711 matches
-
face economie nici de simțire, nici de cuvinte. El se pronunță neobosit despre condiția literaturii de ficțiune și a criticii literare, sub forma unei acute mărturisiri, aplicațiile fiind, în practica sa, de ordin secundar și mereu racordate la aceeași măsură confesivă, încât nu e de mirare că de mai multe ori spiritul teoretic apare ca surplus. Într-un loc, spre exemplu, este deplâns prejudiciul adus literaturii de către "delirul teoretic și abuzul interpretativ": căci acestea sunt, într-adevăr, păgubitoare chiar și în
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
a avea curaj, suferă când acesta lipsește, se exprimă prin sonorități ascuțite, precise, aproape metalice. Această parte yang caută nopțile puternice, momentele când soarele e "încă un ou negru". Jumătatea yin este melancolică, are priviri scăldate în vise, iar tonul confesiv stăpânește și sonurile muzicale exprimate, și tonurile interne, apelând la numeroase aliterații unduitoare. Dar dincolo de această dualitate, în fond, universală, cartea este unitară, iar poemele urmează o continuitate vizibilă. Acest volum cuprinde, pe lângă acele anxietăți și neliniști specifice poeților contemporani
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
Grete Tartler În transcrierea Liei Ghimpu, care semnează și postfața, au apărut Două jurnale față în față din opera confesivă a Marianei Șora: pagini scrise la tinerețe (anii 1938-1940), din vârful vâltorii secolului al XX-lea, versus pagini scrise cu în-țelepciune (1991-1992) în momentele premergătoare noului mileniu. Nu se putea viziune mai inspirată asupra alcătuirii acestei cărți: căci Mariana Șora
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
cu iarba care înverzește, cu pomii care înfrunzesc, cu apele care curg, cu lumina care crește, și scade, și iar crește". Așa să fie? Credem că nu avem a face cu un simulacru. În asemenea rînduri, scriitorul realizează o convergență confesivă cu atîția neadaptați neîndoielnici ai domeniului, modești ori geniali, privirea pe care o aruncă în oglindă fiind sugestivă la acea limită tulburătoare dintre vis și realitate ce girează "adevărul" specific literaturii. Socotindu-se "străin și călător" în lumea aceasta, Gabriel
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
ca dat necesar nu doar specialiștilor, ci și unui public mai larg. Ea ne propune o autobiografie a lui Rebreanu, reconstituită atent din mărturiile scriitorului. Autorii au folosit o tehnică uitată, cea a mozaicului, pentru că au decupat din toată literatura confesivă a scriitorului bucăți de mărimi felurite, apoi le-au încasetat după altă logică, respectând regula strictă a efectului creat: cea de a pune într-o nouă lumină. Le-a reușit o scriere interesantă, surprinzătoare în multe locuri. Literatura confesiunii rebreniene
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
fi epuizate. Mai întâi, a răsturnat teza geniului nepământean agasat de hachițele unei femeiuști oarecare, dovedind, dimpotrivă, implicarea afectivă a lui Eminescu și reciprocitatea unei adevărate iubiri. Iar apoi, a oferit criticilor șansa nesperată de a recompune, prin consistentul element confesiv, nu numai episoade umbrite din biografia lui Eminescu, dar și fundalul realmente omenesc al unei figuri abstractizate, mitizate de Poet. În această direcție își duce demonstrația și Dan C. Mihăilescu. "Sublimul de pământ", formula oximoronică livrată acum nouă ani în
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
sute de pagini, indexate grijuliu, scris de Gheorghe Florescu. Iar dacă Dan C. Mihăilescu a optat, cu bună știință, pentru o astfel de stilistică ambiguă, mai mult ca sigur și-a dat curs unei intuiții cumplit de încăpățânate. Chiar marcat confesive fiind, amintirile celui dintâi cafegiu al țării, se dovedesc totuși integral convertibile în proză. La un curs, în ciuda majorei crize de receptare, ofertant. Argumente care să încurajeze o asemenea tranzacție se găsesc. Obișnuiți strict, după 1989, cu un anume calapod
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
Steinhardt, Adriana Georgescu, Lena Constante, Nicolae Stroiescu-Stânișoară, Ion Ioanid, Sanda Stolojan, Annie Bnetoiu, Florin Constantin Pavlovici. Bazat pe o lectură atentă și integrală a fiecărei scrieri memorialiste, dispunând de o intuiție sigură și de o percepție obiectivă a diverselor conotații confesive, Al. Săndulescu a știut să discearnă cu claritate esențialul, trăsătura caracteristică și semnificația autentică a faptelor, ideilor și convingerilor comunicate de autori. De la G. Călinescu și-a însușit modalitatea argumentării prin citatul edificator, sintetizator al ideației și problematicii narative. Demersul
Memorialiști români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7473_a_8798]
-
