325 matches
-
tineretului român din acei ani (și de mai târziu) și a condus, în felul ei, la destrămarea Cortinei de Fier și la prăbușirea Zidului de la Berlin. Cartea capătă, în schimb, accente dramatice, atunci când vine vorba de prezent și trebuie să concedem că autorul are toate temeiurile să fie sceptic. Evenimentele din 1989 poartă pecetea unui păcat originar, fiindcă ceea ce s-a petrecut atunci a fost, de fapt, doar "o sângeroasă rotire a cadrelor" (p. 333), după care societatea românească a luat
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
vedere al spațiului de referință, o literatură agorafilă sau claustrofilă. Prima ar putea integra realismul secolului XIX, a doua, mare parte din poezia romantică și avatarurile ei moderne. Evident, nu propun o tipologie pură. Tocmai de aceea, mă grăbesc să conced că, o dată cu restrîngerea ariei vitale a individului pe orizontală, corelativă cu extinderea ei în profunzime astăzi noii preoți sînt psihoterapeuții literatura care și-a cîștigat prestigiul cel mai mare a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și "psihologizantă". Focalizarea
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Să admitem că, în figura ideologului Leo ori în cea a lui Veștemeanu, poetul "cu un aer de prinț baltic", autorul a putut profita de portretele, în mișcare, oferite de însăși lumea noastră literară: Paul Georgescu și Nichita Stănescu. Să concedem, de asemenea, că și în silueta dreaptă, decupată net, a tânărului Babis, el a avut la îndemână modele de martiri, dacă nu din realitatea românească imediată, dintr-o anumită tradiție a reprezentării. Dar arta prozatorului e pe deplin confirmată de
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
angajamente ideologice apelând la decupaje critice din cronicile sau studiile celor mai importanți critici și istorici de film provenind din generații diferite. Și aici este vorba de discernă mânt în acest bricolaj al excerptelor diferitelor instanțe critice și trebuie să conced criticului și istoricului de film Bujor T. Rîpeanu un real spirit de finețe și un fler diplomaticesc. Sunt nuanțe pentru care nu am suficient spațiu de discuție, în orice caz, aici se află o altă amprentă discretă a personalităț ii
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
cu prețul neglijării unei părți nu pare să fie rețeta cea mai bună în cazul lui Unamuno. Volumul de față e atît de slab sub unghi literar și atît de frivol din perspectiva filosofică încît autorului nu i se poate concede nici măcar scuza de a fi fost lipsit de nerv creator. Căci slăbiciunea unui moment de proastă inspirație are sens numai dacă mediocritatea rezultatului se păstrează în niște limite de suportabilitate estetică, dar aici caricatura finală e atît de rudimentară și
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
e vorba: dezinteresul noilor valuri de literatori, așa-zișii douămiiști, față de înaintași, ba chiar față de colegii de scris ce nu intră în dispozitivul lor generaționist. N-aș vrea să cad pe locul comun al "conflictului" dintre generații, căruia îi putem concede un anume coeficient de incomprehensiune și dintr-o direcție și din cealalta. Însă acum se petrece altceva. O ignorare aparent masivă a trecutului, ducînd rezervele ce s-au vădit încă la promoția "'60" la o generalizare, la o atitudine asumată
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
adică are voie să fie flușturatic, încropind cu lejeritate niște bucăți pitorești și caduce. Să fim sinceri: cîte cronici rezistă la o lectură făcută la un an după scrierea lor? Dar la un deceniu? Și atunci de ce să nu-i concedem cronicarului dreptul de a fi ușuratic în aprecieri? La așa pomelnic de defecte, portretul cronicarilor nu poate inspira prea mare respect și îți trebuie o doză mare de simpatie pentru acești defavorizați ai scrisului ca să le mai poți vedea calitățile
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
creaționism, interzise categoric și definitiv prin hotărâri judecătorești. Susținătorii noii teorii se prefac că nu-l contestă pe Darwin, ei preferă să-l atace pe propriul lui teren, simulând că-i acceptă argumentarea, pentru a o submina din interior: „Da, conced cei mai mulți dintre ei, planeta noastră este pe orbită de milioane de ani. Nu, cele zece milioane de specii de pe Pământ n-au stat probabil înghesuite laolaltă în Eden. Și da, extincția a circa 99 la sută dintre aceste specii în
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
