403 matches
-
Winston Churchill (1953). Istoria, inclusiv cea literară, o fac învingătorii! (Păstrând proporțiile, să ne amintim de Premiul Unional pentru Literatură conferit lui... Brejnev, pentru dările de seamă despre campania din pământurile desțelenite...) Oricum, nu văd prea multe motive să așezăm condeierii noștri securiști în același rând (și rang) cu literații susținători ai fascismului. Au, și unii, și ceilalți, biografii pătate, dar una-i pata de sânge propriu, alta-i pata picurată pe trecutul tău... din sângele altuia. A linierea la standardele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
rând al lui Camil Petrescu -, iar pamfletele, de o violență ieșită din comun, îl fac temut, dar îi aduc și necazuri. În urma unui proces de lezmaiestate (îl atacase violent într-un articol ce a stârnit vâlvă, pe prințul Nicolae), agresivul condeier e aruncat în pușcărie, experimentând disconfortul temniței șaptezeci și cinci de zile și nopți, la Văcărești. Tot așa, când în 1941 Nichifor Crainic, ministrul Propagandei Naționale, se arată nemulțumit de orientarea ziarului „București”, D., în calitate de director, protestează în maniera lui insolentă, ofensatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
să fiu la curent cu viața culturală a zonei, să nu uit pulsul marilor orașe! Îi satisfăceau ecourile din târgul moldav, consemnate în presa centrală. Erau mândri îndeosebi de ecouri fălticenene peste hotare, referitoare la revista de folclor „Șezătoarea”, la condeieri ca Ion Creangă (catihetul), M. Sadoveanu, A. Gorovei, Ion Irimescu, V. Vasiliu-Falti, Vasile și Horia Lovinescu, Eugen și Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau Nora Marinescu, regină a operetei românești, rudă cu Cazabanii. Păstrarea în copie a misivelor trimise, mi-a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Fălticeni, ca să pășiți pe străzile care v-au legănat copilăria, acum peste o jumătate de veac. S au schimbat multe de atunci. Orașul păstrează încă o atmosferă patriarhală, pe care i o dau casele îngrijite, umbrite de livezi și amintirea condeierilor care s-au dus pe alte tărâmuri. În egală măsură și-a pus pecetea și modernizarea. Bine înțeles, unde e posibil, se evită discrepanța. La „Galeria oamenilor de seamă” am avut o activitate intensă în această iarnă. Vizitatorii foarte mulți
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Horia și Vasile Lovinescu. Cunoașteți, desigur, cât de bogate sunt tradițiile culturale ale Fălticenilor. Deoarece mă ocup direct cu identificarea materialului documentar legat de viața scriitorilor, pictorilor și sculptorilor, artiștilor de teatru, din regiunea noastră, îmi sunt necesare adresele unor condeieri care au avut relații de prietenie cu scriitorii de aici. Legat de activitatea poetei și traducătoarei Lucreția Andriu (căsătorită Neacșu), decedată în 1964, vă rog să-mi trimiteți adresele scriitorilor: Barbu Solacolu, Gellu Naum, Tașcu Gheorghiu, Romulus Vulpescu, Demostene Botez
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
dascălilor de odinioară din județul Suceava, care au dat lumină copiilor, în condițiile grele din trecut. Astăzi, după ce lucrarea a apărut în librării, îmi îngădui să vă felicit. Este bine scrisă, fiind o reușită subaspect documentar; ca stil, indică un condeier încercat. Nu știu dacă ați mai publicat în trecut, dar stăpâniți în mod matur arta scrisului. Încă o dată, felicitări ! Cartea se citește cu plăcere (...) și e căutată în special la Fălticeni, de multă lume. Îmi îngădui să vă rog a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
adresa editurii ieșene. Aceasta este: „Editura Junimea”, Palatul Culturii, Iași. Director este prof. Ilie Grămadă, pe care cred că îl cunoașteți, iar adjunct - scriitorul Mircea Radu Iacoban, autor al mai multor volume tipărite și, în timpul liber - crainic sportiv. E un condeier tânăr și viguros. Cred că moldovenii vor fi mai interesați de personalitatea povestitorului fălticenean, unul din ctitorii Societății Scriitorilor Români (azi Uniunea Scriitorilor). Apoi, limbajul - asemănător cu cel al năstrușnicului Creangă, e mai apropiat de cetățenii din „dulce târgul Ieșilor
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
puțin efect. Consider că intervenția directă a Dv. ar fi mai eficientă. Sunteți prea cunoscută, ca să nu fiți servită! Mă opresc acum, asupra prețioasei Dv. sugestii de a se scoate un volum de „Mărturii fălticenene”. Sunt, într-adevăr, o serie de condeieri care pot colabora, dar cred că o apariție sub egida Muzeului din Fălticeni e încă prematură. Mă refer la posibilitățile noastre materiale. Cunosc, bine 264 înțeles, volumele de „Documente și mărturii” scoase de Muzeul Județean Suceava, acesta având alte posibilități
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
