703 matches
-
de mică. Nici nu-i de mirare că fiul și-a luat o concubină de Îndată ce și-a permis. Desigur, Mama Scumpă avea altă versiune: „Mama ta“, spunea ea, „a fost fiica unei concubine dintr-o familie din clasa de mijloc. Concubina a născut zece copii sănătoși, toți băieți, mai puțin unul. Singura fată, deși arăta jalnic la cei 16 ani ai ei, promitea să fie la fel de prolifică precum fusese și mama ei. Eu i-am sugerat tatălui tău să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zece copii sănătoși, toți băieți, mai puțin unul. Singura fată, deși arăta jalnic la cei 16 ani ai ei, promitea să fie la fel de prolifică precum fusese și mama ei. Eu i-am sugerat tatălui tău să și-o ia drept concubină, iar el a zis că eu Îi sunt de-ajuns ca soție. Eu am insistat spunându-i că un armăsar trebuie să aibă iepe, iar iepele se prăsesc, așa că să nu se poarte ca un catâr“. Conform spuselor Mamei Scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aripi a tribului Karen. Adepții lui au fost În continuare cunoscuți drept „Armata Domnului“, dar descendenții lui direcți erau puțini pentru că majoritatea fuseseră uciși În timpul răscoalelor. Gemenii cu părul roșcovan erau doi dintre aceștia, urmași ai Regelui Naților și a „concubinei celei mai iubite dintre toate“. Aceasta era mult deasupra „concubinei celei mai iubite“ ca rang și ceva mai jos decât „soția cea mai iubită dintre toate“. Sau cel puțin așa susținea bunica gemenilor, care nu era din partea tatălui și deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cunoscuți drept „Armata Domnului“, dar descendenții lui direcți erau puțini pentru că majoritatea fuseseră uciși În timpul răscoalelor. Gemenii cu părul roșcovan erau doi dintre aceștia, urmași ai Regelui Naților și a „concubinei celei mai iubite dintre toate“. Aceasta era mult deasupra „concubinei celei mai iubite“ ca rang și ceva mai jos decât „soția cea mai iubită dintre toate“. Sau cel puțin așa susținea bunica gemenilor, care nu era din partea tatălui și deci nu avea origini divine. Dar ea fusese cea care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze, neuniform arse de soare, traversa cât putea mai grațios scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi plac tare mult femeile burgunde. Se întrerupse pe neașteptate și râse scurt. Apoi, scuturând din cap, observă: — Nu e numai un mare conducător, știi, e și un bărbat adevărat. în casa lui mare, din Panonia, are câteva zeci de concubine. E trecut de cincizeci de ani, dar se spune că încă e un taur, pe Sfânta Sabie! Și tu? îndrăzni Audbert, în vreme ce hunul ridica din nou paharul de pământ. — Eu, ce? — Ți-ai luat nevastă? Sau ai o concubină? Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de concubine. E trecut de cincizeci de ani, dar se spune că încă e un taur, pe Sfânta Sabie! Și tu? îndrăzni Audbert, în vreme ce hunul ridica din nou paharul de pământ. — Eu, ce? — Ți-ai luat nevastă? Sau ai o concubină? Balamber își încreți fruntea, strângând din buze, se foi puțin pe bancă, pe urmă, cu paharul încă sus, ridică din umeri și răspunse: — Balamber nu-și ia nevastă! Cât despre concubine... să ai una a ta e mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eu, ce? — Ți-ai luat nevastă? Sau ai o concubină? Balamber își încreți fruntea, strângând din buze, se foi puțin pe bancă, pe urmă, cu paharul încă sus, ridică din umeri și răspunse: — Balamber nu-și ia nevastă! Cât despre concubine... să ai una a ta e mai rău decât să te însori. Audbert ridică din umeri. — De acord, dar, dacă nu greșesc, tu ai deja treizeci de ani și sunt sigur că... — Firește! Atunci când vreau o femeie îmi iau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiindcă mi-ai spus chiar tu odată că regele tău... — E și regele tău, nu uita asta. — Așa e. Așadar, o să-ți spun că regele nostru de câteva ori a plătit ceva mai multișor decât un cal pentru o nouă concubină. — Dacă erau hune. Ori dacă