323 matches
-
și mai mult. Cât pentru români, egala îndreptățire a 600. 000 de lipitori și precupeți este pentru ei o cestiune de moarte și viață, și poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentă prin vitriol. Concedem că între acești 600. 000 va fi unul la sută care să producă ceva prin sine și să ție la țară și la popor, dar când în țară avem 700. 000 de lucrători cari produc, țăranii, nu 'nțelegem alături cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
frumos; dar, în alăturare cu alții, d-na Sarandi are neprețuitul merit de a fi învățat în școala adevărului, deși poate a unui adevăr cam prea de-a dreptul. Tot bine a fost jucat d-rul Chicheron, numai ni se va concede, credem, că bătrânii, așa cum se reprezentează la noi, sunt uneori cam uniformi. E adevărat că adesea rolul e uniform și nu permite o mai mare variație în joc, dar atuncea trebuie să reamintim o veche maximă teatrală: un actor e
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la Constantinopole. Poarta cu toate ocaziile stăruiește asupra constituției sale. Astfeli o cesiune de teritoriu Serbiei și Muntenegrului nu se împacă cu art. 1 al constituției. Delimitarea provinciilor slave nu se poate primi din cauza împotrivirei populației turcești și grecești. Poarta concede punctul în privirea cantonamentului trupelor, se împotrivește însă la formarea unei jandarmerii; miliția de indigeni e periculoasă din cauza conflictelor ce s-ar putea naște între turci și creștini; apoi refuză clauza numirii guvernărilor cu concursul ambasadorilor și a comisiei, asemenea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fără rezervă oriunde cancelariul ar voi să-i ducă. "Corespondența provincială" scrie: Împăratul n-a primit demisia principelui Bismarck, ci, în unire cu opinia publică, au crezut cumcă puntul cel mai nalt de vedere al deciziunilor sale este de-a concede cancelariului orice ușurare trebuincioasă de afaceri, nu însă de-a se învoi cu retragerea sa reală. Cancelariul a putut avea simțământul penibil că nu mai poate corespunde cu cerințele istovitoare ale chemării sale în așa măsură încît să fie mulțămit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mijlocul cel mai bun de-a rămânea în favoarea lor era să ne legăm noi înșine mînile și să așteptăm ce va hotărî despre noi gremiul jurnaliștilor din Viena și din Budapesta. Acesta este poate singurul rol ce ni l-ar concede din toată inima. [13 aprilie 1877] RUSIA ["ALALTAIERI ÎN 11/23 APRILIE... "] Alaltaieri în 11/23 aprilie delegațiunea plecată din Iași a sosit la Ungheni pe la 5 oare după amiază. Aproape imediat după aceea sosi trenul imperial din Chișinău. Majestatea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de înțeles al particulelor românești, pre cât și părerile filozofice. Rolul criticei noastre se mărginea la respingerea bănuielelor de plagiat, a contrazicerii flagrante și a bănuielii de superficialitate aruncată asupra autorului prin "mirarea" de la capăt. Dar să admitem - deși nu concedem - că în cartea d-lui Maiorescu ar fi nu o contrazicere - ci zece. De unde și până unde vine recenzentul să deducă din contraziceri neștiința autorului? De când contrazicerile sânt o dovadă de neștiință? Dacă noi am susținea de ex. că Condillac
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sa de sugestie, și nu "ideile", nu "conținutul" propriu-zis (opinie reluată, peste ani, de Negoițescu și alții). Trebuie subliniată acum o primă inconsecvență, care va genera câteva erori grave în judecarea operei lui Eminescu. Iată despre ce este vorba: deși concede poeziei capacitatea de a se sustrage de la inevitabilul proces de "mutație a valorilor", Lovinescu sancționează fără pic de rezervă proza eminesciană, considerată mult mai puțin valoroasă din cauză că ar fi prea "lirică" (iar amestecul genurilor constituie, pentru criticul modernist, o eroare
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vieții, observații misogine de genul: "Știința ne arată că creierul femeii are o lipsă de mai bine de 200 de gr. față de creierul bărbatului, precum și un număr mai mic de circumvoluțiuni"148 . Romancierul, în schimb, relativizează un pic lucrurile, și concede femeii o anumită capacitate creatoare una limitată, e drept, la orizontul îngust al propriei sensibilități, fără putință de obiectivare. Până la un punct, așadar, creativitatea poetică urmează, dacă se poate spune așa, un tipar "feminin". Nu întâmplător, în romanele criticului lirica
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
