278 matches
-
cu încărcătură și "descărcătură" sexuală. Dacă în romanele lui Nicolae Breban, de pildă, raportul sexual este răsfrângerea unui raport de forță, consecința fizică a unei înstăpânitoare ideologii, în cele ale colegului de generație "șaizecistă" sexul reprezintă factorul decisiv, inițiator și concluziv. Calitatea scriiturii estompează puțin liniile de forță ale acestei mecanici (care, la câțiva prozatori de azi, se exercită în gol și eșuează în pornografie). Frazele lui Virgil Duda sunt cel puțin la fel de seducătoare ca tinerele sale eroine, lucrând totdeodată cu
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
raționalism ce se supralicitează, de facto mutilant în recepția complexității textului literar: "Cele mai bune istorii literare și culturale românești vor fi scrise abia de acum înainte, prezic eu, bazate pe descifrarea hermeneutică a încifrărilor religiosului în discursul estetic". Sau concluziv, degajînd conotația postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
și foarte diverse cu artele plastice, cu muzica și cu atîtea alte domenii ale cunoașterii."4 într-o vizită cu studenții la Muzeul Național de Artă, oprindu-se în fața unui Breughel și comentînd maniera compozițională a pictorului, profesoara a exclamat concluziv și revelator: "Creangă este un Breughel!" Un eseu concentrat într-o propoziție... n 1 Manuscris inedit 2 Ștefan Cazimir, Honeste scribere, Editura Național, București, 2000, p. 296-297. 3 Ibidem, p. 299-301. 4 Setea de îngeri. Portret Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Un film
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
este chiar surprinzător că a fost cuprinsă încă de la început în canonul iudaic al Bibliei. În prologul la Comentariul la Cântarea Cântărilor, Origen își informează cititorul că această scriere 21, laolaltă cu începutul cărții Facerea, cu partea introductivă și cea concluzivă de la cartea lui Iezechiel formau ceea ce el numește δευτερωσεις sau colecția fragmentelor biblice care nu trebuie puse la dispoziția tânărului iudeu. De asemenea, că este o carte folosită mai rar în Biserică. Există unele referințe posibile la ea, la Ioan
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
citațională". Articolul despre jurnalul Un român la Paris se încheie cu un extras din Ion Pop, iar cel despre Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, chiar cu două, din Cornel Ungureanu. Unele articole din carte n-au o minimă personalizare concluzivă. Când concluziile nu sunt trase prin "referințe" din alți critici, ele pot fi uneori atât de personale, încât depășesc orice intenții, nu doar ale operei, dar și ale autorului, intenția lecturii alegând anarhia inocentă: Roman de citit în tren "contribuie
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
constă în faptul că moldovenii lui Ion Druță nu cred, profetic, într-un viitor mai bun, nu speră într-o răzbunare a timpurilor sau într-o mântuire colectivă care să schimbe sensul nefast al istoriei. Unde duce totul o spune concluziv ultimul paragraf al romanului: ,Câmpia Sorocii... O zare rotundă de horboțică albastră, întinsuri largi, fermecătoare, o soartă grea și încurcată, un suflet blând, împovărat de propria sa bunătate - atâta primește acest fiu al pământului în ziua nașterii sale, atâta poate
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
textul lucrării. Primul capitol, Despre "Lauda vocalelor" de Ernst Jünger este o analiză pe marginea "imnului" închinat vocalelor de către E. Jünger. Cel de-al doilea capitol, "Literatură pentru rostit și ascultat" face parte din cuvântul de încheiere și are caracter concluziv. Despre Ernst Jünger: Laudă vocalelor [...] Textul a apărut pentru prima dată în 1934 în ziarul "Corona" și a fost republicat ulterior în culegerea de eseuri a lui Jünger Frunze și pietre. Studiul s-a bucurat de o mare popularitate după
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
sau să nu creadă. Ateul e tot atît de dezarmat în privința intențiilor intime ca și credinciosul. Ca sentiment ivit în prelungirea unei traseu biografic, credința e o reacție finală în fața unor impresii acumulate pe drum. E o vibrație cu putere concluzivă, e tăria gustului pe care ți l-a lăsat viața. La unii gustul e amar și lucid, pătruns de scepticism față de semeni și de revoltă față de absurditatea destinului, la alții gustul e senin și optimist, de încredere în misterul cosmosului
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
acest motiv - și amintindu-și mereu, s-ar putea crede și asta, de titlul parvenit pe care s-a ambiționat să-l prescrie acestei cărți (din motive pentru mine de neînțeles), în încheierea fiecărui capitol Brunner adaugă invariabil câteva rânduri concluzive (care cu mici excepții, ar putea lipsi) despre revelatoarele raporturi dintre tema tratată și psihanaliza în sens larg. Dată fiind povara unor atari handicapuri (prejudecăți, în fapt), Psihanaliză și societate postmodernă mi se pare o carte care reușește mai presus
