485 matches
-
precum și traducerile din W. Shakespeare, Hamlet și Othello (1908), poate și Regele Lear și Macbeth, anunțate în 1909. Mai tălmăcește cartea Clarei Tschudi Tinerețea Mariei Antoaneta, Carol I de Paul Lindenberg și Frederic cel Mare de Lord Macaulay. Totodată, A. conferențiază la Universitatea Populară și la Societatea „Prietenii științei”, la a căror înființare are un rol de seamă. Războiul întrerupe efervescenta sa activitate. În anii 1917 și 1918, colaborează la „Gazeta Bucureștilor”, „Scena” - la aceasta din urmă cu o suită de
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
pentru Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu și Mateiu I. Caragiale. Dar Mircea Vulcănescu a arătat în ce sens romanele lui Cezar Petrescu se integrează într-o tradiție literară românească și, ca atare, sunt semnificative, chiar dacă artisticește nu sunt valabile”; au mai conferențiat Haig Acterian despre teatru, Alexandru Vianu despre critică și eseu, Haig Acterian, Mircea Eliade și Petru Comarnescu dând lectură ilustrărilor, Petru Comarnescu despre plastică, C. Brăiloiu despre muzică, I. Brucăr despre filosofie, I.I. Cantacuzino despre curente de idei, Mircea Grigorescu
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
Mac Constantinescu, Marcel Iancu, M. H. Maxy, P. Iorgulescu-Yor; o altă expoziție, cu relativ aceiași participanți, organizată un an mai târziu, la Sala Dalles, nu va mai arbora numele C., intitulându-se a „Grupului 1934”. Unii foști criterioniști vor mai conferenția sub alt patronaj: Institutul Social Român, Uniunea Intelectuală Română, revista „Convorbiri literare”; aici, Petru Comarnescu, I.I. Cantacuzino, Mircea Eliade, Richard Hillard, Constantin Noica, H. H. Stahl sunt, din ianuarie, cooptați în colegiul de redacție (de unde vor demisiona peste câteva luni
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității "Petre Andrei" din Iași unde ocupă funcția de cancelar. Activitatea didactică și de cercetare s-a concentrat cu precădere în aria sociologiei comunităților, autorul fiind invitat să conferențieze la universități, institute de cercetare, precum și în cadrul unor structuri administrative din Scoția, Spania, Danemarca, Italia, Slovenia, Austria, Germania. Este consultant pentru asigurarea calității și trainer în cadrul departamentului Studiu și Dezvoltare Comunitară al Consiliului North Ayrshire, Scoția. Este membru al tuturor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
scopul de a reactiva prin sărbătoare memoria colectivă În exil. O a doua organizație culturală din exilul parizian a fost Centrul Român de Cercetări, o instituție creată sub patronajul prințului Nicolae. În ciuda reputației sale de organizație legionară, la Centru au conferențiat deopotrivă legionari declarați precum Paul Costin Deleanu, intelectuali de dreapta ca Horia Stamatu, Mircea Eliade sau Vintilă Horia, alături de Virgil Ierunca, de orientare stîngistă. De asemenea, la Centru erau prezenți și apolitici precum Eugen Ionescu, dar și intelectuali evrei, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să-l socotească Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, care i-a fost prieten. A întemeiat Societatea de Estetică (1925-1928), de ale cărei activități s-a ocupat împreună cu Lucian Blaga și O.W. Cisek. Înălțat pe coturnii unei megalomanii în proces, conferenția adesea la Fundația „Regele Carol I”, la Asociația Studenților Creștini din România și în alte locuri, intrigând auditoriul cu înfățișarea lui stranie și mimica răvășită, sugerând o insuportabilă combustie lăuntrică, de om mistuit de idei. De la o vreme, apelul la
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
lui Ispirescu. Talentul oratoric îl aduce și la tribuna Ateneului Român, al cărui membru va deveni (1885). Ține aici două faimoase conferințe, Apocrifele în literatura română (1884), audiată, între alții, de Mihai Eminescu, și Originea alfabetului și ortografia română (1885). Conferențiază, în prezența regelui, la Societatea Geografică Română, unde a rostit conferința Nomenclatura utopică a județului Vâlcea (1885), șocantă prin noutatea unor puncte de vedere, astăzi pe deplin acceptate. A intrat astfel în polemică cu latinistul D.A. Sturdza, unul dintre puternicii
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
ficțiune, cât și lucrări de evocare documentară - Memoria Râmnicului (1979), Râmnicul de odinioară (1993), Râmnicul, Râmnicul... (1994), Cartea Râmnicului (1999), Râmnicul uitat (2003). Călătorește în RDG, URSS și India (invitat de Gheorghe Anca în 1983, la Universitatea din Calcutta, unde conferențiază despre Eminescu). Prezent an de an în librării cu cel puțin o carte, M. este autorul unei proze de o mare consistență tematică și expresivă. Continuitatea organică a formelor epice pe care le-a cultivat (schița, povestirea, nuvela, romanul), de la
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
