390 matches
-
amintită („Jidan bun ? N-am văzut !”) era totuși infirmată, se considera că este vorba de o excepție de la regulă. Dacă răutatea evreului este formulată adversativ („Evreul este inteligent, dar viclean”), excepția pe care o reprezintă modelul „bunului evreu” este formulată concesiv : „Era o femeie foarte bună și cinstită, cu toate că era evreică” (expresie din sud-estul Poloniei ; <endnote id="cf. 70, p. 62"/>) ; sau : „E om bun, măcar că-i jidan” ; sau : „E evreu, dar om de treabă” ; sau : „Măcar că-i jidan, tot are
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe parcurs, iar exigențele privind activitatea și conduita elevilor să fie puse în practică și îndeplinite. Educatorul adevărat, cu vocație pentru activitatea didactică, va ști să realizeze un echilibru între exigență și toleranță, va simți când să fie înțelegător și concesiv cu elevii și când să-i certe și să fie intransigent. Dumitru Dascălu este adeptul îndemnului de sorginte populară care spune: „pe copil să-l lauzi în public și să-l cerți între patru ochi”. Trimestrul I s-a scurs
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-a, a VIII-a și a XII-a. Aceeași structură narativă a fost extinsă cantitativ de la o lecție la un capitol întreg și apoi chiar la trei capitole, dominate de un discurs aproape exclusiv politico-instituțional, la care s-au adăugat, concesiv abia în ultimul an de studiu! informații despre viața cotidiană, despre evoluția social-economică sau culturală. În toate manualele, istoria rămânea o poveste a statului, indiferentă la minoritari, la periferii, la detaliile foarte omenești sau, dimpotrivă, la "durata lungă". Ideea de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de elevi, cu un succes deosebit" (Ibidem, p. 9). 7 Ibidem, p. 62. Observăm că din galeria eroilor utili unirii, enumerați aici, lipsesc exact cei care contribuiseră efectiv la realizarea unității statale românești: Alexandru Ioan Cuza și Ferdinand I. Includerea concesivă a monarhiei, prin Carol I, nu a șters ponderea legendară a revoluționarilor de la 1848, foarte agreați în anii propagandei național-comuniste. 8 Ibidem, p. 8. 9 Sorina Trofin, Vrancea. Oameni și locuri. Manual opțional pentru clasa a III-a, Editura Terra
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
transcrie o asamblare de două clauzule, sau perioadă binară" (1989: 113). Deși am renunțat să vorbim despre pragmasintaxă și clauzulă, decupajul nostru în enunțuri minimale este foarte apropiat. Noi descompunem această perioadă binară în două propoziții legate printr-un conector concesiv: [CU TOATE CĂ p-e1, q-e2]. Insistăm printre altele asupra faptului că cele două enunțuri sînt inseparabile de o propoziție non-q (e0), implicată de p, și care, deși nespusă, intră în dinamica sensului perioadei concesive: [CU TOATE CĂ p-e1> non-q (e0), (totuși) q-e2]), adică: (CU
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
binară în două propoziții legate printr-un conector concesiv: [CU TOATE CĂ p-e1, q-e2]. Insistăm printre altele asupra faptului că cele două enunțuri sînt inseparabile de o propoziție non-q (e0), implicată de p, și care, deși nespusă, intră în dinamica sensului perioadei concesive: [CU TOATE CĂ p-e1> non-q (e0), (totuși) q-e2]), adică: (CU TOATE p obrăzniciile pe care le-ați făcut [e1], și că deci non-q ați fost insuportabili [e0], q totuși sînteți niște ștrumpfei de treabă [e2]. Orice propoziție-enunț comportă trei dimensiuni complementare, la
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și modalizarea prin condițional (ar putea fi) semnalează că porțiunea de text corespunzătoare frazei P1 nu este asumată de locutor. Ea este atribuită unui PdV al unui alt enunțător și al unei alte surse de cunoaștere: teoria relativității generalizate. Conectorul concesiv Cu toate-acestea, situat în deschiderea porțiunii de text P2, semnalează finalul influenței lui după și introducerea unui nou PdV sau schimbarea de cadru (PdV2). Purtător de valoare restrictivă, cu toate-acestea marchează rezerva asumată de locutor. P3 tranșează radical în sensul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unei valori ilocuționare [C2] de recomandare care dă descrierii sensul ei în discurs (în interacțiunea ziarului cu cititorii săi). ORarg este marcată mai explicit în această publicitate la căile ferate federale elvețiene: T20 ZURICH Cosmopolit Și totuși tipic elvețian. Conectorul concesiv totuși decupează enunțul în două propoziții elementare (p și totuși q) orientate argumentativ într-un sens diferit, mai precis p [e1] incită la o concluzie [e0] în sens contrar lui q [e2]. Aceast tip de ORarg din fiecare reprezentare discursivă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de o altă voce sau