296 matches
-
Civil American a fost un conflict politic și militar de patru ani (1861-1865) dintre Uniunea statelor din Nord ale Statelor Unite ale Americii și Statele din Sud ale acesteia, care au părăsit pe rând Uniunea în 1860-1861, alcătuind entitatea statală federală denumită Statele Confederate ale Americii . În timpul alegerilor prezidențiale din anul 1860, Partidul Republican, în frunte cu Abraham Lincoln, a purtat o campanie politică împotriva expansiunii sclaviei în afara statelor în care aceasta exista deja. Victoria republicană în alegeri a avut ca rezultat declarația de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune. Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
severă și eficientă blocadă navală de-a lungul întregului conflict. În septembrie 1862, Proclamația de emancipare a lui Lincoln a transformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe britanici să nu intervină. Comandantul confederat Robert E. Lee a repurtat câteva victorii pe frontul estic, dar în 1863 înaintarea sa spre nord a fost oprită în Bătălia de la Gettysburg, iar pe frontul vestic Uniunea a preluat controlul râului Mississippi după Bătălia de la Vicksburg, separând Confederația
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Bătalia de la Shiloh, cunoscută și ca Bătălia de la Pittsburg Landing, a fost una din principalele bătălii de pe teatrul vestic de operațiuni în Războiul civil american, bătalie dată în zilele de 6 și 7 aprilie 1862, în sud-vestul statului Tennessee. Forțele confederate, sub conducerea generalilor Albert Sidney Johnston și P.G.T. Beauregard au lansat un atac-surpriză împotriva armatei unioniste condusă de general-maior Ulysses S. Grant și a fost foarte aproape de a obține o victorie. În prima zi a bătăliei, confederații au lovit cu
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
a îndepărta unioniștii de râul Tennessee înspre mlaștinile dinspre pârâul Owl Creek aflate la vest, în speranța de a învinge Armata Tennessee a lui Grant înainte ca aceasta să facă joncțiunea cu Armata Ohio a generalului-maior Don Carlos Buell. Liniile confederate au căzut pradă confuziei în timpul luptelor, și oamenii lui Grant s-au îndreptat înspre nord-est, spre Pittsburg Landing. O poziție pe un drum ușor în vale, denumită "cuibul de viespi", apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss și
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
în vale, denumită "cuibul de viespi", apărata de oamenii generalului de brigadă Benjamin M. Prentiss și de diviziile lui W.H.L. Wallace, a furnizat timp suficient pentru ca restul liniei unioniste să se stabilizeze sub protecția numeroaselor baterii de artilerie. Generalul confederat Johnston a murit în timpul primei zile de lupte și Beauregard, secundul său, a decis să nu atace ultimele poziții unioniste în acea noapte. Întăririle din partea generalului unionist Buell au sosit în cursul serii și au întors situația în dimineața următoare
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
a avansat pe jos și a luptat în Bătălia de la Fort Donelson. La începutul lui 1861, statul de graniță Kentucky își declarase neutralitatea în lupta pentru păstrarea Uniunii. Această neutralitate a fost încălcată mai întâi la 3 septembrie când generalul confederat Gideon J. Pillow, sub ordinele generalului, a ocupat orașul Columbus și apoi două zile mai târziu de generalul unionist Ulysses S. Grant care, din proprie inițiativă, a ocupat Paducah. Din acest moment, niciun adversar nu a mai respectat declarația de
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Halleck a reacționat până la urmă pozitiv față de propunerea lui Grant să avanseze spre Fort Henry. El spera că astfel își va îmbunătăți poziția în relație cu rivalul său, Buell. Dar el și Grant erau îngrijorați și din cauza zvonurilor că generalul confederat P.G.T. Beauregard va sosi pe teatrul de luptă cu întăriri masive, deci viteza de acțiune era importantă. La 30 ianuarie 1862, Halleck l-a autorizat pe Grant să ocupe Fort Henry. Grant nu a pierdut timpul, și a plecat din
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
lângă alta și a pus cele trei nave de lemn în spate, pentru un tir de distanță mare, mai puțin eficient. Mai ales înălțimea scăzută a tunurilor din Fort Henry a permis flotei lui Foote să evite avarii serioase; Tirul confederat a reușit să lovească navele doar acolo unde armura lor era mai solidă. O singură navă a fost grav avariată. Un proiectil norocos de a pătruns în USS "Essex" și i-a lovid boilerul median, umplând jumătate din navă cu
