2,825 matches
-
un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea totuși legat cu o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea un conac de vară în care se retrăsese nu atît din cauza bătrîneții și a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce nu se mai arăta, văzuse din trăsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu au cum să fugă, n-au unde să fugă! I-a făcut semn să-i dea drumul, " Lasă-le în plata domnului", a mormăit, ca să arate cumva că-i supărat pe vânătorul din el și cînd a ajuns la conac i-a dat un pol omului, gest care l-a făcut să se simtă mărinimos și bun, în stare să suporte și senilitatea galopantă a gazdei. Același sentiment îl avea față de Pangratty, de Nicu Sturdza, de Rosetti Tețcanul, ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dumneavoastră. Pentru bietul Leonard Bîlibîie, pentru mine a fost un moment îngrozitor, dar n-am putut face nimic, absolut nimic pentru el. Nu fusesem în cele mai bune relații, aș putea spune, după o iarnă petrecută împreună la Vladia, la conac, în urmă cu cîțiva ani. Știți cum se întîmplă, un spațiu restrîns face să crească agresivitatea oricărei ființe, cu atît mai mult cea umană, să trecem, domnule director, să trecem peste asta, mai ales că lucrurile s-au schimbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orașului, cu șirurile lui de case simple, funcționale, răsărite parcă peste noapte, Întinzându-se ca un câmp bine cultivat, În rânduri, punctate ici și colo de case mari, acolo unde drumul se lățea brusc, iar pereții de ciment ascundeau imense conace În stil occi dental, cu țigle roșii care imită acoperișurile toscane, abia vizibile pe deasupra zidurilor. Numai că aici totul Îmbătrânește foarte repede, Își spunea Margaret. Jakarta transformă orice Într-o masă noroioasă și face ca lucrurile noi să pară vechi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În care politica și schimbările din țară și din lume erau depănate și Înțelese total diferit, cum diferite erau interesul și gradul de cunoaștere al fiecărui mesean. În șoaptă erau pomeniți boierii deposedați de marile lor averi, de pământuri, case, conace și titluri nobiliare, de dregătoriile dobândite și erau afirmate, tot În șoaptă, bunătatea și grija cu care Își ajuta oamenii nevoiași din jurul lor, plata lor cinstită pentru cei care munceau: Ei, cum este Ștefane acu’, hai? Când mergeai la Nicorești
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
local. Ardudul avea vasăzică spital, liceu cu internat, un orfelinat, o fabrică de scaune, gară de șină Îngustă, biserici de toate confesiunile, cetatea zisă a lui Rákóczi, dar clădită Încă din 1481. Avea de asemenea, În hotarul dinspre Rătești, un conac pentru o parte din administrația Întinselor moșii ale lui Sándor Károlyi și ale urmașilor lui. Găzduia de bună seamă mai multe cîrciumi, iar În interbelic aici funcționase pretura plasei. La recensămîntul din 2002, Înainte de a fi ridicat la rangul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eliberați și am venit spre țară împreună cu Ovidiu. M-am oprit la Cernăuți să o caut pe Teodora. I-am găsit urma cu greu, este tolerată de o familie de ruși din Hliboca, locuiește în casa personalului de serviciu a conacului care a fost cândva al familiei ei. Iar fetița, fetița mea... Nu pot admite că va ajunge slujnică la ruși. Sunt însurat, am și aici o copilă cu puțin mai în etate ca cea de acolo, dar asta nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mărturie și ostatecul putea fi liberat până la urmă. Cu un străin lucrurile sunt mult mai grele pentru că în ochii rușilor, el nu poate fi decât spion. De Siberia le era frică chiar și grănicerilor ruși." Găsise, fără prea mult greutate, conacul mare a cărei grădină se pierdea în pădure la câțiva kilometri în afara comunei Hliboca, exact cum îi explicase domnul Simion. Acolo locuia familia de ruși, al cărui cap, pus în funcție de comuniștii de la centru, era mai marele "oblastului" de Tchernivtsi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doua zi m-am trezit cu el ținându-și roibul de căpăstru în cadrul portalului dărâmat de ruși. Emoția amândurora era în afara cuvintelor, în afara gesturilor. După o lungă tăcere a rostit stânjenit : "Am primit ordin de încartiruire a plutonului meu în conacul Racoce. Cineva m-a îndrumat