într-un lazaret de campanie, îngrijiindu-i pe soldații bolnavi de holeră. După războiul din 1914-1918, pleacă în Franța, unde Démètre fusese numit ambasador. Frecventează cercurile intelectuale de aici, împrietenindu-se cu Jacques Maritain și cu alte personalități ale vieții culturale, conferențiază pe diverse subiecte de religie, artă și politică. Colaborează la numeroase publicații cu articole în care se împotrivește atât „imperialismului materialist”, cât și „naționalismului idealist”; pentru el, patria este „admirabilul trup comun căruia Dumnezeu îi dă un rol de-a
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
Volumul Poems (1938), selecție din lirica lui Mihai Eminescu, a fost bine primit în epocă. Oprindu-se asupra literaturii germane, G. a dat o versiune, din Eduard Mörike. Traducerile l-au ajutat să aprofundeze specificul literaturii engleze, despre care a conferențiat în câteva rânduri. A fost printre cei dintâi care au studiat modul în care literatura engleză a fost receptată în România prin traduceri. De asemenea, într-un studiu de literatură comparată din 1924 a analizat cele dintâi „traduceri și imitațiuni
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
anarhistă. În 1905, chemat la București de C. Mille la ziarul „Adevărul”, continuă agitația în mediile muncitorești, până ce în 1907 este expulzat. La Paris pune bazele unei grupări a muncitorilor români socialiști, intră în echipa editorială a ziarului „L’Humanité”, conferențiază la o universitate muncitorească. Întors acasă în 1912, organizează și aici o universitate sui-generis, unde ani de zile îi învață pe muncitori istoria mișcării socialiste, predând și cursuri de literatură română și universală. Între 1945 și 1948 este rector al
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
Florescu” (1878-1881) și primele cinci clase secundare la Liceul „A.T. Laurian” (1881-1886) din urbea natală, trecând la Liceul Național din Iași, unde în 1888 își ia bacalaureatul. În ultimele două clase activa în mișcarea socialistă, răspândind material propagandistic și conferențiind la clubul ieșean al socialiștilor. O caracteristică primordială a naturii lui I. este precocitatea. Spunând mai târziu că „n-a învățat a ceti și scrie”, acestea fiind „lucruri care i-au venit de la sine”, el mărturisea că la șase ani
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
printre altele, la Institutul de Studii Sud-Est Europene, la Casa Școalelor, la Universitatea Populară din București, la Școala de Misionare, întemeiată de el, iar din 1937, la Institutul de Istorie Universală, care era tot creația lui. În deceniile interbelice a conferențiat pe tot cuprinsul țării, neocolind nici un oraș, poposind frecvent și în sate. Vorbea săptămânal la Radio, conferințele sale fiind publicate sub titlul Sfaturi pe întunerec (I-II, 1936-1940). În 1908, stabilindu-se la Vălenii de Munte, a organizat aici cursuri
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
et d’Archéologie, Faculté Libre de Théologie Protestante. În desele lui călătorii peste fruntarii, a ținut prelegeri și conferințe în multe universități și institute de învățământ și cultură din Europa. Întreprinzând în 1930 o călătorie în Statele Unite ale Americii, a conferențiat la mai bine de douăzeci de universități. Având și vocație organizatorică, învățatul și-a valorificat-o deplin de îndată ce a început să dispună de mijloace. Deschiderii cursurilor de vară la Vălenii de Munte i-au urmat realizări precum înființarea de biblioteci
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și Economia bazată pe hidrogen, fiecare dintre aceste cărți fiind tradusă În peste cincisprezece limbi străine. Este președintele Foundation of Economic Trends din Washington, D.C. Din 1994, Rifkin a predat În cadrul Programului de Educație pentru Executivi de la Wharton School, unde conferențiază despre noile direcții În știință și tehnologie și impactul lor asupra economiei, societății și mediului Înconjurător, pentru o audiență formată din președinți de companii și alți manageri de rang Înalt din Întreaga lume. De asemenea, este consultant pentru șefi de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
externe la Uniunea Compozitorilor, mai târziu statistician la Institutul de Geriatrie. Spre sfârșitul anilor ’50 fusese arestat și închis la Aiud. E posibil ca motivul să fi fost legăturile cu cercul „Rugul aprins” de la mănăstirea Antim, unde făcuse donații și conferențiase în 1948-1949, când a și încercat să își editeze albumul Xilografii, pe teme religioase. În urma amnistierii i se mai publică când și când cronici, eseuri, comentarii, articole în „Viața românească”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. După 1989, în „Jurnalul literar” și în
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Nae Ionescu. Eliade i-a fost chiar student (Sebastian, ca student la drept, nu, dar îi frecventa, adesea, cursurile). Eliade i-a fost, mai tîrziu, după reîntoarcerea din India, asistent și chiar suplinitor lui Nae Ionescu la catedra (de fapt, conferenția) ilustrului profesor. Dar, repet, cei doi tineri erau buni, intimi prieteni. Și-au recenzat, în presă, unul cărțile celuilalt și se stimau, ca scriitori, reciproc. Cînd, în 1934, se produce scandalul iscat în jurul romanului lui Sebastian, De două mii de ani