capitolul „Memorialiști de ieri și de azi”, criticul trece cartea Anniei Bentoiu în rând cu cele ale unor I.D. Sîrbu, Petre Pandrea, Ion Ioanid, găsindu-i nota proprie în ceea ce criticul numește „infinita delicatețe sufletească” a autoarei, transmisă textului ei confesiv și evocator. „O infinită delicatețe sufletească”, scrie N. Manolescu, „este pusă în slujba evocării unei istorii de care n-a fost cruțat niciunul dintre noi, oamenii unei generații care a avut șansa și totodată neșansa, deopotrivă de absurde, de a
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
manierism deranjant și o naturalețe lirică promițătoare, diferență care nu se suprapune peste împărțirea formală, în două cicluri (intitulate Aerostate plângând și Iubita mea, patria mea). Anume aceea stilistică dintre poemele săltărețe, ritmate și rimate uneori și poemele în proză, confesive, care funcționează ca amortizoare ale delirurilor verbale. Interludiile acestea sunt, aproape la propriu, băi reci pentru o fantezie prea înfierbântată: „De când stau în cartierul ăsta, adică de douăzeci de ani, am coborât în parc de vreo cinci, șase ori: o dată
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
pe scurt nu pot sesiza detaliul rafinat spre a-l spune apoi în chip subtil. Distincția mi-a fost sugerată de lectura Întîlnirii cu un necunoscut, o carte în care elementarul uman atinge pragul lapidaridății subtile. Căci, dintre toate volumele confesive pe care le-a scris Gabriel Liiceanu, acesta e cel mai aforistic. E vădită înclinația autorului spre formulele restrînse și concentrate, ascultînd de regula că tot ce e esențial e Gabriel Liiceanu, Întîlnire cu un necunoscut, București, Editura Humanitas, 2010
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
cel tînăr, scriitorul efervescent, coleric și paroxistic, pentru care fiecare scrisoare este strigăt, furie, ură de sine, delir de grandoare, revărsare narcisiacă, silă de tot și cutremur existențial, și apoi Cioran cel matur, mult mai echilibrat, care renunță la nudismul confesiv și învață arta deghizamentului și a escamotării: „Incandescența devine calcul lucid, ironie subtilă sau răceală casantă. Năvala instinctuală, imprudența magnanimă, apetitul pentru enormitatea hohotitoare sau ricanarea cinică, pentru contradicțiile stupefiante și jubilația provocatoare cedează seniorial înaintea echilibrului, a distanței abil
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
corozivul eseist, Dan C. Mihăilescu e o natură tonică și reconfortantă, a cărei umoare stenică molipsește numaidecît pe cititor. De aceea, cu Dan C. Mihăilescu nu poți dispera și nu te poți amărî, nici măcar atunci cînd se apleacă asupra veninului confesiv al lui Cioran. Un volum care, aidoma cărților lui Cioran, îți provoacă deseori accese de bună-dispoziție.
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
ne oferă decât rezumate mai mult sau mai puțin inspirate ale unor epistole antologate, pe o foarte subțire canava sociologică, ce aspiră (fără succes) să traseze un cadru al modernizării societății românești. Cadru în care, evident, ar intra și mărturiile confesive din volumul antologat de Nicolae Iorga. Așadar, avem de-a face cu un eșec editorial de proporții și cu o demonstrație practică despre cum nu se face o ediție. Cum am mai spus și cu alte ocazii, în materie de
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
grupări literare. Sunt câteva lucruri esențiale care trebuie spuse despre acest jurnal și despre felul absolut remarcabil în care l-a editat Adrian Ălui Gheorghe. În primul rând, Aurel Dumitrașcu nu este un scriitor „de pluton” nici în literatura să confesiva. Jurnalul sau este, după știința mea, singurul din literatura română scris la persoana a II-a, în maniera romanesca a lui Michel Butor din La modification. Numai că proza lui Dumitrașcu nu este ficțiune, iar personajul cu care el conversează
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
prin puritatea unui ideal moral. Mă bucur că editorul a avut inspirația de a adăuga jurnalului câteva din articolele publicate de Aurel Dumitrașcu în presa din Piatră Neamț, în primele luni de libertate: ele sunt în perfectă rezonanță cu textul confesiv și întregesc portretul unui scriitor dublat, cum spuneam, de o conștiință. În plus, articolele încheie jurnalul sub chipul unui om viu, cum și este poetul, prin literatura să. (va urma)
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
În asemenea cazuri, soluția de rezervă impune apelul la poeme adiacente. Sensurile se precizează din apropieri și sunt, pe cale de consecință, aproximative. Cu atât mai mult cu cât, luată cu totul, cartea probează stăpânirea foarte multor registre. Metafizicul, existențialul, profanul, confesivul, encomiasticul, parodicul se manifestă separat sau interferând. Până la finalul demonstrației a mai rămas un pas. Dar un pas inevitabil. Cum tratăm, așadar, în lumina celor notate până acum, numeroasele semne de livresc implicit? Fiindcă livrescul fățiș nu comportă mari dificultăți
