27,363 matches
-
și pe mine. Importanța pe care Eliade a acordat-o întotdeauna religiilor și gândirii indiene - mai ales cu privire la problema autocunoașterii - mi-a întărit convigerea că ceea ce India înfăptuise în acest domeniu constituie o valoare inegalabilă și nepieritoare - ca, de exemplu, concepția autorealizării omului ca o călătorie între Scilla și Charibda necesității (înțelese în termeni karmici), care se leagă la Eliade cu experiența propriei sale vieți ca de o serie de încercări inițiatice. Se știe că scriitorul român folosește toate aceste motive
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
bizuie pe „liberalismul metodei”. Chiar dacă preia elemente ale structuralismului, hermeneuticii, psihologiei sau sociologiei, N. Manolescu n-ar putea fi subsumat vreunei metodologii în parte, fiind mai relevantă observarea „gradului de deviație” de care dă dovadă în raport cu pedanteria aplicării metodei. Semnalul concepției sale literare l-a reprezentat cartea intitulată Lecturi infidele. Într-un climat în care stăpîneau tiparele pozitiviste, „universitare”, „științifice”, văduvite de originalitate și prea puțin viabile, junele cronicar denunța cu o elegantă fermitate pseudoprofesionalizarea cercetării, cultivarea unei istorii literare aservite
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
filosofie a libertății spiritului critic, care se „luptă” cu metodele, spre a le înfrînge succesiv, nu fără a le fi asimilat factorul convenabil. Dacă pînă aici Laszlo Alexandru ne-a înfățișat trăsăturile vizibile cu ochiul liber, ca să zicem așa, ale concepției autorului investigat, ceea ce cu un cuvînt s-ar putea numi „impresionismul” său (e un termen de care N. Manolescu nu se ferește!), mai departe d-sa remarcă unele mecanisme mai subtile care acordă „impresionismului” generic o amprentă diferențială. În pofida scriiturii
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
nici un temei în textele lui Maiorescu. Spre a-l putea învinui de antioccidentalism ar trebui să-l surprindem refuzînd principiile burghezo-liberale ale secolului său, în numele unui statu-quo care să îngăduie perpetuarea în Principate a mentalităților și cutumelor orientale. Dimpotrivă, în concepția lui Maiorescu, civilizația pune la noi capăt barbariei o dată cu (în expresia lui Călinescu) “descoperirea Occidentului”. „Pe noi, românii, scrie el în Direcția nouă, ne-a scos soarta fără de veste din întunericul Turciei și ne-a pus în fața Europei. O dată cu gurile
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
și sînt crezuți că au făcut o faptă bună atunci cînd au produs sau au tradus o formă goală a străinilor.” Așadar e nevoie de o conștiință clară a insuficienței instituțiilor calchiate. Necesitatea ne întoarce la aspectul cultural determinant în concepția lui Maiorescu. Apoi, în Direcția nouă, Maiorescu adaugă că această conștiință clară e cerută de împrejurarea că nu trăim pe o insulă, izolați de lume, și așteptînd „dezlegarea problemelor” de la sine. Și iată, în continuarea celui de mai sus, pasajul
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
public (astăzi zeci de cai putere, de lux), pentru senatorii care absentau la Senat. Funcționa, cum nu mai funcționează astăzi la un popor latin ca al nostru, respectul pentru lege, oricât de inconvenabilă era ea. Dura lex, sed lex! devenise concepție. Legea nu putea fi ignorată decât dacă era abrogată. Să citim ce trebuie în discursul istoricului latin, modelator al comportamentului social european. Ei bine, aborgarea legii Oppia, aplicată sever timp de două decenii, s-a obținut după un adevărat spectacol
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
mai mult decît un excelent exercițiu al memoriei. E un exercițiu necesar nu numai în planul istoric, al reconstituirii fidele a unei perioade zbuciumate, ci și în cel moral, în gradul în care istoria se resoarbe într-o sumă de concepții și atitudini, într-o mentalitate, într-un fel de-a fi al persoanei auctoriale. Din acest punct de vedere uitarea nu semnifică doar o lacună informațională, ci și o abdicare de la condiția umană lucidă prin definiție, o cădere în subumanitate
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
cerințe diferite. Ca întotdeauna și ca peste tot, unii încearcă să păstreze vechiul sistem, iar alții se străduiesc să impună un altul. Nu mă refer aici numai la școli în sensul „fizic”, „material” al cuvîntului; este și o chestiune de concepție. În acest sens, Franco Paolo Freire a propus conceptul de „educație liberă, liberală”, mai potrivit, cred, pentru țările din lumea a treia. Freire provine din America Latină, unde o asemenea orientare a avut destui adepți. Pe scurt, eu cred că, de
