564 matches
-
de circa treizeci de ani. Din gurile obsedant de asemănătoare ale acelor oameni nu ieșea nici un cuvânt care să aibă vreo legătură cu ceea ce noi trăim și cunoaștem. Păreau niște internați care de treizeci de ani locuiesc într-un univers concentraționar: autoritatea lor avea ceva mort, dar sentimentul ei încă mai emana din trupurile lor. Evocările lui Fanfani 2 cu privire la ancien régime, marcate de o lipsă de prejudecăți bombastică, erau atât de nesincere, încât frizau delirul; tinerii descriși de Moro erau
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
explicit fie că nu mai pot să-și reamintească, fie nu mai vor să-și reamintească pentru a se proteja. Am înțeles și am respectat această dorință, mai ales că domnul Vacariu publicase deja sub forma unor romane experiențele sale concentraționare. Interviurile transcrise nu pot reda nici tonalitatea și nici intensitatea trăirilor afective a celor intervievați din timpul discuțiilor. Mărturisesc că, împreună cu cel intervievat, am râs de multe ori de absurdul unor experiențe după cum de multe ori nu ne-am putut
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
după cum, de asemenea, dispoziția și disponibilitatea de a-și reaminti și mărturisi a fost diferită. După cum se va vedea, cred, orientarea generală a interviurilor a fost mai degrabă spre consemnarea faptelor și a întâmplărilor în dauna felului în care experiența concentraționară s-a răsfrânt asupra propriei sensibilități. Am oscilat cu privire la dispunerea ordinii interviurilor între ordonarea lor temporală, în funcție de data la care intervievații au fost arestați și deportați, și amplitudinea mărturisirilor. Am optat pentru această din urmă variantă plecând de la ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
tocmai pentru a râde singuri. Că uneori era de ajuns doar să te gândești la ceva și râdeai de unul singur. C. I.: Erau mecanisme de compensare și de defulare. Era probabil singura manieră de a rezista în realitatea cruntă, concentraționară unde erați păziți, supravegheați în permanență, înfometați, extenuați prin muncă peste măsura puterilor. S. Ț.: Era singura posibilitate de descărcare de realitatea împovărătoare. Nu puteai să reziști altfel. La un moment dat o luai razna fără să vrei. Camarazii Brigadieri
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Libertî, director al Bibliotecii Souvarine; este coautor al lucrărilor Siècle des camps (Secolul lagărelor de concentrare [J.-C. Lattès, 2000]) și Corîe du Nord, État-voyou (Coreea de Nord, stat-vagabond [Buchet Chastel, 2003]) • Războiul din Coreea; Kim Ir Sen; Psihism; Religie; știință; Sistem concentraționar; Tehnică. LAURENT RUCKER, doctor în sociologie politică, profesor conferențiar la Sciences-Po și membru în redacția revistei Questions internationales. Este autorul lucrării Staline, Israël et les Juifs (Stalin, Israelul și evreii [PUF, 2001]) și a numeroase articole consacrate politicii externe a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înăbușirii Primăverii de la Praga*, în 1968 și a sindicatului* liber Solidarność*. în același timp el a negat cu energie până în ultima clipă existența foametei organizate în Ukraina anilor 1932-1933, responsabilitatea sovietică în asasinarea ofițerilor polonezi la Katyn* sau existența sistemului concentraționar din URSS - asta pentru a nu cita decât câteva exemple. PCF a fost un partid care a funcționat pe baza logicilor ideologice și organizaționale totalitare, în sânul unui sistem internațional de aceeași natură. și numai faptul că n-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adevăr numeroase. Partid unic, ideologie obligatorie, înregimentarea tineretului*, proiectul creării unui „om nou”, elogiul forței și al violenței, voința declarată de expansiune, teroarea* ca mijloc de guvernare, puterea acordată polițiilor politice*, discriminările la care erau supuse grupuri sociale întregi