554 matches
-
credințe normative și cognitive relevante sistemului de organizații; iar elementele istorice ne atenționează cu privire la relevanța condițiilor trecute pentru Înțelegerea prezentului și viitorului acestor sisteme. (Scott, 1992:163) 4.3. Construcții sociale În abordarea cultural-politică pe care o propune, Fligstein (1996) conceptualizează câmpurile mai degrabă În calitatea lor de construcții sociale: câmpul este acea structură a pieței ce se caracterizează printr-o cultură locală (semnificații Împărtășite) și relații sociale stabile. Din rațiuni mai degrabă metodologice, Scott (1998) accentua delimitarea câmpurilor după criteriul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
intereselor capitalului este În interesul societății prin distribuirea optimă a resurselor. În ambele cazuri Însă, sensul performanței este o construcție intersubiectiv semnificativă, iar impunerea (legitimarea) unui sens constituie un act de putere. Aceasta presupune schimbări ale felului În care sunt conceptualizate interesele, ale modalităților de exercitare a puterii, ale definirii organizațiilor și, nu În ultimul rând ale alocării resurselor. În aceeași ordine de idei, deși Într-o viziune integrantă și mai puțin conflictuală, Jepperson și Meyer (1991) consideră că organizarea formală
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
existente în această arhitectură sunt fie zgomot, fie patologice (Cosmides și Tooby, 2006). Să detaliem și să clarificăm în continuare această definiție și constructele pe care ea le include. Modelul ABC cognitiv (Ellis, 1962) este cadrul în care poate fi conceptualizată, la nivel general, abordarea psihologiei evoluționiste. Modelul ABC cognitiv are următoarele componente: A (activating events) = evenimentul activator poate fi de tip situație externă (evenimente de viață) sau de tip situație internă/subiectivă (de exemplu, emoții, aspecte psihofiziologice/biologice, comportamente); B
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
creier. Mai mult, unele organisme care se mișcă și au creier, atunci când se fixează, renunțând la mișcare, creierul este resorbit (de exemplu, moluștele sefile). După cum am spus mai sus, modelul ABC cognitiv (Ellis, 1962) este cadrul în care poate fi conceptualizată abordarea psihologiei evoluționiste. Acesta are următoarele componente: A (activating events) = evenimentul activator poate fi de tip situație externă (evenimente de viață) sau de tip situație internă/subiectivă (de exemplu, emoții, aspecte psihofiziologice/biologice, comportamente). B (beliefs) = cognițiile persoanei (elementul de
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
în același fel. Altfel spus, ele au fost elaborate pentru a rezolva o anumită problemă adaptativă. Spre exemplu, componentele implicate în percepția vizuală nu sunt implicate și în actul sexual. Așadar, aceste structuri cognitive sunt modulare. Un modul poate fi conceptualizat ca un minicomputer dedicat rezolvării unei sarcini specifice (o problemă adaptativă specifică). Evident că modulele sunt organizate pe niveluri diferite; spre exemplu, unele dintre ele se ocupă de integrarea outputurilor altor module. Așadar, mintea noastră trebuie văzută ca o colecție
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
În acest condiții ea poate să fie: (1) o adaptare parțială; (2) un zgomot; și/sau (3) efectul factorilor sociali. Ținând cont de eritabilitatea ridicată, este clar că depresia nu este doar efectul unor factori sociali. Ea ar putea fi conceptualizată ca un zgomot prin prisma modelului stres - vulnerabilitate. Este ea o adaptare parțială? Această întrebare este una interesantă, care trebuie explorată în studii viitoare, în competiție cu modelul stres - vulnerabilitate. Ea trebuie considerată serios din mai multe motive: 1) prevalența
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ipoteza (vezi Buss et al., 1998) că limbajul nu este o structură adaptativă, ci un spandrel. El ar fi, așadar, un artefact al unui creier mare (structură adaptativă), care a dobândit apoi funcție adaptativă în procesul evolutiv. Emoție Emoțiile sunt conceptualizate ca structuri cognitive, de prelucrare informațională, care au funcția de a coordona acțiunea celorlalte structuri cognitive (Cosmides și Tooby, 2000). Așa cum spuneam anterior, arhitectura minții umane este formată dintr-un număr foarte mare de structuri cognitive expert, fiecare specializată funcțional
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
care se face diagnosticul și evaluarea clinică depinde de tipul de client. Să analizăm în continuare aceste variații. Tipul I de client În cazul acestui tip de client, diagnosticul și evaluarea clinică se face după modelul psihoterapeutic. Tabloul clinic este conceptualizat ca rezultat al interacțiunii dintre un stresor (tulburarea genetică) și o stare de vulnerabilitate (psihologică și/sau biologică), fiind încadrat într-o anumită categorie nosologică (de exemplu, după Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, DSM-IV; American Psychiatric Association
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