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
lemn, "Tyler", "Conestoga" și "Lexington", într-o misiune în susul râului pentru a distruge instalațiile și proviziile de valoare strategică. Cuirasatele flotilei fuseseră avariate de bombardment și erau prea lente și prea greu manevrabile pentru această misiune, care includea urmărirea vaselor confederate. Raidul a ajuns până la Muscle Shoals, dincolo de Florence, Alabama, limita de navigabilitate a râului. Vasele Uniunii au distrus multe provizii și importantul pod al căii ferate Memphis & Ohio, la în amonte. Ei au capturat și mai multe vase sudiste, inclusiv
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
apoi în volum pe 22 noiembrie 1875. Romanul a fost un succes imediat, în timpul vieții autorului fiind vândut în peste 44.000 de exemplare. În timpul războiului de secesiune, câțiva prizonieri de război nordiști reușesc să scape din Richmond, capitala Statelor Confederate ale Americii, pe atunci asediată de trupele generalului Ulysses Grant. Inginerul Cyrus Smith, negrul Nab, ziaristul Gedeon Spilett, marinarul Pencroff și tânărul Harbert evadează cu ajutorul unui balon în timpul unei furtuni. După o călătorie aeriană de cinci zile ei ajung pe
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
mătușa Pittypat, o invită pe Scarlett să locuiască cu ele. În Atlanta, Scarlett își redobândește treptat energia și se implică în munca la spitalul unde sunt îngrijiți răniții de război și în alte acțiuni de benevolat organizate în sprijinul armatei confederate. Scarlett îl întâlnește din nou pe Rhett Butler la o serata dansanta organizată pentru strângerea de fonduri în sprijinul Confederației. Rhett crede că războiul este o cauză pierdută, dar afacerile lui au profituri uriașe de pe urma acestuia. În cadrul seratei, bărbații trebuie
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
să îi ducă pe ea, Wade, Melanie, Beau și Prissy la Țară. Rhett este amuzat de această idee riscantă, dar reușește să facă rost de o căruță veche și de un cal bătrân cu care pornesc cu toții în urmă armatei confederate care se retrage din Atlanta. În drum spre Țară, Rhett se răzgândește și pleacă pe front, lăsând-o singură pe Scarlett. Această ajunge într-un sfârșit acasă, dar realizează repede cât de mult s-au schimbat lucrurile: tatăl ei, Gerald
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
pentru ea și toți cei aflați în grija ei. Decide să cultive pământul pentru a avea cu ce să îi hrănească. În tot acest timp sunt frecvente atacurile yankeilor care jefuiesc și dau foc plantațiilor. Zilnic, soldați obosiți ai armatei confederate se opresc la Țară pentru un pic de mâncare și odihnă în drumul lor spre casă. Într-un târziu, apare și Ashley Wilkes, istovit și distrus sufletește de războiul care tocmai se terminase. Viața la Țară pare să reintre treptat
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
Ion nu venise să-i aștepte la gară, ei sunt conduși de Groghan la saloon-ul local, unde Traian reușește să câștige la poker o sumă mare de dolari și pe Bob Rupert (Ahmed Gabbany), un sclav negru al colonelului confederat Anderson (Zoltan Vadasz). Sosirea în saloon a "profetului" poligam cu cele 15 soții ale sale duce la întreruperea distracției, el certându-i pe locuitori că încalcă legile sfinte și se dedau băuturii și desfrânării. Prin intermediul cunoștințelor limitate de limbă engleză
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
Ovidiu Iuliu Moldovan și Mircea Diaconu, precum și de regizorii Dan Pița și Mircea Veroiu. În acest film apar și câțiva actori care interpretaseră alte roluri în filmul "Profetul, aurul și ardelenii": Zoltan Vadasz este aici Peter Orban (după ce fusese colonelul confederat Anderson), Carmen Galin este doamna McCallum (după ce o interpretase anterior pe una din soțiile „profetului”), Lucian Iancu este unul din oamenii lui McCallum (după ce fusese unul din oamenii „profetului”). Muzica celor trei filme din seria „Ardelenii” a fost compusă de
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
sau de puterile străine, sau care pur și simplu credeau că trăiesc într-o „Epocă de Aur”, au paralizat guvernul Uniunii timp de peste un secol. Amenințarea pe care o constituia "liberum veto" putea fi, însă, înlăturată prin înființarea unui „sejm confederat”, care era imun la acesta. Sejmul cel Mare, de patru ani, întrunit între 1788-1792, care a adoptat , a fost un astfel de sejm, și doar datorită acestei imunități la vetoul liber acesta a fost capabil să adopte o lege atât