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
ca o pecingine pe pământul țării, trece prin trăiri fără revoltă până ajunge să lunece hipnotic pe versantul unei deslușiri fără speranță, necunoscător de regrete, rezultat al vâltoarei boemei care îl face impersonal ca pe majoritatea tinerilor crescuți în spiritul concepțiilor de la Stambul; pentru ca, la ceasul decisiv al orientării sale finale să ajungă la înțelegerea că nu se poate rupe de rădăcinile pământului și ale neamului său de răzeși. Afecțiunea și, abia în final, înțelegerea, îl salvează de la o posibilă abdicare
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
Înșir’te mărgărite, închid la mijloc scena, spațiul de joc propriu-zis. Actorii sînt în imediata apropiere a spectatorilor - într-un fel ca la Teatrul Act, ca într-un veritabil kammerspiel - realitate care îi obligă literalmente la modificarea stilului și a concepției de joc. Spațiul lui Sică Rusescu este cald - lemnul este protagonist - dar și tranșant totodată, și împinge, și el, spre abordări adevărate, spre curaj, spre căutarea altor modalități de rostire, de așezare în lumină, de raportare la parteneri, la nuanțe
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
la Paciurea devine categorie, concept, construcție mentală pură. Însă revanșa definitivă a sculpturii ,,orientale”, interiorizate, depozitară a principiilor și nu simplă ilustrație a individualității, față de sculptura ,,occidentală”, pozitivistă și în prag de epuizare ca resurse expresive, se va realiza prin concepția și prin acțiunea lui Brâncuși. Deși contemporan strict cu Paciurea, din punct de vedere al gîndirii plastice și al cercetării formale, Brâncuși se situează în descendența lui Paciurea. Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente fabulatorii, dacă încercările sale rămîn mai
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
odihnă și să umble necontenit, colindînd desculț toate colțurile pămîntului, pentru vina de a fi cerut crucificarea lui Iisus și iertarea lui Barrabas. „Apariția acestei cărți populare - notează autorul la începutul studiului - a constituit o piatră de hotar în elaborarea concepției europene despre evrei. Tema lui Ahasverus, evreul rătăcitor, a fost reluată în sute de poezii, povestiri, romane sau piese de teatru, în eseuri, în cercetări științifice sau comentarii teologice, într-o puzderie de lucrări istorice sau memorialistice. ș...ț Dintre
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
distilez rachiuri subtile o băutură/ pentru zile falnice pentru clipa/ cînd voi primi titlul de doctor honoris causa” (Jurnal [I]). Sau cu alura unui autoportret „natural”, poză în pașaportul de poet: „Sînt de statură potrivită port barbă/ și am o concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline cu praf de strănutat” (Semnalmente). De reținut ultimele două versuri. Ele dau o explicație reculului
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
este o simplă înscriere într-un un set de principii de creație, este un modus vivendi: „Pentru O.M. acmeismul nu însemna numai «dorul de cultura universală», ci și afirmarea elementului pământesc și social. Ca la orice om cu o concepție despre lume unitară, în fiecare dintre raționamentele lui se vede legătura dintre cu concepția sa generală despre lucruri. Firește, nu este vorba despre un sistem filosofic bine gândit, elaborat, ci, mai degrabă, de ceea ce el numea într-unul din articolele
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
modus vivendi: „Pentru O.M. acmeismul nu însemna numai «dorul de cultura universală», ci și afirmarea elementului pământesc și social. Ca la orice om cu o concepție despre lume unitară, în fiecare dintre raționamentele lui se vede legătura dintre cu concepția sa generală despre lucruri. Firește, nu este vorba despre un sistem filosofic bine gândit, elaborat, ci, mai degrabă, de ceea ce el numea într-unul din articolele sale, perceperea lumii de către artist.“ Există zeci de pagini care tratează detaliat unul sau
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