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
mea, cu puterile, cu viața și cu mărunta utilitate pe care o pot avea, cu totul întâmplător, în viață, adică în întregime”2. Un sentiment nedisimulat de reciprocă admirație însoțește și caracterizează toată această admirabilă prietenie. Expresia poate cea mai concluzivă a acestei efuziuni sufletești este cererea pe care Proust ajunge să o facă prietenilor săi români, solicitându-le statutul, mai mult decât onorant la vremea aceea, de membru adoptiv al națiunii române: „Dragă Anton, eu te-am considerat întodeauna ca
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
Dacă am decodat corect intenția autoarei, ea nu încearcă doar să pună în fața ochilor Lukianei ,un alt ecran", cum speră prietenul în halat alb. Prin aceste istorii derulate au ralenti și narate cu un realism, așa zicând, chirurgical, e punctată concluziv ideea că suferințele personale contează mai puțin. Ele nu sunt cu totul neglijabile, dar pălesc în comparație cu cele trăite, sorbite până la capăt de oameni complet nevinovați. O fată de cincisprezece ani, de pildă, care arată ,ca un copil de zece-unsprezece ani
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
e sfîntă tăria de a nu vărsa o lacrimă și îndărătnicia de a nu lăsa nerăzbunate ofensele. Analepsa ne pregătește pentru legea talionului ce face ca un omor să atragă după sine altul, altele. Capitolul următor, al doilea, și cel concluziv oferă reperele spațio-temporale, așadar rama acțiunii. Într-un sat izolat, departe de țărmul mării, Itriedda, nepoata Mintoniei, primește în 1985 de la aceasta, stabilită de decenii în Argentina (unde se recăsătorise cu un bărbat cumsecade ce-i acceptase și copiii) o
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
copilul e urcat de tată, cu chiu cu vai, pe scara unui tobogan uriaș, de unde își dă drumul, apoteotic! Ca și cînd depășirea unui handicap ar însemna, neapărat, mimarea "normalității"... Intuind, parcă, eroarea, autorul îi lipește acestui final o declarație concluzivă, a copilului, extrasă ca dintr-un jurnal vizual ( cu frînturi risipite și în restul filmului): "deci după părerea mea nimeni nu are nici o vină, trebuie să-mi duc crucea mai departe, să lupt, și totul va fi bine". O concluzie
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
cunoscute lucrări camerale șostakoviciene și se desfășoară în cinci mișcări pe parcursul a 30 de minute. Aluziile bachiene, contrapunctice, masive, fantasticul Scherzo care amestecă elemente rustice tratate uneori parodic sau cu sarcasm întunecat, Intermezzo-ul plin de tristețe amară și Finalul concluziv, toate acestea au uimitoarea calitate de a se adresa direct atât interpreților cât și ascultătorilor impresionând profund întreaga asistență. Cvintetul de Bartók Sz.23 (1904, rev.1920) este singurul opus care a supraviețuit din cele trei pe care le-a
Remembering 2013 by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/83726_a_85051]
-
și inexplicabile. Prin urmare, să nu-i trădăm ideile și să-i citim textul în cheia pe care el însuși ne-o pune la îndemână." (pp. 141-142). Reproșul pe care i-l fac criticului este că asemenea fragmente rezumative și concluzive sunt destul de rare în eseul său, acesta ascunzându-și prea bine pilonii de rezistență. De aceea, într-un text acrișor, Alex. Goldiș a putut scrie că Antonio Patraș îl "îngână" pe G. Ibrăileanu. Mi-aș dori cât mai multe asemenea
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]
-
al interpretării maiorescienelor „forme fără fond” doar pe baza unor fraze din articolul În contra direcției de astăzi în cultura română, trecîndu-se cu vederea (iată de ce numesc fenomenul orbire critică!) alte fraze din același articol, și mai ales un întreg pasaj concluziv din Direcția nouă în cultura română. Fără doar și poate, comentatorii ar putea susține că Maiorescu însuși și-a corectat, după patru ani, cîți despart în timp cele două articole, ideile din cel dintîi. Tot ce pot spune este că
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
și cu această smoală suspendată în aer, această funingine care se furișează în bronhii...”. O descoperire mediată de o amintire “prăfuită, în zdrențe” despre un oraș industrial, nostalgică, poate, pentru scriitor, anacronică și opresivă pentru bucureșteni. O primă impresie, deja concluzivă, sună astfel: “La București n-am văzut decît noaptea. Noaptea rece, cețoasă și, în zori, dezgust în cerul gurii, gol, deznădejde trivială, muncitori (funcționari? gestionari? femei de serviciu?) așteptînd autobuzul, cenușii, goliți de ei înșiși, încarcerați în această răbdare sau
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
