8,042 matches
-
poezii la mașină/ se copiau reîncarnări vedenii pe curat/ se umplea cu țipete prima pagină/ se aducea puroi pentru ultima" (Casa intoxicată). Patetismul Irinei Nechit e, în momentele faste, mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magii consubstanțiale: "Aștept cele patru vînturi
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
într-o anumită măsură), cea a cîinilor legați de un anumit spațiu, protejați și hrăniți de mai multe persoane, deși acestea nu le sînt, în sensul obișnuit al cuvîntului, stăpîni, formula s-a impus pînă la un punct, din necesități conceptuale: "prima clinică mobilă de sterilizat cîinii comunitari" (EZ, varianta pe Internet, 14.12.1999). Formula nu e lipsită de un umor, de data aceasta involuntar, declanșat de contrastul stilistic care o face de nepreluat (sau cel mult de preluat în
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
frumusețe se poate spune că e o adaptare narativa, cu variațiunile de rigoare, după o carte scrisă de Bruckner în colaborare cu Alain Finkielkraut, publicată în urmă cu cîțiva ani în românește, Noua dezordine amoroasă. Mai sus observăm că miza conceptuală a românului stă în jocuri de cuvinte și paradoxuri logice preluate într-un filozofie subtilă a identității și alterității. Care sînt aceste jocuri/paradoxuri? Însăși metaforă titlului, hoțul, ca paradigmă semantica a actului de îndrăgostire, atît de des asociat cu
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
doilea volum din Devenirea intru ființă, Tratat de ontologie. De o bună prezentare are parte tendința sistemică a lui Mircea Florian, întruchipata în cartea sa postuma Recesivitatea că structura a lumii, cu căutarea unei formule a universului, exprimată prin cuplurile conceptuale atît de diversificate, care au parte, în studiul d-lui M. Flonta, de o atentă analiza. Dl. Mircea Flonta a publicat o carte de filosofie care se citește cu mult interes. De aceea, tocmai, o recomand călduros. Mircea Flonta, Cum
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
-o o singură dată pentru Discursul povestirii cu Noul discurs al povestirii, douăzeci de ani mai tîrziu, pe un teren foarte specific, cel al naratologiei... Mi s-a părut că în general noțiunile propuse funcționau. Ce-i drept, acest aparat conceptual propus de mine a fost dus mai departe de alții și, esențialul din el, nu mi s-a părut abandonat sau perimat, ci doar depășit, căci acesta este destinul oricărei etape dintr-o desfășurare progresivă. M.C.: Reveniți adesea în opera
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
cel mai mult, iar sub aspect intelectual, mă stimulează în multe privințe. Cred că voi mai avea ocazia să împrumut din Proust și alte motive de inspirație teoretică. M.C.: Eul autobiografic este uneori vizibil în scrisul dumneavoastră, aparent abstract și conceptual, cu o tentă de ironie și umor. S-a vorbit chiar de un anumit "comic intelectual". Este intenționat, controlat, sau mai degrabă irepresibi? G.G.: Și una și alta. Pur și simplu așa îmi stă în fire: uneori mă reprim, uneori
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
cîte o privire în traducerile în spaniolă și în italiană.) Am avut uneori ocazia să văd traducerile în engleză în cursul redactării și să-mi spun părerea. Mi s-a părut că, în ansamblu, esențialul a fost păstrat, pe plan conceptual, iar planul stilistic - destul de fidel redat. Dar, repet, faptul că nu am nici o experiență în practică traducerii, că nu sînt eu insumi traducător, face să nu mă încumet să judec traducerile cărților mele.