sistemul concentraționar*, crime în masă: tot atâtea similitudini care incitau la comparație. Totuși, opoziția de conținut - dacă nu și de structură sau funcție - a celor două ideologii - una bazată pe conceptul de rasă, cealaltă pe clasă -, și, mai ales, înfruntarea extrem de violentă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de troțkiști, se văd atacate în prezent de maoiști* și de curentele anarhiste. Sunt uneori vizate și de terorism - cazul Brigăzilor roșii din Italia. începând din 1974, odată cu publicarea Arhipelagului Gulag a lui Alexandr Soljenițîn, și cu dezvăluirile asupra sistemului concentraționar*, anticomunismul se alătură luptei disidenților*. Moartea, în 1976, a lui Mao Tzedun* și condamnarea „Bandei celor Patru” ridică un colț al vălului care acoperea ororile Revoluției Culturale* și dau semnalul dezagregării progresive a maoismului. Atacarea Afganistanului* de către Armata Roșie, în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care marchează în anii 1970 și 1980, în URSS și în democrațiile populare*, dar și în China, preeminența birocrațiilor particulare asupra funcționării colective. Puterea birocratică Arhetipul procesului birocratic ne este furnizat, odată cu crearea Gulagului*, în anii 1930, de administrarea sistemului concentraționar. Ideea nu e nouă: din ianuarie 1924 și până la moartea sa, în 1926, președintele organului suprem al economiei sovietice este Feliks Dzerjinski, fondatorul Cekăi. Conducerea raționalizată a terorii* de masă incită la perfecționarea funcționării birocratice, iar efectele acesteia se extind
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
denunțate de ani de „presa burgheză” și „anticomunistă”, Hrușciov apare ca un papă care ar proclama că Dumnezeu nu există. Dacă baza muncitorească și populară a PC puțin perturbată de aceste revelații, tulburarea intelectualilor este imensă. Orbirea voluntară asupra sistemului concentraționar* sovietic, care s-a manifestat în Franța în timpul procesului intentat de David Rosset hebdomadarului Lettres franșaises în 1950, sau în America Latină în momentul „Raportului asupra lagărelor sovietice” publicat de mexicanul Octavio Paz în revista Sur în 1951, își primește atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exilează în Franța în timpul loviturii de stat a coloneilor; rămas fidel URSS, el va primi premiul Lenin pentru Pace în 1983. Dar în Spania, Jorge Semprun, care a activat în clandestinitate, părăsește PC spaniol în favoarea scrisului, reflectând asupra experienței sale concentraționare, asupra revoluției și a totalitarismului, înainte de a deveni ministru al Culturii în Spania în 1988. Mișcarea din Mai’68, care reactivează pasiunea pentru revoluție*, este, parțial opera unor intelectuali disidenți față de comunismul ortodox, care aderă atunci la stângism*. Firește, publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
concursul unor intelectuali vest-europeni, și îndeosebi a PEN Clubului Internațional, mai multe acțiuni contra represiunii și pentru libertatea de expresie. Această efervescență culturală și politică, urmată cu pasiune de către intelighenția sovietică, o prefigurează pe aceea a perestroikăi. Literatura și arta concentraționare Experiența concentraționară traversează întreaga istorie sovietică. Există mai mult de 1300 de mărturii repertoriate provenind de la prizonieri din lagăre și închisori, scrise între 1920 și începutul secolului XXI. Aceste memorii adunate îndeosebi datorită eforturilor asociației ruse Memorial și centrului Saharov