PdV. Sursele diverselor cunoștințe pe care le vehiculează un text sînt astfel localizate și diferențiate (chiar dacă mărcile de la sfîrșitul unui cadru nu sînt întotdeauna ușor de reperat). Segmentarea tipografică, timpurile verbale și recursul la conectorii concesivi sînt mijloace curente de semnalare a unui cadru enunțiativ. Importanta categorie a mărcilor de reformulare subliniază, într-un anumit punct al textului, o reluare metaenunțiativă care este adesea o modificare a punctului de vedere (adică, altfel spus, [N1] înseamnă/se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut propozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca argument cu funcția de a fundamenta sau întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă...), cît și conectorii explicativi și justificativi (căci, pentu că, deoarece, din moment ce, dacă atunci...), dacă ipotetic real și ficțional, cînd ipotetic real, precum și mărcile simple ale unui argument (chiar, de altfel, în plus, nu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Actele succesive nu sînt juxtapuse, ci legate între ele astfel încît să formeze un segment textual coeziv și coerent. Cele două acte de discurs asertiv-constatativ sînt legate printr-un act înglobant de concesie, marcat prin conectorul ÎN CIUDA: A2-Constatativ <OR.Arg. CONCESIVĂ> A3-Constatativ. Pe această structură se grefează, pe de o parte un act Expresiv (A1), care se referă la A3, și, pe de altă parte, un act Declarativ care ia forma performativului explicit (A4) și care, făcut posibil de către A3, se
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și dinamicii acestui text argumentativ. De fapt, aserțiunile de la început (subtitlu și § 1) sînt structurate de către un macro-act de respingere care se sprijină, în doi timpi, pe două concesii marcate de conectorii dar și totuși. Mai întîi avem o structură concesivă: [[(desigur) p-e1] Franța a pierdut o bătălie! [DAR non q-e2] Franța nu a pierdut războiul!] Aserțiunea p apare ca un argument în favoarea unei concluzii q-e0, cel puțin din punctul de vedere (PdV1) exprimat de "guvernanți de ocazie" (de fapt de către
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de fapt de către Mareșalul Pétain la 17 iunie 194033). Faptul că argumentul (mai puternic) care urmează după DAR este o negație non-q, lasă să se audă un PdV2 care neagă PdV1 (q-e0). Primul paragraf dublează subtitlul recurgînd la aceeași construcție concesivă: [[p-e3] Guvernanți de ocazie au putut capitula... în robie [TOTUȘI non-q-e4] nu-i totul pierdut!] Aserțiunea p-e3 apare ca un argument în favoarea unei concluzii q-e00, cel puțin din punctul de vedere advers PdV1. Faptul că argumentul (mai puternic) care urmează
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a pierdut războiul! Alineatul și punctuația exclamativă întăresc paralelismul gramatical și transformă cele două fraze tipografice într-o unitate argumentativă de sens pe care o putem considera ca pe o perioadă cu doi membri: [e1-p DAR e2-non q]. Această perioadă concesivă conduce la o concluzie care, prin e2-non q, se opune deciziei de a capitula. Decizie a mareșalului Pétain care se sprijinea pe o concluzie deductibilă din e1-p. Acest fapt declanșează constrîngeri în continuarea discursului. Perioada care urmează se întinde și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
țara în robie. [P2] (e5) TOTUȘI, nimic nu-i pierdut! Aici intervin doi factori de legare. Pe de o parte, legarea ternară a semnificantului face din suita de gerunzii e2 + e3 + e4 o unitate ritmică. Pe de altă parte, conectorul concesiv TOTUȘI unifică opunîndu-le, fraza tipografică P1 și fraza exclamativă P2. Putem vorbi deci de o primă frază periodică ritmică cu patru membri [P1], urmată de un enunț [e5-P2] nonperiodic în sine, dar cuprins într-o perioadă concesivă care face din
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
altă parte, conectorul concesiv TOTUȘI unifică opunîndu-le, fraza tipografică P1 și fraza exclamativă P2. Putem vorbi deci de o primă frază periodică ritmică cu patru membri [P1], urmată de un enunț [e5-P2] nonperiodic în sine, dar cuprins într-o perioadă concesivă care face din cele două fraze tipografice [P1 + P2] și din cele cinci enunțuri, membrii unei unități de sens de aceeași orientare argumentativă ca și subtitlul T63a. Pentru a utiliza metoda decupajului perioadelor la scara unui text2, să revenim încă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Siluetă zveltă [pd1], chip fin [pd2], ochi mari [pd3] și gură frumoasă [pd4], Sabine Azema este de o grație infinită [pd5]. Construcțiile nominale corespund, așa cum am spus-o în cap. 2, § 3.3, unor propoziții-enunțuri descriptive, conectate aici de un concesiv: pd1 ȘI TOTUȘI pd2 (T20) sau pur și simplu juxtapuse paratactic în T19 și T66. Banda desenată din T67 prezintă dublul avantaj de a lega o proprietate direct de întreg (pd1) și pe următoarea la o parte a întregului (pd2