erau de rang și veneau dintr-un popor aliat cu noi: ostrogoții, de pildă, sau gepizii, chiar și turingienii. însă își alege și din stirpe mai joasă, iar pe acelea nu le plătește, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un bărbat frumos; e șchiop și are mai puțini dinți în gură decât fiul tău cel mai mic, dar ce contează asta? E un mare conducător, are sute de cai, mii de oi, trei soții, o jumătate de duzină de concubine și cam cincizeci de copii. Un semn numai să facă și zece mii din neamul Hiung-nu vor alerga sub steagul lui. în afară de asta, nu uita că e vărul lui Atila și că i-a fost tovarăș în toate incursiunile militare încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răsplăti cu generozitate pentru ducerea la îndeplinire a însărcinării pe care o primise, ceea ce, de altfel, nu l-ar fi costat nimic, dat fiind că bunurile de care s-ar fi lipsit nu îi aparțineau: sclavii și animalele, caii și concubinele urmau să vină, cu siguranță, din partea reților, a turingienilor și a panonicilor. Ceea ce îl preocupa mai tare, însă, era ca Onegesius să-și țină promisiunea de a-l ajuta să obțină de la Atila comanda unei părți a armatei în războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câți soldați și cavaleri era formată acea armată. Altul, care părea să-i fie amic și care avea pe chip o expresie încă și mai arogantă, aprobă energic, reluând întrebarea: — Da, ia spune-ne, soldățelule, pe cine trimite împăratul tău? Concubinele lui? Sau poate o armată de eunuci pictați? Din nou, un cor de râsete se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era înconjurat de o suită consistentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
paternitate putea fi sigur, fiindcă el ținea femeile întotdeauna puțin și se descotorosea de ele de îndată ce începea să se simtă satisfăcut De cei câțiva pe care îi cunoștea, oricum, se îngrijea puțin, căci găsea întotdeauna modul de a-și aranja concubinele gravide cu vreun războinic din suita sa, încurajându-le, eventual, cu un dar generos. Firește, un bărbat trebuia să aibă o soție, ba chiar mai mult de una, era datoria oricărui hun să nască fii care într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l avea pe stindard decât de roadele succeselor sale. Irosea bogățiile adunate din jafuri, încredința turmele servitorilor păstori, fără a cere socoteală, și nu-și mai amintea câte concubine uitase pe drumul campaniilor sale de luptă, nici de câți sclavi se eliberase, uneori ucigându-i într-o izbucnire de furie. își amintise doar de gloria și de încrederea domnului său. Cea mai înaltă aspirație a lui, până acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după cum aprecie Sebastianus - era foarte puțină mișcare, astfel că, de aici de pe ziduri, reușea să identifice santinelele, vigilente și nemișcate, ba chiar să intuiască, în siluetele ce se mișcau într-o parte și în alta, cu pasul mic și grăbit, concubinele căpeteniei hune. Liniștea din zona aceea, în jurul căreia palpita și se vânzolea monstruoasa armată, putea fi asemănată cu liniștea dintr-un ochi de ciclon. Făcând un semn din cap către spectacolul grandios și neliniștitor pe care-l aveau în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aici știu. Arătă spre miazănoapte și observă: — Dacă lașul de Sangiban ar fi făcut o manevră de ieșire, poate că la ora asta Atila ar fi fost prins în cursă, în mijlocul taberei lui, cu toți caii și cu toate concubinele. Apreciind intuiția sa strategică, Sebastianus îl fixă cu și mai mare atenție. — Situația era confuză, iar el, pesemne, a considerat că nu avea forțe suficiente, obiectă prudent. Negru la față, legionarul ridică din umeri: Ce tot vorbești! în haosul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin un servitor, care conducea un caval de rezervă, își schimbau animalul, îmbrăcau armurile și, întorcându-se spre apus, se dispuneau în câmp în rânduri de câte zece. La fiecare