încoace." Dominată de o emoție ce nu puteam să o stăpânesc, fără să spun o vorbă, l-am condus în conacul care cu până câteva zile înainte fusese cartierul general al rușilor. Clădirea era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lungă tăcere a rostit stânjenit : "Am primit ordin de încartiruire a plutonului meu în conacul Racoce. Cineva m-a îndrumat încoace." Dominată de o emoție ce nu puteam să o stăpânesc, fără să spun o vorbă, l-am condus în conacul care cu până câteva zile înainte fusese cartierul general al rușilor. Clădirea era încă în picioare, însă în interior, urmele lăsate de foștii ocupanți erau parcă premonitoare a ceea ce avea să devină Bucovina care urma să fie reocupată de ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
continua studiile începute la Cernăuți. Părinții mei au reușit să se refugieze în Sud, dar desigur vor reveni. Frații mei sunt pe front." Rușii fugiseră în graba mare cu numai două zile înainte și nici nu apucasem să intru în conac după plecarea lor. Când am ajuns în bucătăria mare, luminoasă, care fusese dotată cu toate angaralele trebuincioase, plânsul mi s-a transformat într-un râs nervos când am văzut pe masă resturile festinului lăsat de foștii ocupanți care părăsiseră locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
își oprește povestirea prin invitația de a vizita "domeniile". Se anunță schimbarea vremii. O spun oasele mele și o confirmă culoarea cerului. O să ningă din nou și o să fie furtună. Îți propun să ieșim cât mai este frumos ca să vezi conacul și pădurea deși n-a mai rămas nimic din ceea ce făcea splendoarea de altă dată. O să mai băgăm în casă lemne ca să nu ne pese de nimic. Casa în care stau acum era destinată personalului care era în serviciul părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai rămas nimic din ceea ce făcea splendoarea de altă dată. O să mai băgăm în casă lemne ca să nu ne pese de nimic. Casa în care stau acum era destinată personalului care era în serviciul părinților mei. Înainte de război locuiam în conacul care era veșnic plin de oaspeți. Se făcea muzică, se făcea lectură, se purtau discuții încinse care se prelungeau adeseori până în zori. Când ne-au cotropit rușii și au făcut în el cartierul general, ai mei erau deja plecați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au cotropit rușii și au făcut în el cartierul general, ai mei erau deja plecați, iar eu am fost ascunsă de Mafta, fosta lor slujnică credincioasă. A fost și asta o dramă... Cele două femei înaintează încet spre ruina vechiului conac Racoce. Gerul a mai scăzut, cerul plumburiu pare să strivească pământul. Zăpada poartă pe ea amprente ale viețuitoarelor pădurii, care desigur dau târcoale toată noaptea în căutarea hranei. "Urme de vulpe.... de căprioară... de bursuc...", le identifică Teodora. Anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și amar cum în locul fostelor ferestre vântul suflă fără nici o opreliște ridicând în vârtejuri haotice zăpadă amestecată cu frunze. Ai zice că este un dans al spiritelor care continuă să sălășluiască în vechiul conac, spirite care bocesc un trecut care nu va mai reveni. Un trecut în care lectura, muzica, iubirea, erau oaspeții obișnuiți ai locului de care azi se mai interesează doar două femei bătrâne. Nici una din ele nu scoate nici o vorbă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un timp și "perevocic" al mai marelui Oblastului Tchemivtsi, deși abia mă descurcam cu limba rusă. Șeful se numea Stahurschi și era evreu de origine poloneză, comunist inveterat și rusificat până în măduva oaselor. Și-a instalat peste noapte familia în conac și m-au lăsat să locuiesc în casa de serviciu de la poarta conacului, cea în care îmi duc zilele și acum. Deși comuniști, erau cumsecade și aveau bun simț, datorită lor am avut ce mânca și mai ales cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu limba rusă. Șeful se numea Stahurschi și era evreu de origine poloneză, comunist inveterat și rusificat până în măduva oaselor. Și-a instalat peste noapte familia în conac și m-au lăsat să locuiesc în casa de serviciu de la poarta conacului, cea în care îmi duc zilele și acum. Deși comuniști, erau cumsecade și aveau bun simț, datorită lor am avut ce mânca și mai ales cu ce s-o hrănesc pe Minodora în zilele acelea grele. Pământul era în