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
îi poftesc pe toți francezii, oriunde s-ar afla, să se unească cu mine întru acțiune, întru jertfă și întru nădejde. În (63a), mișcarea este internă frazei care vine să reia și să justifice aserțiunea problematică precedentă, introdusă prin conectorul concesiv TOTUȘI care semnalează elementul problematic [p] ce trebuie explicat: "Nimic nu-i pierdut [p], DEOARECE > incidență la dreapta > acest război este un război mondial [q]". În schimb, în (63b), incidența la stînga a conectorului IATĂ DE CE introduce enunțul îi poftesc
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
doar caracterul probabil al aplicării regulii inferenței care conduce către o concluzie, pe de o parte, și de restricție, pe de altă parte, deoarece în enunțul (30) constatăm că, în cea de-a doua propoziție, introdusă prin conectorul DAR (aici concesiv), se subliniază tocmai inversarea concluziei la care ne-am fi așteptat. Avem de-a face cu o schemă concesivă clasică, în care regula inferenței este contrazisă. Faptul că putem înlocui DAR cu ȘI TOTUȘI [Marchiza are mâini fine ȘI TOTUȘI
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pe de altă parte, deoarece în enunțul (30) constatăm că, în cea de-a doua propoziție, introdusă prin conectorul DAR (aici concesiv), se subliniază tocmai inversarea concluziei la care ne-am fi așteptat. Avem de-a face cu o schemă concesivă clasică, în care regula inferenței este contrazisă. Faptul că putem înlocui DAR cu ȘI TOTUȘI [Marchiza are mâini fine ȘI TOTUȘI nu-mi place de ea] sau putem combina DAR cu TOTUȘI [Marchiza are mâini fine DAR TOTUȘI nu-mi
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este contrazisă. Faptul că putem înlocui DAR cu ȘI TOTUȘI [Marchiza are mâini fine ȘI TOTUȘI nu-mi place de ea] sau putem combina DAR cu TOTUȘI [Marchiza are mâini fine DAR TOTUȘI nu-mi place de ea] confirmă natura concesivă a operației argumentative declanșate prin DAR. În acest caz, putem spune că regula inferenței care în general poate fi aplicatănu se aplică aici, din cauză că ar trebui să fie susținută printr-o formă de restricție: NUMAI DACĂ marchiza nu este prea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
inferențial care nu ridică niciun fel de problemă. Propoziția q, de asemenea, este un fel de concluzie (C3) a premiselor (D3) prezente la finalul frazei-secvență descriptive P4. Aceasta devine o nouă premisă (D4) care, asociată cu D2, într-o mișcare concesivă clasică, susține concluzia (C4) a frazei P5. Se dă următoarea schemă a procesului de susținere succesivă a propozițiilor: [P3] D1→ C1 Prop. p ↓ D2→ C2 (non-q) -------TOTUȘI ------[P4] D3 → C3 ↓ Prop q ↓ D4→ C4 [P5] În funcție de această schemă a mișcării
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Peaudouce, e pentru că știu ce e bun pentru ele. În exemplul (13), prezența lui DEȘI ne lasă să înțelegem că, în mod normal, plecând de la premisa p putem trage concluzia contrară valorii negative (de nepătruns) a propoziției q. Această schemă concesivă este construită pe baza lui [Dacă p atunci q] și corolarul său [Dacă non p atunci non q]: Bineînțeles, ne vedem obligați să admitem valabilitatea unei inferențe ceva mai greu de stabilit, dar care ne lasă să înțelegem că ceea ce
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în apropierea acestui punct culminant trebuie să se afle reprezentări ale unor gîndiri speculative, într-o formă confuză și obscură însă" [344]. Deși strîngînd din dinți, cum s-ar spune, Hegel recunoaște totuși valoarea acestor încercări de să folosim formularea concesivă a gînditorului din Stuttgart gîndiri speculative, chiar dacă "într-o formă confuză și obscură". Hegel reține de aici conceptul suprem al identității fiecărui suflet cu realitatea supremă: iată un fapt deosebit de important! Purificat în felul său, el va fi, începînd de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
prezentul absolut și indicatorii de generalitate ("în general", "pe scurt, tot ceea ce, în principiu...") îl marchează diferit de cel al locutorului-enunțător. Proprietățile atribuite copertei a patra nu sînt contestate de locutor, însă el nu și le asumă (este tocmai sensul concesivului DOAR). Modificarea universului este marcată prin condițional, prin modalitatea TREBUIE ("ar trebui") și prin conectorul DOAR. Astfel, putem preciza valorile lui DOAR refutativ; ele se apropie aici de TOTUȘI și chiar de CU TOATE CĂ. Acest argument creează două universuri (U și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]