inovația individuală reprezintă progresul absolut în limbă, iar răspîndirea inovației, dezvoltarea, reprezintă progresul ei relativ. La Coșeriu însă197, tocmai răspîndirea inovației are importanță pentru limbă, în alte condiții inovația ținînd numai de obișnuita variabilitate de la nivelul vorbirii. Apoi, acest lingvist concede totuși că "în afară de artă, inovația poate avea chiar cauze fizice" și că, în principiu, "toate determinările psihofizice pot fi motiv de ‹alterare›"198, adică de producere a unei inovații. În acest context, Coșeriu consideră că s-ar putea accepta chiar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu se poate admite explicația cauzală de tip naturalist (și, în general, crede el, cauzalitatea de acest tip nu trebuie adusă în discuție în cercetarea limbii), fiindcă în domeniul cultural procesele sînt realizate prin actele intenționale și finaliste 204, dar concede că "finalitatea este un tip de motivație", iar motivația se încadrează în conceptul general de "cauză"205. De aceea, acest lingvist ar dori o concepere nuanțată a cauzei, în manieră aristotelică, cu manifestări și conținuturi diferențiate (cauză eficientă, cauză materială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cel care alcătuiește texte cu ajutorul cuvintelor. De altfel, arată Coșeriu, cei care caută filozofia într-o limbă își aleg cuvintele care le convin potrivit ideilor lor și nu interpretează orice cuvînt, deși, pentru vorbitor, toate cuvintele au același statut. Totuși, concede acest lingvist, "există într-o limbă anumite cuvinte care pot fi dezvoltate și interpretate în sens filozofic" și de la care se poate pleca în abordarea filozofică, dar aceasta nu înseamnă că ele însele sînt filozofice și nici că dacă se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în general dezvoltarea vieții sociale, politice și intelectuale. Nu conștiința oamenilor le determină existența, ci existența socială e cea care le determină conștiința" (din Prefața la Critica economiei politice, 1859). În alte texte, Marx a exprimat concepții mai puțin radicale, concedînd în particular o mai mare autonomie factorilor non economici, în particular luptei politice. 3.7.2. Teorii pluraliste Concepțiile pluraliste sunt, probabil, mai realiste, dar mai puțin nuanțate și mai puțin tranșante. Ele sunt, de asemenea, mai puțin frapante și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
posibilitatea și capacitatea de a orienta procesul de elaborare a proiectului de Constituție sau îl redactează în exclusivitate. În cazul Constituțiilor concedate, nu se solicită acordul sau manifestarea reală de voință a poporului. Șeful statului (monarh/președinte) este cel care concede, acordă Constituția. Poporul nu participă efectiv la adoptarea legii fundamentale. Cele mai uzitate modalități sunt: poporul exercită această putere prin reprezentanții săi aleși (Adunarea Constituantă sau Convenție). Organismul desemnat să adopte Constituția este ales prin sufragiu universal, cu un mandat
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
posibilitatea și capacitatea de a orienta procesul de elaborare a proiectului de Constituție sau îl redactează în exclusivitate. În cazul Constituțiilor concedate, nu se solicită acordul sau manifestarea reală de voință a poporului. Șeful statului (monarh/președinte) este cel care concede, acordă Constituția. Poporul nu participă efectiv la adoptarea legii fundamentale. Cele mai uzitate modalități sunt: poporul exercită această putere prin reprezentanții săi aleși (Adunarea Constituantă sau Convenție). Organismul desemnat să adopte Constituția este ales prin sufragiu universal, cu un mandat
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
Boboc, Note și comentarii la E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 88. De altfel, Peter Kampits descoperă și în cazul lui Husserl oscilația specifică spiritului austriac între realitate și aparență. Îmbinându-le, părintele fenomenologiei "le facilitează în egală măsură, concedându-le propria existență"(op. cit., p. 18). 126 E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 54. 127 Ibid., p. 55. 128 Al. Boboc, Note și comentarii la E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 89. 129 Cf. Al. Boboc, Postfață la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acum la problema definirii filozofiei, subliniem că în timp ce la Dilthey ambele dimensiuni ale demersului filozofic (latura științifică și cea speculativă) apar, ca două aspirații divergente, la nivelul aceluiași domeniu (al sistemelor metafizice), Husserl îi atribuie filozofiei "științifice" claritatea și îi concede "viziunii asupra lumii" numai profunzimea, care este asociată "înțelepciunii". Însă cu aceasta din urmă intrăm în zona filozofiei practice, fapt ce ne determină să credem că din punctul de vedere al lui Husserl, filozofia practică n-ar trebui să ridice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
însuși voința, intenția cu care rătăcește printre lucrurile exterioare", întrucât citează Dilthey în continuare "spiritul nu vrea să se cunoască drept ceva despre care nu știe, ci doar să se deosebească de ceea ce recunoaște ca fiind celălalt"54. Trebuie să concedem însă că dincolo de corelațiile menite să reunifice planul existenței cu cel al gândirii la nivelul a ceea ce Dilthey numește "conexiunea vieții" rămâne totuși un hiatus. Această sincopă este sugerată chiar de autor în Einleitung... sub forma unei distincții între "știința
