendez-vous encore? Să trăiți, conașilor! Întotdeauna blând și zâmbind, niciodată supărat sau încruntat, deși era bolnav, dezbrăcat și sărac lipit, îl întâlneai vara peste tot pe bietul Ionică. Figură foarte populară a Bucureștilor, iarna era adăpostit la mânăstirea Viforâta din Dâmbovița, în primăvară i se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
El judeca un proces penal tot la tribunalul de ocol. Între marturi figura un oarecare Ion a Ilincăi. Ușierul îl strigă în glas mare și un om se prezintă sfiicios în sala de ședințe. Cum te cheamă? îl întrebă judecătorul. Conașule, să mă iertați, am să vă spun ceva. N-ai să-mi spui nimic. Răspunde cum te cheamă. Ion a Ilincăi. Câți ani ai? Conașule, mă rog de iertare... dar... Taci din gură, când îți zic ! Câți ai ai? Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un om se prezintă sfiicios în sala de ședințe. Cum te cheamă? îl întrebă judecătorul. Conașule, să mă iertați, am să vă spun ceva. N-ai să-mi spui nimic. Răspunde cum te cheamă. Ion a Ilincăi. Câți ani ai? Conașule, mă rog de iertare... dar... Taci din gură, când îți zic ! Câți ai ai? Să trăiți!... 45 de ani..., da... Nu lungi vorba! Spune, ești rudă cu acuzatul? Cu cine? Cu acuzatul cel de colo, care a furat niște găini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui Dumnezeu și a oamenilor. Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Că voi spune tot adevărul, și nimic decât adevărul. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Ion, amețit, repetă inconscient jurământul din cuvânt în cuvânt. Ei, acuma, spune ce știi? Apoi, conașule, eu sunt rândașul de la sora dv., coana Ruxanda, și am venit să vă spun că vă poftește la masă. Tablou! În grădina bătrânului Ștefan Dăscălescu, părintele acestor doi frați, am organizat o tragere la țintă cu pistolul, unde mă exercitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe Șoseaua Națională ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor văzând cum se zbătea băiatul și cum țipa, cu lacrimi în ochi: "De ce nu mă lăsați să merg unde știu eu?" Oamenii se rugau de el: "Hai, îndărăt, conașule, la boier acasă să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel." "La ce să mă dea la Cernăuți, că eu sânt învățat și fără Cernăuți" le-a replicat băiatul. Acasă a fost ținut legat toată ziua. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de beneficii. Singura persoană care îl știa de mai multă vreme era Vencica, servitoarea, o fată care îi făcea curățenie și uneori și mâncare, dar care, inițial, nu dormea la el. Tot încercase în mai multe rânduri, îl rugase chiar, conașule Achile, fă-mi și mie un locșor aici, lângă bucătăria de vară, slujesc la matale de doi ani și-ai văzut că-s cinstită și nu pun mâna, ce-ar fi pentru matale să mă lași în odăița din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
văd eu. Zogru știa prea bine că Vencica nu-l vede, așa că se repezise imediat spre gâtul ei. Nu știa exact ce să facă, dar acum era și mai aproape de Achile și era de-a dreptul îngrozit. - Nu văd nimic, conașule... - Acum nu mai văd nici eu... Poate mi s-o fi părut. - Nu ți s-a părut. În cameră se lăsase o liniște mare. Zogru încerca să se adune și se depărtase câțiva pași. Apoi spusese din nou cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat în Vencica ori în altcineva. Servitoarea era încântată de noua ei misiune și adeseori îl întreba pe Achile când vorbim despre Zogru, conașule? Lasă, Vencico, nu e acum momentul, îți spun eu când. Zogru venea de cele mai multe ori cu alți oameni, bărbați și femei care îl luau pe Achile în oraș noapte de noapte, a fost un timp când plecau cu o Lagonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îndurerată de fenomenul alienării individului în contexte ce contravin naturii umane sunt câteva argumente în favoarea perenității prozei scurte a lui B. Primul său roman, Moș Belea (1927), istorisire plată, monotonă a vieții și decăderii unui ofițer mediocru, a dezamăgit. Celelalte - Conașii (1935), Primii și ultimii pași (1939), Margot (1942) - sunt simple aglomerări de manifestări telurice ale unei categorii sociale parazitare, cu pasiuni doar fiziologice. Este o proză de un realism tern, apropiată de relatarea faptului divers. Mult diferit este volumul Amintiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Cum sunt ei..., București, 1923; Doi vulpoi, București, 1923; Schițe umoristice, București, 1923; Nuvele, București, 1924; Schițe vesele, București, 1924; Un scos din pepeni, București, 1926; Moș Belea, București, 1927; Alte schițe vesele, București, 1928; La clubul decavaților, București, 1929; Conașii, București, 1935; Amintiri, București, 1937; Primii și ultimii pași, București, 1939; Margot, București, 1942; Schițe, București, 1957; Vine d-na și d-l gheneral și alte schițe, pref. B. Elvin, București, 1958; Opere alese, I-II, îngr. și introd. Niculae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Opere, III, 175-176; Constantinescu, Scrieri, I, 375-388; Octav Botez, „Un scos din pepeni”, VR, 1926, 9; T. Bobeș, „Ministrul”, comedie în 3 acte de d. G. Brăescu, „Politica”, 1927, 399; Mihail Sebastian, Chestiunea Caragiale - Brăescu, UVR, 1928, 51; G. Călinescu, „Conașii”, ALA, 1935, 782; Biberi, Études, 67-69; Sebastian, Eseuri, 413-419; D. I. Suchianu, Les „Amintiri” de M. Braesco, MOM, 1938, 941; Lupi, Umorismo, 20-21; Călinescu, Ist. lit. (1982), 782-785; Vianu, Arta, II, 135-137; Petru Comarnescu, Romanul unui umorist, TIL, 1943, 2069; Matei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
în articolul "Despre "nigers" de provincie și "albineții de metropolă", că scriitorii din afara Capitalei sînt supuși unei "segregări de tip Ku-Klux-Klan" de către "cei născuți - făcuți în București" și că între ei ar exista un "Război al Spiritului". Da, chiar așa, conașilor "albineți de București" - ce-ați zice dacă, foarte curând, "nigers" din provincie v-ar discrimina, prin indiferență totală, pe voi - vor crea o țară a lor, tot România zisă (din care vor scădea NUMAI ceva ce se credea, nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
autori din gura personajelor. Ea se compune dintr-un litru de vin și un sifon. Cei care beau vinul sec, pot suferi însă consecințe neplăcute. Chiar la Păstorel, un boier cere valetului să-l descheie la pantaloni. Acesta observă neutru: - Conașule, iar te-ai pișat pe dumneata. O diversitate enormă de băuturi, majoritatea alcoolice, consumă protipendada de la curtea "Princepelui" lui Barbu. Boierii simpli sau "veliți" se îndoapă sau chiar "toarnă în ei" lichioruri, vinuri seci și dulci, vodcă (vutcă în grafia
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]