paragină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să intre în posesia sovieticilor. Într-o noapte a ciocănit ușor la geam domnul Walter, de origine germană, pe care îl cunoșteam bine, era din generația părinților mei și locuia, ca și mine, în casa de serviciu a fostului lui conac din Storojineț. Rămăsesem de câteva ori peste noapte la ei când aveam zile prea lungi și grele în spital; soția lui era cam bolnăvicioasă, dar o femeie de mare discreție și caracter. Știam că avea un frate care se refugiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este de "Insuficiență cardiacă. Stop cardiac", așa cum confirmă certificatul de deces anexat. Doamna Teodora Racoce ne-a asigurat că soția dumnea-voastră s-a stins ușor, senin, fără nici o suferință și că a înmor-mântat-o după ritul ortodox, în micul cimitir de lângă conacul "Racoce". La cerere, îi veți putea recupera rămășițele pământești, dar formalitățile sunt încă foarte greoaie în Ucraina. Atât eu, cât și fratele meu Dragoș ne alăturăm durerii dumneavoastră la această tristă pierdere. Cu condoleanțe și stimă, Ciprian Frunză , Arbore, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Și ceea ce citise era întru totul adevărat! Oamenii țopăiau de bucurie în sus și-n jos. M-am născut pe 16 iunie 1939. Tatăl meu era inginer silvic, șef peste ocolul silvic din Åmanul de nord, și noi locuiam în conacul Bostället. în ziua când m-am născut eu, tot poporul sărbătorea aniversarea de optzeci și unu de ani a regelui Gustav al V-lea. Tata a înălțat steagul. Era singurul steag de pe întreg domeniul ocolului silvic și el fâlfâia mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și cei americani, cu accente pe cele două complexe ce definesc Lumea Veche și Lumea Nouă: primii vor să păstreze manuscrisele în țară, ceilalți vor să le cumpere și să le etaleze în muzee. Unele episoade reiau toposul consacrat al conacului englezesc din romanul tradițional, tema declinului unei lumi, cea a aristocrației engleze (vizita pe domeniul Bailey, unde se află mormântul scriitoarei), cu figurile pitorești ale stăpânului care își apără proprietatea de intruși cu pușca, ale stăpânei care a trăit o
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
al României, în aceeași perioadă, la Societatea Națiunilor. Elena Văcărescu, membră a Comisiei Internaționale de Cooperare Intelectuală 1, organism al Societății Națiunilor care își avea sediul la Geneva, îi scria așadar soției lui Const.Antoniade, în 8 august 1933, de la conacul familiei de la Văcărești (jud.Dâmbovița). Aici, în satul de baștină al boierilor poeți Văcărești, în apropiere de Târgoviște, își petrecuse copilăria 2, în cultul trecutului familial și al folclorului literar pe care avea să-l facă cunoscut în Occident de câte ori
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
care să pună față în față două firi atît de diferite, dar pe care potriveala destinului le-a adus în atingere biografică. Pe cînd era profesor la Basel, Nietzsche își făcuse un obicei de a-l vizita pe compozitor la conacul din Tribschen, atras nu numai de impetuozitatea maestrului, dar și de farmecul soției sale, Cosima Wagner. Subjugarea pe care o va resimți din partea viziunii muzicale a autorului lui Parsifal avea să răzbată nu numai în Nașterea tragediei (1872), dar mai
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
că va da, acolo, peste ea. Gesturi, în definitiv, firești, pe care însă microscopul naratorului le amplifică într-atât încât le transferă o interpretare clinică. Descrierea seamănă cel mai adesea cu un diagnostic. (Întărit și de stranietatea celorlalți locatari ai conacului cu aspect de ghetou). Numai că, de fapt, mai toate aceste fire epice conduc către o imensă butaforie. De la o scenă ea însăși absurdă (un rege iberic fugărit și linșat inexplicabil de supuși) se ajunge la o adevărată apocalipsă socială
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
Barbara Terry are 52 de ani, iar anul viitor vrea să iasă la pensie și să se retragă la conacul luxos pe care și l-a cumpărat în apropiere de New York. Ea e de 31 de ani prostituată și s-a cam săturat de meserie. Barbara a fost părăsită de soț când avea 21 de ani. Avea doi copii pe
După 31 de ani de prostituţie se retrage din activitate în propriul conac luxos () [Corola-journal/Journalistic/67563_a_68888]