864 matches
-
despre Labiș și Esenin, despre Dostoievski, Gogol, Creangă și Rebreanu. Despre Breban, Preda, despre Cinghiz Aitmatov și Vladimir Rasputin... Din cînd în cînd Grigore Vieru îmi făcea semn să vorbim mai încet. În plină perestroikă, eram urmăriți cu atenție. Ne confesam în șoaptă, apoi uitam de supraveghere și ridicam glasurile. Am vorbit despre Căința lui Abuladze, dar și despre Epoca de aur și Cortina de fier. Speram la o schimbare. Însă nici o clipă nu ne-am gîndit că peste cîțiva ani
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
epistolele transoceanice adresate fiului d-sale, autorul care odinioară nu ezita a-și tabuiza maestrul propune un amestec "impur" de absolut ideatic și de contingent psihologic și anecdotic, îndeajuns de îndepărtat de austerul model "paideic" noician. Dacă, după cum ni se confesează, gînditorul de la Păltiniș, simțindu-i "sălbăticia" inimii, își propunea a-i civiliza impulsurile de "bun sălbatic", a-i domestici o "animalitate a spiritului", ucenicul își dă în vileag retrospectiv o aprehensiune față de posibilul exces al operației: Dacă mă uit acum
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
povestesc că acesta ar fi început o adevărată campanie de recucerire a fostei lui soții. "Adriana e mama copiilor mei superbi și delicioși. N-am ce să spun rău despre ea, pentru mine este de neînlocuit", i s-ar fi confesat Silviu Prigoană unui amic, potrivit sursei citate. Asta, în condițiile în care omul de afaceri nu s-a arătat foarte încântat de proaspăta relație a fostei sale soții, el folosind la adresa iubitului ei, într-un interviu recent, termenul deloc măgulitor
Prigoană, dispus să se împace cu Bahmuțeanu? by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72667_a_73992]
-
Suficient de mult cât să-mi ajungă pentru o noapte întreagă". Cel mai excentric loc în care a făcut sex? "În parcare. În parcarea unui Mall, dar afară din mașină, adică acolo a fost cel mai excentric", s-a mai confesat Mariana.
Când și-a pierdut Mariana Roşca virginitatea: M-am simțit scârbită by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71382_a_72707]
-
se numește Porsche Carrera 911. Față, eu aș vrea să-mi aducă Moșu’, că el e băiat bun și mă asculta pa mine, un Porsche din ăla de lux. Dar nu unu’ așa la mâna a doua...”, i s-a confesat Cruduța unei colege, scrie rtv.net.
Ce cadou vrea Cruduța. Lui Paul Walker i-a adus moartea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71531_a_72856]
-
Asta înseamnă că orice biografie este, în ultimă instanță, ficțiune". în viața lui (Malamud zis Dubin) fuseseră, ca și în aceea a lui Lawrence, ca și în aproape orice viață, momente înjositoare sau altminteri inavuabile. Dreptul oricui de a-și confesa slăbiciunile (în cazul lui Bernard Malamud, o sexualitate exacerbată, dorința de a fi iubit de femei mai tinere și de a le poseda) este nelimitat. Care trebuie să fie însă conduita biografului? Philip Davis a optat pentru o atitudine rezervată
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
a spus: «Puiule, tu știi că te iubesc, fie că ești bi, gay, lesbiană, puțin contează. Te voi iubi mereu». Este foarte mândră de mine și i-am mulțumit că a acceptat faptul că sunt transsexual". Adolescenta s-a mai confesat că vrea să facă operația pentru a-și completa transformarea: „Știu că sunt băiat.Vreau să fiu operată pentru a putea urma tratamentul care mă va ajuta să devin ceea ce sunt cu adevărat", a mai spus Jaya.