fiind atipic, chipurile nu este reprezentativ. Nimeni nu se întreabă de ce tocmai el are darul de a exercita un efect asupra publicului, iscînd emoții, declanșînd reacții și exercitînd pînă la urmă o influență culturală. Cum nimeni nu e dispus să conceadă că un astfel de spirit dă tonul epocii. Succesul lui, dacă apare, e pus pe seama neînțelegerii publicului. Căci e nepoliticos să ai faimă scriind într-o limbă literară despre teme pe care tradiția ne-a obișnuit să le tratăm cu ajutorul
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
acru, cum par eu, nu și-a epuizat resursele de admirație. Dl Stănescu observă că, din când în când, la intervale mari, am cuvinte bune despre câte cineva. (Adevărul e că am astfel de porniri mult mai frecvent decât îmi concede dl Stănescu!) Dar nu asta e problema. Remarcând "exercițiul de admirație" consacrat d-lui Mihai Șora în paginile României literare, dl C. Stănescu nu se poate opri să insinueze că rarissimele mele laude nu s-ar produce în mod natural
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
confruntă o astfel de întreprindere, una care ține însă mai puțin de politica literaturii și mai mult de critica ei, este cea a distanței dintre subiect și obiect. Aici, Viart încearcă să se justifice cu ceva mai mult succes: sigur, concede, riscul miopiei este mare, nu putem decide acum ce e valoros și ce nu, dar nici nu putem lăsa să ni se scurgă printre degete zeci de volume, și o pleiadă de opere deja solide apărute în ultimii 30 de
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
greșeli și sînt capabili de mari ticăloșii, spre deosebire de el, omul marilor viziuni și patriotul de stînga autentic. Dar, mai ales, sprijinitorul culturii. În afară de Dumitru Popescu însuși nimeni nu i-a păstrat o asemenea imagine. În memoriile lui, Nicolae Breban îi concede un rol important, de aliat pe vremea cînd autorul Drumului la zid se stricase cu lumea literară și cu partidul. Omul care își atribuie schimbare în bine la față a "Scînteii" în anii '60, uită să spună, în memoriile sale
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
bine încotro se duc. Abia în prezența focului arta muzicală a început să-și dorească necesitatea apei. Pînă atunci doar a judeca-t-o. Or, cum nu există ceva prea bun într-o dorință care te aruncă în flăcări, putem concede că destinul muzicii savante s-a situat sub semnul unui rău-augur originar ce a deschis și netezit calea spre destrămare. Se vede că muzica savantă a fost mai tot timpul obsedată de foc, ca și cum l-ar fi purtat mereu cu
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
valorice, pe cînd simțul critic al savantului trece pe lîngă paideuma, fiind deopotrivă de neputincios în a mirosi ierarhiile. Soluția propusă de Strauss e o faute de mieux : chiar dacă nu pătrunde în adîncul unei culturi, antropologului trebuie să i se conceadă putința de a face comparații între culturi, în ciuda superficialității fatale a considerațiilor: „Să ne ferim să cerem mai mult antropologiei; totuși, dacă nu poate niciodată să cunoască o cultură din interior, privilegiu rezervat nativilor, ea poate măcar să le propună acestora
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
intervenției de față a operat desăvîrșit la nivelul conștiinței publice (personal, pentru această variantă de raspuns înclin) ori că, în plină caniculă, pe căciulile mai tuturora se află cel putin cîte-o... gîza!... Dacă aș putea să mă gîndesc detașat, aș concede: pe cîți ar putea să-i mai scandalizeze, în România de astăzi, fraudarea unor amărîte de examene în timp ce, pîinea că pîinea, dar circul abundă? într-adevăr, scandaluri precum cele privind obținerea prin mită a unor permise auto; amînarea nejustificată a
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
sub regimul comunist, Lucian Blaga (1895-1961) - poet, filosof, dramaturg - a rezistat provocărilor, supravegherii și defăimărilor. Orice publicație fiindu-i interzisă, el a făcut traduceri din poezia universală, a redat în românește Faust al lui Goethe. În 1960, regimul totalitar îi concede în fine ,dreptul de semnătură", câteva din poemele sale apărând prin reviste, ici-colo. După moartea poetului, în 1961, a fost editată o selecție de vreo sută de poezii, alcătuită (după mărturia fiicei sale) conform opțiunilor autorului de prin 1959-1960. Nu
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
criticului să audă și să citească.) Observația e, deci, cu atât mai plauzibilă. Numai că, lingvist de meserie (a coordonat reeditarea, integral revizuită, a dicționarului lui Tiktin și ediția monumentală a Bibliei lui Șerban Cantacuzino), Paul Miron uită să le conceadă literaților dreptul de a se entuziasma în fața, pur și simplu, spectacolului de cuvinte miezoase pe care acesta îl pune în scenă cu o naturalețe, multora, străină. La prima lectură, și pe mine tot asta m-a frapat. În plus, acte