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
Rubla-Călmățui, unde se împrietenește cu N. Carandino și Corneliu Coposu. Revenit în București, se angajează la început ca operator chimist, după care intră funcționar la Ambasada Statelor Unite ale Americii. În 1968- 1969 beneficiază de o bursă a Universității din Iowa-City (SUA) și conferențiază despre literatura română la câteva universități din SUA și Marea Britanie. Din 1970 până în 1974 trece prin funcțiile de redactor-șef al Editurii Cartea Românească, secretar al Uniunii Scriitorilor și director al unei case de filme. A murit în timpul cutremurului din
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
în două rânduri (1974 și 1983), este reintegrat și își continuă activitatea într-o atmosferă de adversitate până în 1990. Obține doctoratul în 1979, la Universitatea din București, cu teza Opera lui Mihai Ralea. Bursier al Universității din Perugia în 1980, conferențiază despre raporturile româno-italiene la Napoli, Roma, Genova, Florența, Torino. Va fi, din 1991, director al editurii și revistei „Virtus Romana Rediviva” din Iași, și, scurt timp, cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. În 1995
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
1933-1955), funcționar la Straja Țării (1938-1940), din 1956 predă istoria literaturii universale și istoria artelor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Este veteran al celui de-al doilea război mondial. A fost membru al Societății „Prietenii istoriei literare”, în cadrul căreia adesea a conferențiat, președinte al cenaclului literar-cultural „Octavian Goga”. La „Sepia”, în 1931, asigură rubrica de polemică „De toate”, la „Epoca”, în 1933-1934, este titularul rubricii „Cronica literară”, iar la „Revista generală ilustrată”, în 1938, ține altă rubrică, intitulată „Gând, vorbă și slovă
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
-se cu căpitanul P. Gheorghiu, la Ploiești și la București. Temperament activ, s-a numărat printre inițiatoarele mișcării feministe la noi și a făcut parte din mai toate societățile culturale ale vremii (ceea ce a dat naștere la numeroase ironii). A conferențiat mult pe teme de educație și emancipare a femeii, în țară și peste hotare (Italia, Belgia, Franța, Suedia, Danemarca, Grecia). A reprezentat Societatea Presei Române la Congresul Orientaliștilor, desfășurat, sub președinția lui Angelo De Gubernatis, la Roma (1899), a organizat
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
anagrama N. Aihceru la Inginerul din Bucegi (iscălitură pentru volumul Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, 1911), Bucegicus, Ortens, Arineanu, Simeon Rufu, N. Pan, N. Jnepeanu (împrumutat ca nume și personajului principal din În Bucegi, 1907), Stroe Miclescu, Spiriduș, Fantasio ș.a. A conferențiat la Ateneul Român, la Fundația Regală, la Societatea Geografică Română, la Societatea Naturaliștilor și a fost un fervent susținător al Turing Clubului României. Împreună cu D.R. Rosetti-Max a scris și o piesă pentru revistă, cam frivolă, Șahăr-Mahăr, publicată în 1884 în
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
comunistă s-a declanșat o campanie violentă împotriva ei, în Conservator această campanie fiind susținută de activiștii organizației comuniste de tineret. Urmarea a fost îndepărtarea din învățământ (1948) pentru „atitudine permanent antidemocratică”. I s-a interzis să publice sau să conferențieze. În primăvara anului 1951 e arestată; după o detenție, fără proces, de un an și șapte luni în lagărul de la Ghencea și în închisoarea Jilava, i se fixează domiciliu obligatoriu în satul Costești din județul Iași, permițându-i-se întoarcerea
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
la Direcția Presei din Consiliul de Miniștri. În 1933 se stabilește definitiv la Paris. Funcționar la o casă de asigurări, colaborează la „Nouvelles littéraires”, „Cahiers du Sud”, „Cahiers juifs”, la „Journal des poètes” din Bruxelles, trimite articole la „Adevărul” (1935-1937), conferențiază despre literatura română la Radio Paris și la Sorbona, iar după război va coordona emisiunile în limba română ale Radiodifuziunii franceze. Traduce în colaborare cu Jacques Lassaigne bocete românești, ce vor fi editate în 1947 sub titlul Les Chants du
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
sub notele Confesionalism și interconfesionalism în viața Federației Asociațiilor Creștine Studențești din România. Se vede limpede că tânărul V. are preocupări intelectuale vaste și derutante. De la proiectul unui sistem filosofic „existentist” trece la probleme practice privind confesionalismul în federațiile studențești. Conferențiază în Austria despre Nikolai Berdeaev, în cadrul unei sesiuni a Federațiilor Asociațiilor Creștine din Sud-Estul Europei, participă la Paris la viața acestor asociații. Vorbește despre libertate și autoritate în viața spirituală, conduce un cerc de studii religioase și sociale de pe lângă Biserica
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]