693 matches
-
gen rămânând „copilul-problemă al expresiei culturale”. Dincolo însă de încadrarea ambelor spectacole în tendințele generale ale acestui început de secol 21, punctul complet opus al creațiilor companiei StopGap, față de realizările tehnic iluzioniste ale lui Billy Cowie constă într-o maximă concretețe a configurării expresiei scenice, plecând de la o intensă punere în valoare a fizicalității interpreților săi - dansatoarele Lucy Bennett, Sophie Brown și Laura Jones și dansatorii Chris Pavia și David Willdridge. Spectacolul Trespass a cuprins lucrările a doi coregrafi. Pentru piesa
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
și uitați?"). Dintre vorbitori s-au evidențiat Doru Muntean, care a conturat precis, didactic și cu simț analitic tema dezbaterii: personajul este indispensabil în ficțiunea literară, el este vectorul imaginației auctoriale și instanța fără de care povestea unui roman nu capătă concretețe. Mai mult, personajul este un produs comun ivit din întîlnirea textului cu sensibilitatea cititorului. Cei care prevestesc moartea personajului nu-i intuiesc rolul esențial pe care îl joacă în universul ficțiunii literare. Matei Vișniec, lăsînd la o parte teoria, și-
Festivalul pe scurt by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6242_a_7567]
-
dezgropate și de muguri încă neplesniți, decât va fi atunci când se va fi fixat (ce nenorocire!) într-o formulă mult mai brutală, mai năbădăioasă și mai sincopată. Fragmentele unei călătorii căutând „serul deplinelor sugestii" (Aevea), descărnarea realității de ultima ei concretețe, pentru a o regăsi, întreagă, în închipuire, sunt o grefă de sensibilitate pe o structură de manifest. Metafore și simțiri ce încă seamănă cu modernismul care le hrănește sunt sfâșiate de lama unei lucidități care nu urmărește frumusețea, ci regretul
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
iar capul pe care se toarnă o vopsea neagră dispare până la urmă, acoperit complet de ea. Dar corpurile pseudo lebedelor (trimiteri, prelucrate, la muzica Lacului lebedelor - sound design, Tom Brandus) ies din cuvele mașinilor textile și se răzvrătesc, căpătând o concretețe care nu mai aparține basmelor de altădată, ci durității ambientului contemporan. În comparație cu autenticitatea acestuia, preluarea unor mișcări din vocabularul clasic, din care s-a evacuat deliberat orice substanță, evidențiază distanța care le desparte. În plus, este pus în pagină și
Sandra Mavhima despre identitatea dansului contemporan în film by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4863_a_6188]
-
un poltergeist fantasmatic, jurnalul/memoriile conțin o dublă mișcare a imaginarului: inventează un mișcătorde- mobile interioare a cărui existență e deja imaginară și care nu va face ficțiunea interioară mai puțin imaginară, însă va furniza un material de o aparentă concretețe pe care se poate lucra realitatea. Jurnalul e fantasmarea unei zone care să poată accepta nume propriu. Personajul conturat ca proprietar al zonei e o ficțiune, nu i se mai poate pretinde să răspundă pentru faptele sale; dar e și
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
imaginar, care ne reamintește întrucîtva ciclul romanesc al lui C. Stere. Depoziția realistă a subiectului e mixată cu personaje și fapte aparținînd ficțiunii, fără ca, în genere, planurile să se stînjenească între ele, întrucît cel secund are darul de-a întări concretețea evocării, a-i amplifica eposul. Naratorul e un produs al mahalalei bucureștene din interbelic. Departe de a-și ascunde ori mistifica proveniența, d-sa încearcă a o reconstitui în liniile aspre, în culorile pestrițe ce-i caracterizează priveliștea și nu
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
franc și direct, dar cu lux de amănunte, fiecare rană biografică, Nicolae Radu ocolește detaliile, evită numele și precizările cronologice, așteptînd în schimb ca cititorul să guste estetic întîmplările. În realitate, nu vezi decît niște personaje cărora li se ia concretețea biografică, de aici aerul de poveste încifrată al volumului. Cartea pare scrisă pentru sine însuși de un autor care își găsește în actul scrisului consolări secrete. Dar pentru cititor, efectul e de sațietate provocată de niște oameni care sunt scheme
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