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
o cultură obsedată, tot de la Călinescu citire, de problema talentului și a „criticii creatoare”, e reconfortant să vezi că cineva chiar își face un program din eludarea propriei subiectivităț i, gata să se pună, așa cum mărturisește autorul într-un apendice confesiv, „în serviciul altcuiva, adică al unui mare scriitor”. Echilibrul, atenția la nuanțe, luciditatea scrupuloasă și discreția din G. Călinescu față cu totalitarismul sunt, până la urmă, garanții că ieșirile silite ale lui Nicolae Mecu din bibliotecă pe piața editorială ne privesc
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
În loc să intre în pielea unei înregistratoare pasive, martoră scrupuloasă a persoanelor din fața ei, autoarea pășește pe scenă și își regizează interviurile. De aceea, fiecare dialog e precedat de o uvertură care îl pune pe cititor într-un preambul de atmosferă confesivă. Afli împrejurarea în care avut loc convorbirea, incidentele prin care autoarea a trecut pînă să ajungă la locul dialogului, vestimentația interlocutorului, starea lui de spirit, și apoi reacțiile neașteptate din cursul discuției. În toate, Ioana Revnic are un ochi acut
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
Răzvan Voncu Una dintre prejudecăț ile trainice ale literaturii noastre este cea a absenței (sau irelevanței) literaturii confesive. Nu numai caracterul pudibond, în general, al beletristicii noastre a contribuit la constituirea acestei prejudecăți, ci și ocultarea de care a avut parte acest tip de literatură în perioada comunistă. Din păcate, se pare că resurecția formidabilă de după 1989 - când
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
sau memorii. Ce e încă și mai grav, e că mari autori de asemenea scrieri, ca G. Sion, de exemplu, continuă să fie percepuți exclusiv în latura lor minoră, chiar ușor ridicolă, din cauza ignorării pe mai departe a literaturii lor confesive. Iată de ce inițiativa readucerii în atenție a unui mare memorialist din prima parte a secolului trecut, și anume istoricul Radu Rosetti, este binevenită. Cu atât mai mult cu cât recuperarea e dublă, dat fiind că începe cu primul volum al
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
lui C. Stere), memorialistul s-a bucurat în prima parte a secolului trecut de aprecieri unanime. E. Lovinescu, el însuși autor al unor acide Memorii, îl prețuiește superlativ, iar G. Călinescu - care, să nu uităm, declara că nu stimează literatura confesivă, considerând-o „o prostie” - îi dedică, în Istoria... sa, o pagină și jumătate, plină de aprecieri atât asupra studiilor istorice propriuzise și beletristicii, cât și asupra memorialisticii. În special asupra acestui prim volum, intitulat Ce am auzit de la alții, desigur
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
Care, rămânând un text subiectiv prin formula narativă și prin apelul la memoria orală, își depășesc condiția, datorită a ceea ce Călinescu numește „disciplina istoricului”. Ce am auzit de la alții reprezintă, așadar, un text de un caracter aparte în literatura noastră confesivă, presupusă simplă și nedezvoltată. Specificitatea lui ține, cumva, și de experiențele pe care le conține, și anume transformarea radicală a societății românești, sub imperiul ideilor iluministe și al influenței europene, pe fondul destrămării Imperiului Otoman și al perimării modelului său
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
ales că memorialistica, asemeni tuturor speciilor genurilor biograficului, nu se definește în primul rând prin valoarea literară. Cantitatea de informație inedită și posibilitatea de a fi utilizată ca referință istoriografică sunt valori mai importante, în codul de gen al literaturii confesive. Se cuvine, prin urmare, să începem să amendăm prejudecata irelevanței literaturii noastre confesive. Nu numai zguduitoarea experiență a recluziunii din perioada comunistă, ci și secolul al XIX-lea sau începutul de secol XX ne oferă creații remarcabile, între care Aminitiri-le
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
rând prin valoarea literară. Cantitatea de informație inedită și posibilitatea de a fi utilizată ca referință istoriografică sunt valori mai importante, în codul de gen al literaturii confesive. Se cuvine, prin urmare, să începem să amendăm prejudecata irelevanței literaturii noastre confesive. Nu numai zguduitoarea experiență a recluziunii din perioada comunistă, ci și secolul al XIX-lea sau începutul de secol XX ne oferă creații remarcabile, între care Aminitiri-le în trei volume ale lui Radu Rosetti ocupă un loc de frunte.
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]