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intelectuali vest-europeni, și îndeosebi a PEN Clubului Internațional, mai multe acțiuni contra represiunii și pentru libertatea de expresie. Această efervescență culturală și politică, urmată cu pasiune de către intelighenția sovietică, o prefigurează pe aceea a perestroikăi. Literatura și arta concentraționare Experiența concentraționară traversează întreaga istorie sovietică. Există mai mult de 1300 de mărturii repertoriate provenind de la prizonieri din lagăre și închisori, scrise între 1920 și începutul secolului XXI. Aceste memorii adunate îndeosebi datorită eforturilor asociației ruse Memorial și centrului Saharov din Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de 1300 de mărturii repertoriate provenind de la prizonieri din lagăre și închisori, scrise între 1920 și începutul secolului XXI. Aceste memorii adunate îndeosebi datorită eforturilor asociației ruse Memorial și centrului Saharov din Moscova, reprezintă o prețioasă sursă pentru studierea sistemului concentraționar* și a totalitarismului* sovietic. Cu excepția publicării, în 1962, a nuvelei lui Soljenițîn O zi din viața lui Ivan Denisovici, care descrie terifiantul cotidian al lagărelor, până în 1984, aceste mărturii au fost publicate exclusiv în străinătate. Experiența Gulagului a dat naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai bine înarmați psihologic pentru a înfrunta sistemul judiciar și penitenciar grație lecturilor samizdat, vorbesc de lagăre, de închisori și de spitale psihiatrice sub Brejnev - Bukovsky, Amalrik, Simiavski, Grigorenko, Kuznețov. Dacă cea mai mare parte a actorilor care descriu lumea concentraționară sub formă de documente sau de ficțiuni se bazează pe propria lor experiență, alții reconstituie această lume fără a o fi cunoscut personal - Grossman -, sau vorbesc de lagăre așa cum s-au reflectat ele în societate - Ahmatova, Lidia Ciukovskaia, Nadejda Mandelstam
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
formă de documente sau de ficțiuni se bazează pe propria lor experiență, alții reconstituie această lume fără a o fi cunoscut personal - Grossman -, sau vorbesc de lagăre așa cum s-au reflectat ele în societate - Ahmatova, Lidia Ciukovskaia, Nadejda Mandelstam. Literatura concentraționară care circulă sub forma samizdat sau a edițiilor străine în limba rusă - în particular, monumentalul Arhipelag Gulag al lui Soljenițîn, Povestirile din Kolîma ale lui șalamov, Viața și destin de Grossman - este un puternic instrument pentru trezirea conștiinței în rândurile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dificile; ea permite de asemenea ștergerea particularităților naționale sau etnice, pentru a realiza utopia unui „popor sovietic” omogen. Deportații se împart în două mari tipuri: pe de o parte, cei care sunt trimiși în lagăre de muncă forțată ale sistemului concentraționar*; pe de altă parte, „coloniștii speciali” care și-au pierdut drepturile de cetățeni obișnuiți și sunt afectați din oficiu de către poliția politică* pe lângă un șantier, o uzină sau un kolhoz, sau sunt puși să defrișeze stepa sau taigaua în care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru că aroganța și puterea rețelelor sale polițiste continuă să-i sperie pe ceilalți conducători; pe 26 iunie 1953, el este arestat și condamnat la moarte în cadrul unui proces cu ușile închise. Dispariția lui nu repune în cauză liberalizarea: acum sistemul concentraționar* ține de Ministerul Justiției și nu de poliția politică*, aceasta fiind și ea reorganizată: este creat KGB-ul, care răspunde în fața ministerului public, iar prizonierii politici încep să fie eliberați. Aceste diferite măsuri contribuie la repunerea în cauză a arbitrarului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