Balotă, care afirma că în Flori de mucegai lipsește dimensiunea tragicului. Mai mult decât această replică, Dumitru Micu identifică în volumul arghezian ,simptome deŤ suferință a ceruluiť"(p. 105), ca un ecou al dramei metafizice din psalmi. Interesantă este interpretarea concluzivă privitoare la Arghezi însuși, în sensul că această poezie a unei lumi decăzute e ,o proiecție a spiritului său". Sau, altfel spus: ,Oricât s-ar exclude din spectacol, oricât ar privi doar în afară, spre a prinde în obiectiv scene
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
Structurile lingvistice pot fi judecate foarte diferit din perspectiva raționalității, a sensului cuvintelor pe care le cuprind - sau din aceea a funcționalității, a rolului lor în comunicare. Deci a fost adesea criticat (din perspectivă normativă, raționalistă) pentru lipsa de sens concluziv a folosirii sale clișeizate; la o examinare strict lingvistică se constată, totuși, că nu e un element inutil, ci unul cu valoare de conector pragmatic. Pleonasmele sunt de obicei ridicole prin repetarea aparent inutilă a unei informații, dar apariția lor
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
într-un accident de automobil. S-a întâlnit și în alte rânduri poetul povestindu-i lucruri de pe atunci bine cunoscute despre Eminescu și "fratele Iancu" Caragiale. în afară de considerațiile privind marea cultură a lui Coșbuc și de propoziția într-un fel concluzivă: "Era firesc și simplu și uman", I. Peltz reține o întrebare semnificativă a colocutorului adresată prea tânărului debutant: "Bine faci că scrii - dar de citit - citești?" Imediat după război, prin 1919-1920, Peltz îl cunoaște pe Slavici, "un om chinuit", care
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
reparație - imaginii esențiale a unui scriitor pe care, la rândul meu, îl consider de maximă importanță artistică și culturală în literatura română postbelică. Virgil Nemoianu explică foarte bine, încă din așa-numitele Observații introductive, și apoi în textul rezumativ și concluziv de la sfârșit, Doinaș intrând în istorie (inițial, o conferință la Academie), rolul major al lui Ștefan Aug. Doinaș în asigurarea unei continuități cultural-istorice. Între 1938 sau 1947 și 1989 sau 1991, acest scriitor pe cât de precoce, pe atât de longeviv
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
nava spre țărm, impunând din nou bateristului pulsația uniformă, intens swingată. Agitația free se menține prin survolarea rapidă a întregii claviaturi, și după re-expunerea temei, prin coda la fel de cluster-izată. În mod dorit, dar surprinzător de ingenios, ultimul acord este cel concluziv, din melodia lui McHugh. Originalitatea discului comentat aici, s-a vădit încă din titlul-declarație: Identification. Iancy Körössy dovedise pe parcursul primelor patru piese, cine este. Dar muzicianul de jazz atât de puternic legat de melodica, armoniile și ritmurile folclorului românesc a
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
melodico-armonice, înșirarea (ingenioasă) a cluster-elor în același ritm de joc, iar bateria expunând amintitele accente dezarticulate. Întoarcerea în registrul mediu este prilejul pentru Körössy de a reveni la tonalitatea inițială, pentru ca re-expunerea temei să apară în mod natural, cu rol concluziv. Ușor ironică, formula melodică expusă în încheiere la pian imită cântul țambalului, clarificând pentru ascultător zona geografic-spirituală de unde vine Iancy Körössy. Nu cred în denumirile pe care unii le dau muzicii, pentru că ei nu știu despre ce vorbesc. «Eu cânt
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
fabulelor readuce în prim-plan pe poetul gnomic. Aceste formulări sintetice, unele cu adevărat inspirate, au dobîndit în limba română pregnanță proverbială; păstrînd proporțiile, Alexandrescu este prin capacitatea intens-dramatică de a-și prezenta personajele în fabulă, ca și prin versurile concluzive exprimînd adevăruri eterne : Cînd mantaua domnească este de piei de oaie, Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie" (Lupul moralist); Se află vreo țară unde l-așa-ntîmplare Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare" (Dreptatea leului); "Cunosc mulți liberali, la vorbă
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
în prima strofă a replicii Demiurgului apare formula biblică „semne și minuni”, iar în a patra - versul „Din sînul vecinicului ieri”. Așadar - monotonie verbală, viciu la care probabil (iarăși probabil!) Eminescu n-ar fi consimțit. Revenim la Perpessicius, care nota concluziv: „e inutil a ne mai aventura în meandrele acestui roman polițist în care totul e fundat pe gratuita prejudecată că Maiorescu nu trebuie atins nici cu o floare”7. Concluzie provizorie - ca toate concluziile... Eminentul eminescolog Petru Creția, cu merite
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]