Schimbare de sex la 13 ani by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62116_a_63441]
-
-și facă publice creațiile. Anii scurși între un volum și altul, între un disc și altul nu diminuează însă filonul comun, amprenta puternic individualizată a muzicii și calității textului. Cu ocazia lansării oficiale a discului, la New York, i s-a confesat unui ziarist care se plângea că scrie mereu sub presiunea predării materialelor la o oră precisă: „Am și eu propria mea dată-limită: moartea. O includ din ce în ce mai mult între preocupările mele.” Ce aduce nou acest album e imaginea unei autopsii făcute
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
de a rotunji caracterele, de a supraveghea logica de-curgerii înspre o încheiere cu mesaj. Jurnalul are libertățile ficționare ale romanului și mai puține rigori de respectat. În jurnale/memorii/egografii/autoficțiuni, scrise din perspectiva unui autor dispus să se confeseze cu „nerușinare”, dezinhibările sunt accentul nou cel mai evident al ultimelor două decenii românești (vezi cărți semnate de Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Ioana Bot, Matei Călinescu, Nicolae Breban, Livius Ciocârlie, Mircea Zaciu, Nicolae Balotă, dar și Dorli Blaga, Al. Mușina
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
Romila, Adela Vlad, Andreea Hedeș. Cu un grupaj bun de versuri este prezent Aurel Pantea. Nicolae Coande și Traian T. Coșovei îi evocă pe doi scriitori de curând plecați dintre noi: Constantin Stan și Ion Zubașcu. Radu Sergiu Ruba se confesează „cum l-a tradus pe Michel Tournier”. Bogdan Ghiu publică un episod din eseul său intitulat „Arta ca politică ieri, azi, mâine”. Horia Gârbea trece în revistă cărțile lunii. Proza îi are autori pe Laurențiu Orășanu, Constantin Lupeanu, Florian Viorel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
nuvele, apoi am scris un roman. Erau detalii care trăiau în acest roman. Dar restul era ceva voit, artificial. N-am scris niciodată cu o intenție programată. Aveam o intenție, în general, o lipsă, o necesitate, nu de a mă confesa, ci o necesitate de creație care venea din interior. CRED ÎN TERAPIA CATHARSISULUI Kafka spunea că arta e o suferință, că faptul de a cânta pentru un poet e un fel de a striga durerea sa. „Arta e pentru artist
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
critică a literaturii române... analizînd chiar poezia aleasă de noi, aici. Nobleței atitudinii îi corespunde noblețea vocabularului nota criticul portetizându-l pe acest "mandarin al melancoliei", cum îl numea Eugen Simion, sau "elegiac estetizant", după Iorgulescu, sau un poet care "se confesează prin peisaj", cum observa Petru Poantă. Baconsky, după volumele anterioare, repudiate de el însuși, se înnoiește de prin 1957, cînd apare și Fluxul memoriei. Sugestia trecerii care e de fapt nu zădărnicie, ci o împlinire a destinului are pregnanță: "Flori
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
să-l cunoască, să-l știe, e atât de convingător, de vibrant, încât trebuie să acceptăm ca veridică această imagine a unui Cioran învăluit în aura intimă a prieteniei. În iulie 1995, într-o scrisoare tulburătoare, Simone Boué i se confesa lui Kraus: "După ce am văzut ș...ț un interviu pe care l-a acordat în 1972 televiziunii belgiene - unde a fost atât de sclipitor, de extraordinar, pe de-a-ntregul el însuși - mi-am zis: Nu, nu, n-a murit." Într-
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
gândul că măcar unii dintre noi reușesc să dea atenție tuturor cărților valoroase. "Dintre scriitorii contemporani, am alcătuit o listă de cinci pe care-i citesc cu fiecare carte nouă, indiferent dacă criticii scriu că e bună sau rea", mă confesez. Nu-i mai spun că el ar fi al șaselea, pentru că ar suna a flaterie ieftină. Dar e adevărat - i-am citit absolut toate cărțile. Pare interesat să le afle numele. Îi răspund: "Primul pe listă, Pynchon. E drept că
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
de joc, diferite perspective, cu diferite accente asupra aceleiași imagini, trupul lasciv al unei femei abandonate, o canapea, ochiul. Un fel de minimală geometrie de a vorbi despre lume, despre om, despre iubire și suferință. Despre imposibilitatea de a te confesa pînă la capăt. Nici pe canapeau pshihanalizei la modă. Cred că aici, derizoriul, grotescul și ridicolul își găsesc rotund împlinire în fiecare dintre cei trei actori, Iarina Demian, Tudor Chirilă și Simona Stoicescu, în costumele pe care Angi Dumitrescu le
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
arătă nemulțumiți că cineva a decis să-și asume responsabilitatea reparațiilor, si se tem că munca manuală a femeii e ireversibilă. Juan María de Ojeda, un consilier municipal, a declarat că femeia a acționat "spontan și cu bune intenții," aceasta confesându-se că lucrurile "i-au scăpat de sub control." Consilierul a adăugat că deși pictură nu era una foarte importantă, avea o oarecare valoare sentimentală din cauza legăturilor puternice pe care familia artistului le are cu zona unde se află biserică.