formă incipientă de cancer este interpretată ca fiind sinonimă cu moartea, unele persoane pot dezvolta tulburări psihice severe, care interferează apoi chiar cu tratamentul pentru cancer. Caracteristicile esențiale ale unei conceptualizări clinice eficiente sunt: să fie acceptată de pacient; să conceptualizeze teoretic problemele pacientului, transformând incomprehensibilul în comprehensibil. Acest lucru este similar cu „principiul lui Rumpelstițkin”. Probabil că ne amintim din poveștile citite în copilărie că Rumpelstițkin este drăcușorul rău și urât care amenință fata de împărat că îi va lua
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de echitate și egalitate socială și eficacitatea educației (mai ales sub accepția instruirii) este una foarte complexă. În atingerea idealului școlii incluzive care se bazează pe valorile umane universale de echitate și justiție socială -există o componentă ideologică inseparabilă, care conceptualizează eficacitatea educației În termeni de relație dintre valori și obiective educaționale. Problema se leagă În mare măsură de concepția/viziunea mai generală asupra educației și a școlii. În termeni strict pedagogici Însă, este necesară, În același timp conștientizarea și examinarea
Şanse egale pentru toţi copiii. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Loredana - Alina MOATĂR, Ion MOATĂR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2137]
-
în afara contextului depresiv. Distorsiunile cognitive în procesarea informației sunt: 1) gândirea dihotomică -persoana vede evenimentele în termeni de "totul sau nimic"; 2) inferența arbitrară sunt trase concluzii fără a fi susținute de evidențe sau în ciuda evidențelor; 3) abstractizarea selectivă persoana conceptualizează o situație în conformitate cu setul sau cognitiv negativ, ignorând alte posibile explicații; 4) minimalizarea și maximizarea evenimentele și experiențele personale sunt văzute mai semnificative sau mai puțin semnificative decât sunt în realitate; 5) personalizarea evenimentele negative sunt atribuite eronat propriei persoane
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
structurile politice interne și să internalizeze schimbarea culturală. Așadar, se afirmă că sfârșitul Războiului Rece poate fi înțeles ca reflectând un punct de cotitură istoric major în evoluția politicii mondiale, precum și ca având implicații fundamentale pentru modul în care este conceptualizată dinamica sistemului internațional. Concentrarea empirică vizează primul deceniu al tranziției de la Războiul Rece, dintre 1989 și 1999. Această perioadă istorică critică reprezintă un punct de cotitură logic pentru proiect, chiar dacă este într-o anumită măsură în mod inevitabil arbitrar. Decizia
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
evalua fiecare model în parte modelul neorealist, modelul instituționalist și, respectiv, modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată, de tip raționalist sau reflectivist. În a patra secțiune abordăm relația dintre cele trei modele și posibilitatea de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Această secțiune prezintă perspectivele liniară și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încurajează omogenizarea unităților astfel încât ele să funcționeze la fel, și promovează convergența sistemului în jurul unui echilibru al balanței de putere (Waltz, 1979, pp. 74-77). Sugestia lui Waltz potrivit căreia anarhia are efecte generative are implicații importante pentru modul în care conceptualizează rolul statului. De obicei, se consideră că Waltz presupune că statele sunt actori raționali. Keohane, un instituționalist reprezentativ, adoptă această înțelegere a neorealismului (Keohane, 1986b, p. 167). Totuși, susținând acest lucru, Keohane contracarează în mod conștient afirmația lui Waltz, potrivit
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
necesară (chiar dacă suprimată teoretic) a structurii din modelul neorealist" (Dessler, 1989, p. 461). Este dificil să facem o distincție empirică între acțiunea rațională și auto-reglementarea reflexivă pentru că efectele pot fi identice. Totuși, aceste considerații teoretice afectează modul în care neorealismul conceptualizează trăsăturile centrale ale sistemului internațional. De exemplu, potrivit unei perspective asupra balanței de putere, statele reacționează rațional la stimulentele generate de poziția lor relativă. Totuși, balanța de putere poate fi înțeleasă, astfel, în termenii retroacțiunii negative produse în sistemul internațional