zece rânduri, flutura în vând stindardul unui jagun. Efectele, proviziile, concubinele trecură în coadă, sub supravegherea servitorilor. Mingan-ului nu-i trebui mult timp ca să se dispună în formație de luptă și să pornească, mai întâi la pas și aproape imediat la trap, în urma comandantului său și al stindardului ce flutura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că devenise foarte important pentru Go-Bindan. Ea nu-l avea, de fapt, decât pe el. Dar ce se va face el, Shudian-gun, cu o fetiță de nici măcar unsprezece ani? Nu se îngrijea nici măcar de copiii pe care-i avea de la concubinele sale. De ce trebuia să se tulbure astfel în fața ei? Da, să se tulbure. Ce i se întâmpla? Avea atâtea lucruri la care să se gândească. Mingan-ul său era distrus, avea răniți, trebuia să facă rost de cai pentru numeroșii războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
du-te-vino de războinici cu pielea argăsită și cu inima de piatră, care, seara, în jurul tăciunilor din vatră, râdeau nerușinat, se necăjeau unii pe alții, se îmbătau cu kumis și, atunci când nu se încăierau, se tăvăleau pe covoare cu sclave ori concubine cu hainele răvășite și cu privirea tulbure: așadar, acolo nu era loc - cel puțin, așa i se părea lui - pentru micuța creatură găsită pe drumuri, fie ea și cu caracterul excepțional al lui Go-Bindan. Fetița aceea constituia cu adevărat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze, neuniform arse de soare, traversa cât putea mai grațios scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai primească iarăși în propria sa casă pe „otrăvitoarea aia de Sira“ - îi șuiera numele cu acel accent tipic din Granada pe care avea să-l păstreze toată viața și care-l făcea să rostească numele mamei Silma, pe al concubinei Wirda, să numească ușa „bib“ în loc de „bab“, orașul „Ghirnata“, iar palatul sultanului „Alhimra“. Timp de câteva zile, avu o proastă dispoziție ucigătoare, dar, atât din prudență, cât și din ciudă, nu se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Abu-l-Hassan, vinovat că o părăsise în favoarea frumoasei roabe creștine Soraya. Fatima fusese cea care-l ajutase pe Boabdil să fugă din turnul Comarilor și organizase în amănunt răzvrătirea sa împotriva bătrânului monarh. Ea fusese cea care o înlăturase astfel pe concubină și-i îndepărtase pe veci de la putere pe copiii încă mici ai acesteia. Soarta este însă mai schimbătoare decât pielea unui cameleon, după cum spunea un poet din Denia. Și, în vreme ce Fatima fugea din cetatea pierdută, Soraya își relua prompt vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tânăr soldat cu mustață se oprise la rându-i, cu un chicotit de bețiv, încercând anevoie să o identifice pe femeia înfășurată în văluri care tocmai îl strigase. Tata a simțit pe dată primejdia și a făcut un salt spre concubina sa, pe care a apucat-o zdravăn de cot spunând cu glas scăzut: — Să ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
silit să ceară de două ori același lucru. Dacă mama era îngrijorată, ea își păstra totuși cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină și mai cu seamă faptul că acest atașament fusese etalat în felul ăsta dinaintea tuturor cumetrelor din Albaicin. Când, adolescent fiind, am întrebat-o dacă nu era la urma urmei bucuroasă că rivala ei plecase, s-a apărat cu convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care își jurase să nu plece fără să le ia cu el, sub nasul și în ciuda tuturor soldaților Castiliei și Aragonului. Tot stăruind, vizită după vizită, obținuse din partea lui Hamed dezrobitorul făgăduiala de a face să ajungă un mesaj la concubina sa. Mai izbutise de asemenea, cu ajutorul unei mari sume de bani, să dea o însărcinare asemănătoare unui neguțător genovez pe nume Bartolomeo, care se instalase de multă vreme la Granada și adunase avere din răscumpărarea captivilor. De aceea nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]