atunci când găsesc vreun document. După 2-3 ore de lucru la Fondul documentar al Secției, o iau pe Ulița Rădășenilor sau pe altele cu căsuțe tihnite, cu grădini de flori în față. Mă așteaptă aici bătrânei care i-au cunoscut pe condeierii, pictorii, sculptorii, compozitorii sau artiștii de teatru fălticeneni. Între un șerbet și o cafea - tabiet nelipsit - ascult depănânduse amintiri din altă lume. Le notez cu grijă, ca pe niște mărturii de preț, după ce m am convins de autenticitate. Unii din
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Dv. este cu atât mai bine venit, căci V. Savel își va avea locul ce-l merită cu prisosință în Secția de Literatură. De câte ori mă duc la cimitirul din Oprișeni, mă opresc la mormintele rudelor Dv. Sunt apropiat de memoria condeierilor Mina și Vasile Savel, pentru că le cunosc opera, iar de duduia Coca și de părinții ei, pentru că au fost prietenii mamei mele. În prezent parcurgem ultima fază a pregătirilor dinaintea inaugurării Muzeului. Cred că în jurul datei de 1 mai, primii
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
am socotit dintotdeauna pe I. Dragoslav un scriitor interesant, mai ales pentru povestirile sale, pe care le prețuia și Vasile Lovinescu. Din păcate, la „Galerie” era prezentat vizitatorilor ca un scriitor minor, muzeograful neștiind că Anatole France a prețuit povestirile condeierului fălticenean, apărute în franceză, într-o antologie, la Paris. Povestea bisericuții din Buciumeni este o capodoperă - spuneau A. G. Stino și Vasile Lovinescu. 583 De fapt, diapozitive color. 584 Am predat la redacția ziarului „Zori Noi” articolul institutorului Dumitru Frițescu, dar
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și congreselor PCR, precum și unor articole omagiale, reportaje realist-socialiste, eseuri marxizante, dezbateri despre „spiritul militant în literatură și artă”, despre „personajul literar și trăsăturile omului contemporan”, despre „educație, tineret, literatură” etc. La toate acestea s-au implicat adesea nu numai condeierii de serviciu ai regimului, ci și scriitori adevărați care, dintr-un motiv sau altul, au acceptat jocul duplicitar. După căderea dictaturii, în decembrie 1989, revista a luat, în mod firesc, altă orientare, asumându-și, tot mai clar, rolul de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
cărți, oameni de seamă și faptele lor din trecutul istoric al acestui ținut, cum ar fi Budenii, Gr.H. Grandea, Alex. Gheorghiu Doinaru, Ion Luca, Gr. Tabacaru, G. Bacovia, Maximilian Costin, I.I. Stoican, Alex. Șendrea, Dumitru Alistar etc., ca și despre condeierii din vremea 80 mea - unii dintre ei foști elevi, cu care mă mândresc - Paul Anghel, G. Mosari, Vasile Sporici, C. Isac, Corneliu Buzinschi, George Bălăiță, Ovidiu Genaru ș.a. Și chiar dacă unii dintre ei m-au uitat ori au plecat prea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Stambul. Este, în chip semnificativ, o temă generală a literaturii române din acel timp, pentru că pieirea tragică a voievodului (un domn creștin ce înclina către puterile creștine) aflat în culmea puterii a suscitat imediat atenția autorilor de cronici rimate; un condeier necunoscut (Mihail Kogălniceanu a crezut că este vorba de Enache, un străbun al său) surprinde într-o povestire în versuri (care mai circulă și sub titlul Stihuri asupra domnului Grigorie Ghica, voievod al Țărei Moldovei) uciderea mișelească a domnitorului. Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
dar sperând că mulțumirea poate fi atinsă. Știa cu mult mai mult despre cărți decât despre cei care le scriau. Defectele cărților aveau asupra lui un impact foarte diferit de cel al defectelor autorilor ca persoane. Știu, pentru orice tânăr condeier, aviditatea de a cunoaște zece scriitori pe săptămână este ireprimabilă, dar, azi, cred că ideal ar fi să citim zece cărți pe săptămână și să cunoaștem un scriitor o dată la zece ani. În perioada debutului, eram un avid cititor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
i se ceară să poarte doar cozondraci Toffanni. În urmă cu aproape 45 de ani, un critic cinematografic român comenta - pare-se fără să fi văzut filmul - celebra și destul de sumbra peliculă al lui Peter Brook, Moderato Cantabile. În traducerea condeierului respectiv, în românește titlul filmului devenea... Contabilul liniștit. După cum a reușit să îngenuncheze toți stâlpii și primadonele partidului, să-și impună absolut toate condițiile, să devină alfa și omega deciziilor, e greu de ghicit dacă porecla liberalului de pripas, autocratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Numai că, azi, procesomanul român cere sute de milioane. Mâine - chiar miliarde. Nu restabilirea unui adevăr agresat urmărește procesomanul, ci falimentarea adversarului. Și când un jurnalist se pretează la așa ceva, este, scuzați-mi „calomnia”, un găinar. Cât face onoarea unui condeier care se consideră jignit de un alt jurnalist? Când toate drepturile de autor pe care le-a încasat până azi nu s-au ridicat la mai mult de o mie de dolari, mi se pare aberant să ceară de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