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Nu poți să mă critici, vorbim limbi diferite!". Din păcate, savanții din domeniul relațiilor internaționale au depus armele în urma acestei invitații bine intenționate într-un mod care trivializează în mare măsură importanta idee a lui Kuhn. Holsti, de exemplu, a conceptualizat în mod just paradigma pe baza unui criteriu referitor la "imaginile asupra lumii". Cu toate acestea, el a admis cu sinceritate într-o notă de subsol că: Există numeroase definiții ale paradigmelor, dar, pentru intenția noastră, cea mai importantă este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și materialismul economic al teoreticienilor dependenței. Economia politică internațională se concentrează, în cazul lor, asupra interacțiunii dintre putere și bunăstare (micronivel), sau dintre capitalismul internațional și organizarea sa politică (macronivel). Apropierea a fost posibilă datorită faptului că unii neomarxiști au conceptualizat o sferă politică autonomă și unii realiști au adoptat un cadru structuralist (a nu se confunda cu perspectiva sistemică a lui Waltz). Convergența gîndirii realiste cu cea structuralistă are loc mai ales în jurul conceptului de putere. Neomercantiliști ca Gilpin au
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
importanți decît statul. Problema este că entitatea istorică și de aici înțelesul cuvîntului stat s-au schimbat. Ambele opinii nu țin seama de modificarea calitativă spre societatea de masă și legitimarea de masă, adică spre relații stat-societate diferite. Ele nu conceptualizează aceste relații stat-societate, care sînt esențiale pentru însăși înțelegerea statului. Faptul că statul ca actor autonom este încă important nu poate fi pus în discuție; dar aceasta înseamnă acum altceva, pentru definirea și înțelegerea politicii internaționale. Mai recent, realiștii au
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care necesită în primul rînd inovații conceptuale și teoretice. După cum era de așteptat, nici această analogie nu este nouă, ea fiind prezentă în scrierile realiste timpurii. Chiar înaintea globalizării, realiștii se refereau la ea ori de cîte ori doreau să conceptualizeze suveranitățile multiple sau suprapuse (Wolfers 1962: 242, despre noul medievalism; Bull 1977). De asemenea, ciocnirea puterii și a ideologiilor din timpul Războiului Rece a fost înlocuită cu "ciocnirea civilizațiilor" (Huntington 1993), care s-a transformat într-o versiune culturală actualizată
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că este nevoie de o abordare voluntară, de la bază spre vârf, sub forma unei cooperări municipale voluntare și stimulative. Acest capitol va creiona aceste abordări recente ale reformei municipale, dar, înainte, va prezenta noi modalități prin care proiectanții francezi au conceptualizat spațiul urban, pentru a vedea apoi cum funcționează municipalitățile în practică. Reconceptualizarea spațiului francez: schimbarea proiectelor așezării urbane Simpla înșiruire a numărului mare de municipalități sau simpla reliefare a faptului că municipalitățile mai mici nu sunt potrivite pentru a duce
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ar fi rămas la nivelul de municipalități mici de sine stătătoare. Ceea ce este de asemenea remarcabil, e că aceste noi modele de organizare urbană reflectă câteva schimbări majore în felul în care rolul statului și legăturile central-locale din cadrul statului sunt conceptualizate. Ce s-a schimbat? În primul rând, este evident că reformele de descentralizare care au început în 1982 au schimbat însăși definiția statului. Aceasta a fost confirmată de a doua etapă a descentralizării și este simbolizată de recunoașterea ei în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
financiară a autorităților locale, în special a regiunilor, și a recunoscut principiul subsidiarității. Dar, probabil că schimbarea cea mai dramatică a fost în modul în care rolul, funcțiile și administrația statului, și legăturile dintre stat și autoritățile locale, au fost conceptualizate. Statul central urmează să adopte un rol mai strategic în procesele politice și să lase în mâinile autorităților locale sarcina de a-și implementa deciziile strategice. Acest lucru a generat crearea de administrații separate, dar, teoretic, egale administrația națională și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reiese ea din diferite studii și statistici. În cadrul primei părți a lucrării de față am urmărit clarificarea cadrului conceptual și teoretic, expunând concis problematica celor două dihotomii: spațiu public/spațiu privat și natură/cultură. Dihotomia public/privat, așa cum este ea conceptualizată în cadrul teoriei politice clasice, prezentă, de altfel, și în spațiul românesc, a constituit o preocupare centrală a studiilor feministe datorită consecințelor sale atât pentru definirea rolurilor femeilor, cât și pentru determinarea valorii lor (pentru mai multe informații, vezi Okin, 1989
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
decât pe dominație și manipulare (Okin, 1989, p. 124-136). În cadrul unei alte abordări, aparținându-i lui Carol Gould, sunt accentuate principii politice generale precum egalitatea sau dreptul la autodeterminare, care acum trebuie aplicate la sfera privată, deoarece relațiile personale sunt conceptualizate ca stând la baza organizării politice, afirmându-se chiar că „relațiile bazate pe dominația masculină în viața personală sprijină autoritarismul” (Gould, 1989, p. 9). Alte analize atrag atenția asupra faptului că dominația din spațiul public se reflectă și influențează relațiile
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]