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
și Austria cu Imperiul Otoman — și cu propriile probleme interne și nu își mai permiteau să intervină forțat în Polonia. În timpul Marelui Sejm (Sejmul de Patru Ani) din 1788-1792, părea să se profileze o mare ocazie de reformare. Sesiunea Sejmului confederat s-a deschis la 6 octombrie 1788 iar din 1790 s-au ales noi deputați care s-au alăturat celor deja existenți. O nouă alianță pruso-polonă părea să aducă siguranță în fața unei posibile intervenții rusești, și regele Stanisław August s-
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
treacă la Frederick Augustus I al Saxoniei, din familia Wettin, familie din care proveniseră doi dintre regii aleși ai Poloniei din acea perioadă. Constituția a abolit câteva surse instituționale de slăbiciune guvernamentală și anarhie națională, inclusiv "liberum veto", confederațiile, sejmurile confederate, puterea excesivă a sejmikurilor (sejmuri regionale) rezultată din faptul că instrucțiunile lor erau obligatorii pentru deputații respectivei regiuni din Sejm. Constituția a recunoscut catolicismul drept „religie dominantă”, dar a garantat toleranță și libertate tuturor religiilor. Armata urma să aibă până la
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
Lee Hâd Not Won the Battle of Gettysburg" (), a cunoscutului om de stat britanic Winston Churchill. Churchil, printr-o dublă „cursa” contrafactuală a titlului, analizează posibilele consecințe ale schimbării cursului istoriei moderne americane dacă generalul Robert E. Lee, al Armatei Confederate, în loc să piardă, fiind învins de generalul George G. Meade, ar fi câștigat Bătălia de la Gettysburg, din 1-3 iulie 1863, parte a Războiului Civil American, data în apropierea localității omonime din statul . Istoria contrafactuală nu este nici revizionism istoric, nici ucronie
Istorie contrafactuală () [Corola-website/Science/319968_a_321297]
-
unul dintre cantoanele din Waldstätten, care a format nucleul Vechii Confederații Elvețiene. Numele a apărut ca exonim, fiind aplicat "pars pro toto" soldaților confederației. Elvețienii au început ei înșiși să folosească acest nume după Războiul Suab din 1499, alături de termenii "confederați", "Eidgenossen", utilizați încă din secolul al XIV-lea. Toponimul "Schwyz" este atestat din 972, în germana înaltă veche "Suittes", termen legat de "suedan" „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi construit orașul. Numele a
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri și Compromisul din 1850). Disputa a explodat într-o criză în 1861, când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii, o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederație. În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare
Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/296597_a_297926]
-
Jefferson Finiș Davis (n. 3 iunie 1808 d. 6 decembrie 1889) a fost un politician american care a servit că al Statelor Confederate ale Americii pentru întreaga sa istorie, între 1861 și 1865, de-a lungul Războiului civil american. După absolvirea școlii militare West Point, Davis a luptat în războiul mexicano-american în calitate de colonel al unui regiment de voluntari, fiind ulterior ministru de război
Jefferson Davis () [Corola-website/Science/315709_a_317038]
-
care se desfășoară în paralel: Războiul de secesiune. Deși face o radiografie generală a situației războiului, Verne se concentrează mai ales asupra luptelor desfășurate în Florida în cei patru ani în care Uniunea s-a aflat în conflict cu Statele Confederate ale Americii. Subiectul i-a permis scriitorului francez să se aplece asupra unei probleme sociale care se regăsește în mai multe opere ale sale, sclavia (în special a negrilor). Din păcate, documentarea incompletă în legătură cu anumite detalii ale conflictului au făcut
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
gradele de amiral, preferând termenul de "flag officer", pentru a face distincție față de tradițiile marinelor europene. În același an, el a trecut de bateriile ce apărau fortul Vicksburg, Mississippi. Farragut nu a avut însă succes la Vicksburg; un singur cuirasat confederat improvizat i-a obligat flotila de 38 de nave să se retragă în iulie 1862. Deși un comandant extrem de agresiv, Farragut nu era prea cooperant. La asediul Portului Hudson, planul era ca flotila lui Farragut să treacă pe lângă tunurile confederate
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]