se mai termină» a vieții în literatură în romanele lui Mircea Nedelciu, ca și în cărțile altor colegi de generație, dintre cei care au realizat «desantul» prin anii ’80, în plină epocă (neo)dogmatică”. (p. 258) În pofida unor neglijențe de concepție și redactare (cred că autorul ar fi trebuit să-și asume măcar obligația minimă de a aduce la zi bibliografiile tuturor scriitorilor analizați) și a unor absențe greu de explicat la nivelul selecției, Istoria literaturii române de Ioan Holban este
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
fosă (dirijorul Erich Märzendorfer, la premieră) simfonia în care stă drama în unitatea ei muzical-tematică urcă eclatantă cu Cornel Trăilescu. Dirijând spectacolele de la deschiderea stagiunii el a impus, compact, fără schimbări de culoare conductul sonor. Regia și-a asumat în concepție o prezență masivă a baletului (Enescu nu a compus decât câteva minute, “dansul păstorilor” în tabloul 1). În fapt, coregrafia semnată de Francisc Valkay, el însuși foarte bine în rolul creat de regizor, bătrânul tăcut contemplând, dintr-un alt timp
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
este completat de capitolele Corespondență cu și de la compatrioți, Comenzi publice de monumente: documente și corespondență și Eseuri inedite despre Brâncuși. Constantin Brâncuși, Aforismi (în colecția Carte d'artisti n. 20) A cură di Paola Molă Ed. Abscondita, Milano, 2001 Concepția editorială și condițiile grafice de excepție caracterizează selecția și traducerea italiană a primelor 121 de aforisme brâncușiene, afectuos și admirativ omagiu adus de Paola Molă - autoarea esențialei monografii italiene Studi șu Brâncuși (Solchi, Milano, 2000) și curătoarea recentei expoziții de la
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
cu numere tematice foarte serioase, despre (de exemplu) vrăjitoria în Evul Mediu sau despre psihoistorie (și despre multe alte teme), cu unul racordat la actualitatea imediată, foarte liber, uneori chiar prea degajat, cu simpatice, dar riscante, accente ludice. Diferența de concepție a revistei dintre aceste două etape a creat diferențe de apreciere și de viziune retrospectivă, care se reflectă prea pregnant în recentul dicționar apărut. Horea Poenar a pactizat mai clar cu Corin Braga și Ruxandra Cesereanu, poate numai întâmplător datorită
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
impulsionat decisiv modernizarea culturii române, E. Lovinescu a valorizat în mod deosebit operele și personalitățile lui Maiorescu și Eminescu, pe Creangă aproape că l-a uitat, iar pe Caragiale l-a privit cu un scepticism problematizat spectaculos și definitoriu pentru concepția mutației valorilor estetice (cum i-a privit, de altfel, și pe primii doi, în episoade separate). În această ecuație a sincronizării europene, Creangă și Slavici nu însemnau nimic, din punctul de vedere al lui Lovinescu. Trebuia, neapărat, să-i consacre
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
și abject, își strunește subiectul, nu se lasă dominată de tema sexuală și nu mi se pare deloc dură, stihială și scandaloasă cum o descrie Paul Cernat în prefața sa, altfel excelentă. Calitatea percepției, subtilitatea și forța narativă, în fine, concepția sa artistică, ambițioasă, bine conturată și (nu numai prin asta) matură, fac din Veronica A. Cara, în opinia mea, și din cele citite de mine, cea mai bună tânără prozatoare a momentului.
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
dorit regia: cosmosul, planetele ... Convingătoare este rotirea personajelor în jurul acelui centru de putere magică, magnetică, reprezentat de colivia centrală. Și ea prinde să se rotească în haosul final. Deduc și o proiecție a muzicii posibil a fi deslușită în această concepție: desenele rotitoare din uvertură și final, din aria Elvirei. Cum Mozart nu creat niciodată din afara subiectelor sale, ci numai dinlăuntrul lor - nu a fost comentatorul, ci actorul care trăiește fiecare rol - totul este joc ambiguu, comic tragic, al conivențelor și
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Târgu-Jiul în particular. Să spunem prin urmare din capul locului: "moștenirea" lăsată de "Titanul și Părintele sculpturii moderne" ni se pare a nu fi fost tratată în mod pe deplin corect, înfățișîndu-se mai mult ori mai puțin alterată de o concepție convențională vizînd "înfrumusețarea" inoportună (pe șleau spus: parazitară) a creației brâncușiene. Chiar așa: "înfrumusețarea", ca și cum un resturator ar fi "corijat" cu penelul său trăsăturile unui tablou consacrat ori ar fi introdus notele sale într-o partitură clasică. Ni se oferă
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]