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
separarea în imagini statice), ci sinteză care sugerează organicitatea lumii, Creația cosmică aparent sfîșiata de antinomii. Vechiul și noul, lăuntricul și exteriorul, natura și artificiul, pagînismul și creștinismul, cooperează într-un ansamblu generos, într-un flux concomitent senzual și estatic, conceptual, si infraverbal. Subtextul e cel de înfiorata laudă: Înainte de a ma naște să fi fost amîndoi o singură, unica/ picătură de ploaie paradisiacă, sau prima lacrima scurgîndu-se/ lent pe obrazul lui Adam fugind cu Eva de mînă?/ Prin oasele noastre
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
asemenea decizie e nevoie, mă tem, de ceea ce unii abhora pur și simplu, iar alții o fac fie cu prea mult spirit critic, fie cu totală complezenta: de o istorie a gîndirii structuraliste, care să îi desfăca mecanismele articulatorii, pîrghiile conceptuale și argumentative, așa cum reduci la piese o imensă mașinărie, pentru a le recupera și folosi altundeva. E o misiune fie grea, fie ingrata, depinde de cine se încumeta la ea. Lubomăr Dolezel, în cartea recent publicată în condiții editoriale onorabile
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
adevăr, suspect de coerență apare mentalitatea literară occidentală, de la Aristotel încoace, așa cum o vede Dolezel. Și asta în condițiile în care unor specialiști în opera Stagiritului nici macar textele lui nu li se par atît de unitar cuprinse într-un tot conceptual. Ca să nu mai amintim de poziția discutabila, marginala a Poeticii, care determină riscul unei reconstituiri a reflecției epistemologice aflate în concepția despre literatura a lui Aristotel din celelalte tratate ale sale. Nici macar scolasticilor veacului al XVII-lea Aristotel nu li
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
să aibă șanse de reușită chiar mai mari decât apelul direct la original. Notele traducătoarei Mădălina Diaconu ămi confirmă an mare măsură bănuiala. Ample, analitice, apte de a da seama perfect de complexitatea temei și de a aduce importante lămuriri conceptuale și terminologice, notele acestea salvează, categoric, ediția de față de la impostura. Cu Boala de moarte cultura română câștiga anca un text kierkegaardian, chiar dacă o face pe ocolite. Supărător este doar faptul că e un Kierkegaard greoi și obscur pe alocuri
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
stilistic kierkegaardian remarcabil diferit de cel din Boală de moarte, mult mai ușor de urmărit, mai elegant, cu subtile ironii și o splendoare poetica a argumentației. Cele două cărți, Conceptul de anxietate și Boală de moarte au multe an comun, conceptual și tematic, ele trebuie citite ămpreună, nu ca experiment de lectură a unor traduceri, ci pentru că filozofia kierkegaardiană ne-o cere. Cu toata reușită retorica a Mădălinei Diaconu, cu toate ca ideatica din Boală de moarte e mai spectaculoasă, volumul publicat de
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
luna a dispărut. Scurt tratat de dezvrăjire, tradus (prost, aș spune, dar fără posibilitatea de a avea certitudinea că nu mă înșel, neavînd la dispoziție originalul) de Elisabeta Niculescu la Editură Trei. Cu un vocabular diferit și pornind de la premise conceptuale atît de diferite, cele două volume abordează, de fapt, aceeași problemă: cea a sentimentului de dezolare, a acelei stări de vid interior și neputința exasperanta care ne cuprinde uneori, îndemnînd pe unii să fugă fără a ști unde vor să
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
distinct de cel modernist, și cu atât mai mult de cel tradiționalist: pol care începe cu Tristan Tzara, continuă cu Vinea și grupul de la Contimporanul, se maturizează în faza unu, se radicalizează prin Alge, pentru a se reconstrui pe baze conceptuale noi după 1945. Prezenta ediție Sesto Pals face, totuși, mai mult decât să consolideze niște intuiții pe care istoria literară le avea deja. Ea ne furnizează proba prețioasă că avangarda nu se încheie în 1948, data la care naționalizarea ziarelor
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
o dinamică a spectacolului liric de la tradiție la inovație. Este un fenomen prezent astăzi și pe marile scene ale lumii. Dar acest fapt este condiționat de necesitatea obligatorie a păstrării partiturii princeps, a stilisticii și conținutului libretului și a ideilor conceptuale ale compozitorului. Fără acest amendament opera de artă nu este viabilă. Am avut recent o întrevedere cu marele dirijor român Christian Badea care mi-a mărturisit că „astăzi, regizorul este suveran, el nu mai ține cont de dirijor, care în
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
are decât două lucruri de făcut: să pună baghetă jos și să plece, ori să continue travaliul, mergând pe linia regizorului.” Este o realitate extrem de tristă, dar adevărată. Foarte multe spectacole de operă astăzi își pierd echilibrul și se despart conceptual de intențiile compozitorului. Opera Națională ne-a propus recent o nouă producție de Rigoletto de G. Verdi, un spectacol al lui Steven Barlow într-o viziune modernă, foarte motivată și coerentă, deoarece povestea lui Rigoletto și a Gildei este un
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
predare-învățare, determină progresiv conturarea la nivelul elevului a unei atitudini active față de realizarea unui câmp diversificat de acțiuni motrice. Suportul activismului își are originea în sentimentul de încredere, al reușitei incursiunii motrice și el devine, într-un stadiu final, „instrument conceptual” cu o structură relativ stabilă, integrat în sistemul elementelor evolutive ce compun personalitatea umană, acționând pozitiv pe direcția manifestării autonomiei motrice.