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
liric și descriptiv, să fie psiholog și sociolog". Fundamental, romanul e narațiune: "povestire bogată, cu intrigă, cu peripeții, care provoacă în cetitor emoție, indignare, iubire, ură satisfacție sau decepție, ca în fața vieții reale". Cînd direcția tinde spre scriitura modern-eseistică, Ibrăileanu concede: "Stilul artist ("în raport invers cu cantitatea de ficțiune și de creație") are menirea compensatorie de a înlocui substanța vie a creației." (s. n.) La un mare artist, creația vine și din acestă natură: "Facultatea de a crea stări de suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Topârceanu, Ion Minulescu și Tudor Arghezi, B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Urmuz, Constant Tonegaru și Radu Stanca, M.R. Paraschivescu, Leonid Dimov, Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu, ba chiar și cu François Villon, Jean Cocteau ori Francis Jammes! Numai pentru a concede că, finalmente, Emil Brumaru nu poate fi comparat decât cu... Emil Brumaru. Adică un inegalabil caligraf al spațiului (doar în aparență) bucolic, în fapt remodelat de singura perfecțiune grea pe care este dispus să o vadă ochiul său lăuntric: "O
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Giordani, Leopardi își mărturisește entuziasmul pentru textele antice, mai ales pentru cele scrise de Vergiliu: Da che ho cominciato a conoscere un poco îl bello, a me quel desiderio ardentissimo di tradurre e far mio quello che leggo (...) Non mi concede Ella di leggere oră Omero Vergilio Dante e gli altri sommi? Io non șo se potrei astenermene perché leggendoli provo un diletto da non esprimere con parole, e spesso mi succede di starmene tranquillo e pensando a tutt'altro, sentire
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de producția al vieții materiale domină în general dezvoltarea vieții sociale, politice și intelectuale. Nu conștiința oamenilor le determină existența, ci existența socială e cea care le determină conștiința". În alte texte, totuși, Marx a exprimat concepții mai puțin radicale, concedînd în particular o mai mare autonomie factorilor noneconomici, în particular luptei politice. 4.2. TEORIILE PLURALISTE Concepțiile "pluraliste" sunt probabil mai realiste. Dar, mai puțin nuanțate, mai puțin tranșante, ele sunt de asemenea mai puțin frapante și mai puțin atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de sociologi și economiști prin introducerea unor termeni cu valoare de concepte, formate cu particula savantă hiper- "peste", "deasupra", "în exces" sau neo-. Lingvistic, se jonglează cu prefixele "post" și "hiper", iar cuvintele obținute sunt sufixate prin binecunoscutul "ism". Francezii conced că englezii sunt mai minuțioși în prezentarea "ismelor" modernității și a relațiilor cu tradițiile. (12) Noul modernism diferă față de modernismul de la începutul secolului al XX-lea ori modernismul antic, după cum aprecia Guénon, prin creșterea preocupărilor pentru înțelegerea sensurilor social-umane ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trecem atât de brusc de la un popor la o populație copleșită de șomeri, ieșiți pe străzi în plină iarnă 2012, alături de pensionari, profesori, medici, amărâți ai străzii, tot mai mulți cerșetori, bolnavi, criminali și pușcăriași eliberați anticipat, emigranți respinși etc. Concedem să nu vorbim de o altă dependență politico-ideologică, dar nu se poate să ignorăm căderea atât de neverosimilă a românilor în dependența față de sărăcia fizică și psihomorală de astăzi. Mențiunile epistemologilor sociali cum că, între ipotezele și teoriile empirice și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai strâns legate de așa-numitele științe tehnice și de conducere (management). În acest cadru, filosofia minții și a limbajului au ajuns direcții importante în școlile analitice britanice și americane. Întrucât adesea și ele merg la obârșiile antice, se va concede că nici lor nu le este total străină tradiția. Chiar dacă, tot mai frecvent, azi se spune că omul a intrat într-o fază nouă de industrialism prin "societatea cunoașterii-comunicării", tradițiile sunt prezente și aici. Uneori, ele sunt descalificate prin epitetul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rațiune, ci pe un act de acceptare și recunoaștere, prin care cunoaștem și recunoaștem că celălalt ne este superior în judecată și apreciere, că judecata sa ne devansează, că primează asupra judecății noastre. Apoi, la drept vorbind autoritatea nu se concede ci se cucerește, trebuie neapărat să fie dobândită de către cel ce vrea s-o pretindă. Ea se bazează pe considerație, așadar pe un act al rațiunii înseși care, conștientă de limitele sale, acordă altora o mai mare putere aperceptivă". (3
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]