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
mod sau altul, și atunci, eventual, se prăbușește "Bursă din Londra", cresc ori scad ofertele de capital, sunt manipulate, prin gândire, limbaj, de către un om sau un grup tot de oameni, evenimente din economia unei colectivități de oameni (uneori se concede: vezi expresia "pragul psihologic al leului"). "Politicul" este creat de persoane, de partide, compuse din oameni (peste tot de adăugat "psihicul"), se realizează prin "Puteri", care pot dirija prin calități psihice pozitive, sau pot manipula negativ tot prin conduite psihice
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
blesteamă neamul oximoronic și exorcist: neamul, lovi-l-ar moartea, să nu se stingă! Deci ea invocă moartea, tocmai ca neamul să nu se stingă. Superb rînd și probabil cules de autor direct de la sursă! În toane bune, Ilie Moromete concede nevestei o moarte asistată religios: lovi-te-ar moartea cu popa-n brațe. Alt personaj urează: prăpădi-te-ar cîinii. Poreclele sînt însultătoare: Guica, Pațanaghel, Guica al doilea mai prost, Jupuitul, Chiorul (numele real e chiar mai rău - Bălosu). Urîtă
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
sensu, e să expună exact ?situsurile? de îmbinare din puzzle-ul literar, să schițeze, cu economie de mijloace, albume de familie) are, ca orice obiect de istorie literară, o poveste. Sau, judecînd lucrurile din perspectiva ?biografiei? ei personale, am putea concede că are amintiri. La care amintiri participă, din plin, scriitorul și vremea lui, dat fiind că apariția unei cărți anume împarte și viața lui, și pe cea a epocii, într-un before și-un after. Acea poveste (ori acele amintiri
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
o reducție asimptotică, năzuind către o țintă pe care care nu o vom atinge niciodată. De aici paradoxul pe care Petru Vaida îl surprinde în estetica lui Vianu: esteticianul român, susținînd mereu natura rațională a artei, a fost silit să conceadă că nu totulp este rațional în ea. Pentru aceeași iraționalitate a artei pledează una din laturile cele mai spectaculaose din estetica lui Vianu: teoria frumosului și consecințele ei. Lapidar vorbind, pentru Tudor Vianu frumosul este întîi de toate o valoare
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
sonet-fabulă Din cei de după război, sunt reținuți - pe sprânceană (sic!) - Eugen Jebeleanu, Maria Banuș, Magda Isanos. Nu doar asta face antologia inegală și, oarecum, nepotrivită cu titlul colecției, fiindcă doar unele dintre sonete sunt reușite, adică frumoase. Le putem, însă, concede frumusețea unei încercări, nu o dată, temerare. Într-o literatură care, când a izbutit să aducă sonetul la suplețea modelului occidental, și l-a adjudecat, cel puțin tematic, și l-a dus unde a voit. Cât despre ideea colecției, ea s-
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
guvernaților involuntare alibiuri. Arareori, când sunt, probabil, muștruluiți la rândul lor de șefii din centrală, afli că viteza negocierilor scârțâie și că nu ne-am prea ținut promisiunile. Dar își revin repede și, după câte un chef cu aleșii neamului, conced că, da, s-au făcut totuși pași importanți și că totul e în ordine. O parte a bâlciului cu aderarea provine din faptul că foarte puțini români au avut experiența directă a Europei și a europenilor. Chiar atunci când îi întâlnesc
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
speculativ, cu reperele ordonatoare convenite de Sheldon: viscerele constituind la o adică ethosul, oasele - ritmul, mușchii - travaliul componistic, iar sistemul nervos - timbrul (culoarea). Dar oare citând toate acestea, Hipocrate nu cumva se uită strâmb la noi? Pesemne că nu, atâta timp cât concedem că medicina reprezintă, aidoma lui La Mettrie, știința leacurilor ce poartă denumiri uluitoare, iar muzica nu este altceva decât iubire. Ca să nu mai spunem că opera muzicală și lucrarea medicală sunt în definitiv simple opinii.
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
neviabil în alcătuirea acestui stat a trecut din forma crizei latente la o formă acută, convulsivă și vehementă. ș...ț Și tot ce se încearcă pentru calmarea catastrofei este inutil". Dollfuss, care se opune unificării cu Germania, are "bună credință", concede de data asta Sebastian, dar el este contra cursului natural al lucrurilor, stă "împotriva unei stări de fapt", drept care... "plătește" falsitatea poziției sale. Opoziția lui Dollfuss la unirea cu Germania este nu doar "inutilă", ci contra cursului realității, căci "Cincisprezece
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]