ÎNCREDEREA ÎN SINE – SIGURANȚA GESTUALĂ - FACTOR DE CONDIȚIONARE A AUTONOMIEI MOTRICE. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Lorand Balint () [Corola-journal/Journalistic/247_a_530]
-
o prelungire doctă a unui defect capital: pătimaș, nestatornic și labil, spiritul italian excelează în superbia zgomotoasă a mascaradei verbale. E atîta spirit de canțonetă în această metafizică a iubirii, că îți trebuie multă naivitate să-i mai cauți subtilități conceptuale. În mijlocul acestui carnaval de senzualități terestre, Julius Evola e o excepție, la fel cum Papini, în ceasurile lui bune, atunci cînd se leapădă de grandomania tonului oracular, se apropie de timbrul unei concepții sobre. În rest, fumuri simandicoase cărora le
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
cunoașterea universalului, de memorie versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX. Am întâlnit astfel o carte construită splendid, o adevărată fișă conceptuală a uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V. Miu) a suprimării uitării, care corespunde unei metode terapeutice de refacere a experiențelor originare uitate voluntar de subiectul incapabil să își refacă traseele primordiale ale experiențelor traumatice, până la patru studii de fenomenologie
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
despre care un principiu al filosofiei heideggeriene afirmă că le-am „uitat“ în mod tradițional, dar fac un pas în plus față de primul caz, încorporând uitarea în vagul productiv de sens al „indicației formale“ heideggeriene, substituite determinației complete a analizei conceptuale caracteristice metafizicii tradiționale sau în sensul destinal și natural al întregii istorii a filosofiei în care „uitarea ființei“ încetează să fie o „vină“ a tradiției și devine o componentă naturală a gândirii înseși. Al treilea grup de studii vorbește despre
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
spre roșu (2012), unde scriitorul angajează texte neunificate până la capăt. Deși autorul - și faptul a trecut neobservat de comentatori - tenta funcționalitatea entropiei. În volumul de față nu riscă și lasă o aparentă autonomie a prozelor să fuzioneze într-un plan conceptual, orientat în jurul pândei și a seducției. Nicio legătură cu romanul lui Nicolae Breban din 1991. La autorul Buneivestiri era vorba despre dobândirea unei puteri sociale, despre câștigarea unui statut devenit, brusc, indezirabil. Despre felul cum insul se simte împovărat de
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
rangul autorității speculative și îi subordonează adevărului revelat. Expresia a făcut carieră, preschimbîndu-se într-un clișeu menit a înfiera două slăbiciuni: mai întîi, obtuzitatea pe care teologii o arată atunci cînd intră în dispută cu filosofii, iar apoi neputința gîndirii conceptuale de a sta pe propriile picioare, fiind silită să digere mereu teme venite din afara domeniului ei. Cum s-ar spune, filosoful e un teolog travestit, căci termenii de care face uz au fost la origine noțiuni teologice cărora li s-
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
dispozitiv care gerează și generează dereglarea sistematică a simțurilor”. Este vorba despre un dispozitiv senzorial de lectură care acționează prin exacerbarea detaliului și căreia îi corespunde și o minimalizare a gravității. Așadar, între conceptele lui Agamben și expresia celebră instrumentată conceptual se vor articula cu predilecție ideile lui Angelo Mitchievici. Așa încât citim multe analize memorabile. Voi aminti câteva: în Grand Hotel „Victoria Română”, toate senzațiile ce au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă „se amestecă componistic într-o uvertură a disperării
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
ingenioase analitic sunt considerațiile despre Caragiale și Cercul Literar de la Sibiu și cele despre analiza filmului De ce trag clopotele, Mitică? Cea din urmă antologică. În toate, Angelo Mitchievici are foarte multe în comun cu abordările Corinei Ciocârlie. Rigoare și ingeniozitate conceptuală, spirit asociativ și reflex imaginar. Îmi pare însă că eseistul Angelo Mitchievici e prea puțin receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise, academice. Nădăjduiesc că
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
cuprindă neapărat și elementul „formal”, „formă”. - Ceea ce nu se înțelege clar la Adorno de ce norma modernității, dacă se referă la formă, trebuie să se refere la ceva „oarecum inconștient”. Forma nu poate fi analizată, elementele ei nu pot fi determinante conceptual?
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]