lucru poate fi estetic), la ceilalți strictețea stă în urmărirea obsesivă a fundalului de taină. Nu creanga de copac, ci tivul de mister din care se desprinde ea, nu glezna de femeie, ci fantasma din care, atingînd pămîntul, pasul capătă concretețe. Rigoarea e, în genere, inflexibilă, tiranică, și tinde spre repetiții în forme fixe (scheme, ritualuri, formule matematice), în vreme ce strictețea e elastică și imprevizibilă (vrea focare de sugestie sau fundaluri de taină), urmărind economia de efort și improvizația ca semn de
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
spiritul său acut, Magris arată cum „Schlesak a reușit într-o întreprindere care nu mai părea posibilă: să vorbească, în termeni noi și originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spațiu și timp este o călătorie în concretețea extremă și în înstrăinarea cea mai radicală, în blândețea edipică și în oroarea care o pângărește, în irealitatea unui timp pierdut care se dovedește însă o realitate înspăimântătoare”. Magris a mai publicat în „Corriere della Sera” o recenzie intitulată Transilvania
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
căreia începe călătoria de întoarcere fantomatică. Schlesak a reușit într-o întreprindere care nu mai părea posibilă: să vorbească, în termeni noi și originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spațiu și timp este o călătorie în concretețea extremă și în înstrăinarea cea mai radicală, în blândețea edipică și în oroarea care o pângărește, în irealitatea unui timp pierdut care se dovedește însă o realitate înspăimântătoare mereu prezentă. În foarte puține cărți se poate regăsi, la fel ca
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
mutila un episod este să-l înfățișezi dintr-o dată, neutru și sticlos, cu o umoare placidă de bufniță privind în gol. Nu mă îndoiesc că, judecate în miezul lor vital, amintirile lui Alexandru Niculescu trebuie să fi fost de o concretețe intensă și molipsitor de bogată. Specializat în lingvistica romanică și în studiul comparatist al limbilor romanice, Alexandru Niculescu a avut șansa de a-și petrece mulți ani în universitățile din Occident: Berlinul de Est (1954-1955), Viena (19631965), Padova (1965-1971), Sorbona
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
pentru ultima oară,/ pe un cântar electronic din magazinul cu brânzeturi și pește." (p. 111) De fapt, poemul acesta e tot ce poate fi mai puțin referențial. Detaliile se aglomerează numai pentru a acoperi un vid al semnificației. Cât despre concretețea cotidiană a versurilor, ea există exclusiv pentru cititor. Nu o mitologie urbană reconstituie așadar Ion Horea aici, ci tocmai (în urma dispariției singurei lumi coerente) lipsa oricărei mitologii. Cam la fel stau lucrurile și cu cealaltă surpriză pe care o oferă
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate de gândul ieșirii din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
puneri în scenă care anunță citiri „noi”. Deocamdată, din ceea ce am reușit să văd, mă opresc și încă mă gîndesc la cum l-a simțit Alexandru Dabija pe Caragiale în O scrisoare pierdută la Teatrul de Comedie, la subtilitatea și concretețea unor interpretări inubliabile ca cele ale lui Marcel Iureș în Cațavencu, ale Dorinei Chiriac într-un fel de bufon-martorcomentator în Cetățeanul turmentat, la precizia extraordinară a lui Valentin Teodosiu în Trahanache, la energia lui... în Farfuridi. Sau la forța, din
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
în secolul al XIX-lea) cu sensul „împrejurime”. Reciproca nu este însă valabilă: dacă circumstanță sau împrejurare au putut acoperi și ideea de vecinătate, împrejurime nu a căpătat un sens abstract și general, râmânând ancorat (cu excepția utilizărilor sale poetice) în concretețea spațială.
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
locuțiunii a da jos - se extind contagios. Sper să nu avem, totuși, de ales doar între formele parțial asimilate, inevitabil hibride prin păstrarea grafiei originalului (a uploada, a downloada) și cele perfect integrate lexical (prin traducere), dar cam stridente prin concretețea metaforei sau prin apartenența la registrul colocvial. După mode și excese de tot felul, e posibil ca vorbitorii să revină, cu înțelepciune, la neutrele a încărca și a descărca.