planificată: penuria constantă, mijloc de regularizare a economiei în 1928, Stalin* hotărăște să mizeze totul pe dezvoltarea accelerată a industriei grele, asigurată prin disciplina totală a clasei muncitoare*, prin colectivizarea* agriculturii, prin instaurarea muncii forțate în sânul unui uriaș sistem concentraționar* și prin generalizarea terorii. El lansează primul plan cincinal* care, într-un mod autoritar și birocratic, alocă 80% din investiții industriei grele, fixând în mod centralizat prețurile. Sunt astfel privilegiate sectorul armamentului, așadar minele și siderurgia, apoi chimia, materialele de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ucraina, Belarus, Kazahstan, Armenia, Azerbaidjan, Kîrgîzstan, Moldova, Uzbekistan, Tadjikistan și Turkmenistan. Președinte al unei URSS privată de orice substanță, Gorbaciov își dă demisia pe 25 decembrie 1991. Data marchează sfârșitul a trei sfertului de secol de experiență comunistă. GULAG → SISTEM CONCENTRAȚIONAR MARELE SALT îNAINTE Eficient ca strategie politică între anii 1958 și 1961, Marele Salt înainte a fost cea mai mare eroare a Partidului Comunist Chinez (PCC) și o foarte gravă greșeală a conducătorilor săi. într-adevăr, fără a ține cont
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu termenii de „întârziere istorică”. Industrializarea în marș forțat Industrializarea este considerată ca mijlocul de a realiza această ambiție - în același timp economică, militară și socială -, căreia toate celelalte mijloace trebuie să-i fie subordonate, începând cu crearea unui sistem concentraționar* care, în afara funcției sale represive, permite realizarea unor șantiere industriale prin munca silnică pe scară mare. Din cauza penuriei de mână de lucru, Stalin justifică recurgerea la munca silnică prin necesitatea absolută de a asigura bazele unei societăți* noi. și, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prezintă sosirea unui astfel de boat people vietnamez la Hong Kong, în 1979. 22. Aleksandr Soljenițîn a fost cel mai cunoscut dintre disidenții sovietici, datorită monumentalului său Arhipelag Gulag (1973) care prezenta pentru prima oară o viziune de ansamblu asupra sistemului concentraționar sovietic în care autorul a fost reținut timp de opt ani. După ce i s-a retreas cetățenia și a fost expulzat din URSS, Soljenițîn se întoarce în Rusia în 1994; aici, el se adresează Dumei de la Moscova. 23. Mstislav Rostropovici
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intactă a zidului rușinii. Deja o mulțime de graffiti ornează zidul; în spatele muzicianului - un Mickey (american) arată că „Charlie” - numele singurului punct de trecere dintre Berlinul Răsăritean și Berlinul Occidental, Check-point Charlie - a căzut. Hărțile de la pag. 320: 1. Sistemul concentraționar din URSS - Principalele zone ale rezistenței, a căror populație a fost supusă deportărilor - Principalele zone de deportare a coloniștilor în lagăre de muncă - Originea Arhipelagului Gulag - Principalele grupuri de lagăre Norilsk* - Numele marilor centre concentraționare - Lagăre - Mari șantiere rutiere sau
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de la pag. 320: 1. Sistemul concentraționar din URSS - Principalele zone ale rezistenței, a căror populație a fost supusă deportărilor - Principalele zone de deportare a coloniștilor în lagăre de muncă - Originea Arhipelagului Gulag - Principalele grupuri de lagăre Norilsk* - Numele marilor centre concentraționare - Lagăre - Mari șantiere rutiere sau feroviare - Mari canale construite de deținuți - Orașe construite de deținuți - Regiuni miniere - Popoare deportate - Direcții ale deportării - Zone de deportare 2. Europa după cel de-al doilea război mondial - Frontierele în 1947 - Capitale de țări
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
resemnează pur și simplu să moară. Acest proces corespunde așteptărilor lui Pol Pot care vizează o reducere a populației până la un sfert din ceea ce reprezenta ea în 1975. Genocid sau democid? în anii 1976-1977, Cambodgia întreagă este transformată în sistem concentraționar* și de exterminare a „poporului nou”. Intuind în cele din urmă că eșecul este ineluctabil, Angkar caută responsabili în propriile rânduri: epurările* ating mai întâi cadrele locale și regionale, acuzate de sabotaj și de spionaj, apoi chiar grupul conducător - „pro-vietnamezii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]