povesti-o chiar eu, dar nu mă afișa cu toate datele din buletin, căci vreau să mă întorc viu și nevătămat la Penelopa mea. Am căutat să respect cât mai mult posibil "indicațiile și sugestiile" prietenului meu, dar fiind un condeier de ocazie și de modă veche, fără prea multă experiență și "succesuri" ( am ceva cărți publicate, dar n-am dat buzna nici în Uniunea Scriitorilor, nici la premii, nici n-am râvnit la "Nobel" ), am însăilat "saga" cum m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
șters cu pielea de căprioară stoarsă, lustruit cu ceară, gresat, verificat și [cu] șuruburile [strânse] cu mâinile tale prea albe, ca de muiere, și cu care altfel nu știi ce să faci, ajungându-te, până la urmă, acea chirceală profesională a condeierilor, ca pe poetul Emanoil Bucuța, care În ultimii săi ani nu mai putea ține degetul arătător strâns de condei, ca noi toți oamenii cu mem brele variu exercitate. Tot Manolache Bucuța, poet de altfel curios, În chip platonic, după formele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poziție consemnate acum este mai mult decât utilă istoricului literar. Traducerile aparțin lui T. Nice (din Francis Jammes), Viorel Șuluțiu (din literatura chineză) și P. I. Ștefan (din Mein Kampf de Adolf Hitler). N. Alexandrescu-Toscani ține cronica plastică. Mico-May, un condeier ascuns sub pseudonim, destinde număr de număr frunțile cititorilor cu „bankuri” demne de o antologie a umorului. Alți colaboratori: I. Chivulescu, Constantin Frâncu, D. Coman ș. a. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285160_a_286489]
-
neglijență” sau „uitare” doar un reflex de adaptare sau... nu cumva este vorba de ceva mult mai grav, un lucru care ne interesează pe toți cei care scriem În limba În care ne-am născut: adică de capacitatea noastră, a condeierilor români, clasici, moderni sau contemporani, de a crea valori cu adevărat universale capabile nu numai de a „reflecta” sau „picta” moravurile, istoria sau reflexele noastre ideatice, dar și capabile, Într-adevăr, la modul obiectiv, de a „reflecta” sufletul și reflexele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu pantaloni scurți”, „leniniști ai primei ore”, grupați În jurul Scânteii tineretului și al lui Labiș - Mandric, Mazilu, Cosașu, Raicu. Foști colegi la „aventurista” și cam „bolșevica” Școală de literatură care ambiționa, după modelul marii Uniuni Sovietice, să producă pe bandă condeieri aplecați partidului. Nu am Înțeles și nu Înțeleg nici azi reproșul lui Raicu (care viețuiește cam singuratec Într-un Paris care, necesarmente, i-a rămas străin!Ă. Manolescu, cu care nu am fost apropiat În zilele mele „de glorie” și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aflat și vechimea În muncă celor doi tov-i: Necula - 16 și Andrei - 15. Amândoi aveau dreptul la câte 19 zile lucrătoare fiecare. b.n. Șmecherie á la Dumitru Solomon Dramaturgul și eseistul evreu D. Solomon (Dolphy Solomon, 19322003), un acid condeier al comediei românești, ne-a fost oaspete cândva la câteva ediții ale Bienalei umorului „Constantin Tănase” dar În stagiunea 1970-1971 a Teatrului de Comedie din București era să o pună de mămăligă atunci când a intrat În vizorul vigilenților cenzori, Încercând
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
curtea Goliei își leagănă grijulii fructul în ger. Privesc întrebători spre Crucea cea mare din vârful turlei, iar Ea le răspunde cu glas de mamă: „Răbdare, răbdare răbdare.” Și copăceii așteaptă, așteaptă. Așteaptă Primăvara sau poate, cine știe, măcar vreun condeier zgribulit care să le dea un nume: COPACII SPERANȚEI. Nicoleta-Ginevra Baciu STEREOTIPUL FANARIOT Într-o lume în care viteza a devenit de mult una dintre valorile de căpătâi ale societății, cuvintele sunt și ele folosite cu maximă viteză, la întâmplare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din Ardeal), militant pe tărâm publicistic, pasionat scotocitor de documente, colecționar de cărți vechi, autor a numeroase contribuții de arheologie (vizând spațiul transilvan), muzeograf sârguincios și entuziast (a fost, între 1950 și 1970, director al Muzeului de Istorie din Mediaș), condeier relativ înzestrat al unor texte de istorie popularizată (și „romanțată”), T. a desfășurat o activitate notabilă, chiar dacă de plan secund. Mediaș este o monografie liberă, configurată capricios și subiectiv, mai mult o descriere lirică, cu alură de reportaj sentimental despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]