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
lumea athonită îl chinuie prin disconfort, asprimea condițiilor trezindu-i năbădăi existențiale. Și ca orice estet care nu are apetență pentru deus absconditus, Dan C. Mihăilescu admiră natura și își găsește refugiul în ea. Singurele desfătări îi sînt date de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rîndunici, de silueta chiparoșilor
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți”. Un volum de real interes, Spectacol cu Dimov (2002), transpune secvențe retrospective ale unor episoade avândui drept protagoniști pe cei doi corifei ai onirismului românesc (D. Țepeneag și Leonid Dimov), în imagini ce fascinează prin concretețea halucinatorie a tectonicii unui vis construit cu vervă minuțioasă și printr-o scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
nu procedează la fel cu propriul flux. Din nou, Patraș o ia cam de departe. O sămânță de adevăr există totuși. Aurel Dumitrașcu nu e imun în poezie la un anume cult al cărții. Dar cartea, la el, n-are concretețe. E generică. Nu se află acolo pentru a fi citită. Mai degrabă pentru a fi invocată. În plus, nu se bucură de cine știe ce privilegii. Într-un poem intitulat Șarpele din mine se hrănește cu cărți sau tatăl nostru personal totul
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
și, prin urmare, își poate rata vărsarea în omenesc. Inceptivii speră să insinueze dimensiuni inedite spectacolului lumii. Ei sunt onirici, abisali, de o excentricitate care, în mod paradoxal, le accentuează introversiunea subversivă (seria versiunilor ar putea fi și ea incitantă!!). Concretețea plată a realului nu-i satisface, ei presupun existența unor alte lumi, inaccesibile în mod curent. Pentru întrebările lor existențiale caută răspunsuri ieșite din serie, sofisticate. Vezi Dora Pavel și thrillerul ei abisal, dar și întreaga trilogie a deshumării - Agata
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
de vis și de plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice. În partea a doua a spectacolului, împreună cu piesa lui Jiři Kylián, Falling Angels, am pătruns într-un cu totul alt univers coregrafic, modern, marcat de concretețe și de fine nuanțe de umor. Ceea ce îi apropie pe cei doi artiști, reuniți prin creațiile lor în Seara de balet a Operei bucureștene, este că dansul lor este abstract, și deci nu povestește ci trăiește prin expresia fiecărei mișcări
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
metaforică, Îngerii căzuți fiind dansatoarele lui, și dansatoarele de pretutindeni, cele care, dincolo de orice aspirații, se confruntă cu propriul lor corp, deci cu toate dificultățile și vulnerabilitățile lui. Și o fac, - sau o face pentru ele gândirea coregrafului - cu multă concretețe și pe alocuri cu umor, mijlocul cel mai potrivit de a depăși o dificultate creată de împrejurări și mai ales una ivită în tine însuți. Și oricâte dificultăți trebuie să fi întâmpinat cele opt interprete de la premiera bucureșteană, pentru a
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe auz, pe pipăit, id est pe o receptare a concreteții tangentă la senzualitate: „Ea venea și cum venea o știam,/ mă știam, / ochii îi vedeam și sorii din ei, / galbeni și verzi și ovali și pătrați / și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, / și
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
l’os à souhait”, atribuind copiilor obiceiul de a formula o dorință legată de ruperea iadeșului. De altfel, tot în Șăineanu (care citează din Șezătoarea) aflăm că și în spațiul românesc exista o versiune asemănătoare a superstiției, mai crudă prin concretețea imaginii metaforizante a segmentului lung din osul rupt (asemănător cu o unealtă): „osul de la pieptul găinei (iadeșul) tras de doi, la care rămâne hârlețul în mână are să-l îngroape pe celalt”. În jocul balcanic, fiecare dintre cei care au rupt
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
unii optzeciști, iar autoironia favorizează jocuri secunde. Nu ești copil dacă nu ai încercat să prinzi vreodată o pasăre cu mâna, spune naratorul. Este o himeră frumoasă, semn că realitatea nu e descompusă, ci întotdeauna ea creează senzația unei stranii concreteți. Pe tânărul Ștefan îl fascinează și înfioară deopotrivă ciorile: trăiesc 300 de ani și, prin cromatică și ciocul agresiv, transmit teamă. Momentul revelației creștine aduce cu sine înfrângerea vrăjii. A descoperi mesajul creștin presupune trecerea la veșnicie și însușirea unei
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]