O frescă cu Iisus, distrusă de o bătrână bine intenţionată by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/65951_a_67276]
-
Am avut onoarea de a scrie postfața la Abélard, o tulburătoare narațiune poetică pe care aș dori s-o văd tipărită din nou pentru cititorii din toată țara. In atmosfera Renașterii, Dante, Petrarca, Montaigne, Erasmus, Shakespeare, s-au descris și confesat fățiș (în jurnale, eseuri personalizate, autoportrete lirice) sau voalat (în ficțiune sau teatru), dar cele mai notabile autobiografii din epocă le aparțin lui Benvenuto Cellini și matematicianului Cardano. Spovedaniile cu tentă religioasă au provenit mai ales din lumea protestantă. Câte
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
aceasta - de a fi hagiograful unor vagabonzi celebri.) Pietrele lor tombale nu se află prea departe una de alta, și nici de cea a lui Constantin Brâncuși. [Peste patru decenii de la decesul mamei sale, înmormântată la Hobița, marele sculptor se confesa, că (sunt) „neîmpăcat sufletește, știind că trupul meu va putrezi în pământ străin, departe de ființa cea mai dragă: mama mea".] Pe mormintele lui Cioran și Brâncuși - semne de afecțiune: bilețele, panglici, bilete de metrou; la primul - și o ulcea
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
lucru". De aici îmi extrag energia necesară pentru a trăi, acesta este Pegasul meu. În timp ce scriu asta, mă bucur că Hugo nu poate vedea ce mâzgâlesc eu aici. În mod sigur ar fi surprins, pentru că lui niciodată nu m-am confesat cu atâta sinceritate și patimă. Cu toate că are un suflet sensibil și vulnerabil, se manifestă într-un mod pragmatic. „Problemele și greutățile există pentru a fi soluționate; asta este menirea noastră", spunea adesea. El gândește altfel decât mine, poate de aceea
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
înființare, ce repede trece timpul când trece bine!) citim un interviu extraordinar cu Mircea Ivănescu. Să reușești să-l scoți pe Mircea Ivănescu din solitudinea, din „tăcerea desăvârșită" în care trăiește în ultima vreme și să-l provoci să se confeseze îndelung și esențial reprezintă o performanță ce se cuvine să fie subliniată, performanță pe care echipa „Observatorului..." (Doina Ioanid, Cezar Gheorghe, un cristian) o înregistrează. Interviul este exemplar din mai multe motive. În primul rând, desigur, fiindcă este un document
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
în liniște, după ce au stârnit nu de puține ori controverse. Este vorba, scrie Eugen Simion în deschiderea cărții, despre “un personaj care se judecă și judecă în același timp pe alții, cu luciditate și milă creștină. Un personaj care se confesează și de multe ori se căiește. Un mare scriitor care privește în urmă și reconstituie lumea dramatică prin care a trecut și din care, la un moment dat, a fugit. Pentru a intra în altă lume, lumea frigului...” Să amintesc
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
pe o căldură îngrozitoare, în august 1939, așadar, cu puține zile înainte de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Șederea în Franța, timp de aproape zece ani, care coincid cu perioada cea mai vitalcreatoare din biografia sa, avusese, cum se confesează scriitorul, un „efect vindecător și liniștitor” asupra spiritului său („mi-am revenit din șocurile și traumele suferite în propria mea țară”). Pentru Miller, Grecia reprezintă, într- un fel, necunoscutul. Nu știe mare lucru despre istoria Eladei, pentru că, în genere, nu
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
și ca un ocol pentru a suscita, în ciuda a orice, admirația („Câtă luciditate!”). Pactul autobiografic stabilește între autorul unui text și cititorul său o relație interpersonală, similară aceleia pe care o au două persoane în viața reală. Cineva ți se confesează: ești curios de a surmonta zidul aparențelor, dar știi foarte bine că mai există o aparență pe care o vei vedea: aceea pe care celălalt o păstrează pentru el însuși. Dar această aparență e realitatea sa: e procesul de edificare
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
te-ai pune în aceeași postură încrezătoare? Citim viața altora pentru a ne lărgi experiența proprie, ceea ce nu se poate realiza în absența unei comparații. În străfundul pactului autobiografic, există ipoteza, poate înspăimântătoare, a reciprocității. La limită, cineva care se confesează, te sfidează să-l imiți: este postura lui Rousseau din finalul preambulului Confesiunilor, când îi interzice cititorului să îl judece înainte de a-și fi dezvăluit în public confesiunea! Suspiciunea care înconjoară pactul autobiografic are, în parte, drept cauză neliniștea pe
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
prezent cu un fragment de proză, iar Constantin Abăluță, Florea Miu, Adrian Pârvu, Anton Jurebie, Ion Maria, Ion Panaite, Marina Ilie publică versuri. La rubrica Invitatul lunii, putem citi interviuri cu Mihai Dinu și Gabriel Chifu, iar Radu Aldulescu se confesează relatând „povestea unei povești”, despre Îngerul încălecat. Eseuri consistente semnează câțiva dintre participanții la colocviul de critică organizat de ASB: Răzvan Voncu, Paul Cernat, Paul Aretzu, Florin Mihăilescu și Radu Voinescu. Un alt proiect al USR, Colocviul romanului românesc, este
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]