698 matches
-
1905; ed. București, 1927; Zile de zbucium, Iași, 1916; Pe marginea epopeei, Iași, 1919; Încotro ne duce destinul?, Iași, 1926; Orașul amintirilor, București, 1936; ed. îngr. și introd. I. Ardeleanu, București, 1975; Călătorul romantic, București, 1938; Cartea prieteniei, București, 1939; Confidențe, București, 1940; Despre arta de a citi și alte câteva lucruri în legătură cu această temă, București, 1940; Castele în Spania, București, 1946. Repere bibliografice: St. Bujor [Al. Brandia], „Dragoste și răzbunare”, „Carmen-Sylva”, 1902, 2; A. Steuerman, „Răni vechi”, „Evenimentul”, 1902, 62
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
în urma unui proces care i se înscenează, incriminată fiind ca „dușman de clasă”. Se angajează ca muncitor necalificat, desenator etc., iar din 1968 devine funcționar, până la ieșirea la pensie, în 1983, apoi secretar literar al Uniunii Scriitorilor. Cele dintâi cărți, Confidențe și Despre copilărie, îi apar în 1957. Mai colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Tomis” ș.a. I s-a acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Smalțuri (1979), un volum de versuri destinate copiilor. În Confidențe S. glorifică, în versuri fără
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Uniunii Scriitorilor. Cele dintâi cărți, Confidențe și Despre copilărie, îi apar în 1957. Mai colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Tomis” ș.a. I s-a acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Smalțuri (1979), un volum de versuri destinate copiilor. În Confidențe S. glorifică, în versuri fără mari pretenții stilistice, tinerețea și bucuria de a trăi. Tonul avântat este expresia unei vitalități debordante, poemul transformându-se într-un adevărat chiot, un strigăt al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
fi fost/ Acea grădină fermecată/ Ca o poemă pe de rost/ Știută într-un vechi alt-dată.../ Mireasma fructelor i-o simt/ Ca pe-o iubire ce mă plânge -/ Nuci amărui cu miez de-argint,/ Harbuji cu adâncimi de sânge”. SCRIERI: Confidențe, București, 1957; Despre copilărie, București, 1957; Versuri, București, 1967; Transfigurări, București, 1969; Umbra faptei, București, 1973; Amintirea miresmelor, București, 1977; Smalțuri, București, 1979; Sanctuar tulburat, București, 1986. Traduceri: Horváth Imre, Taina apei, București, 1958. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, „Despre copilărie
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
București, 1958. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, „Despre copilărie”, GL, 1957, 16; Paul Diaconescu, Inconsecvențe, CNT, 1957, 17; Aurel Martin, Două tinere poetese: Doina Sălăjan și Violeta Zamfirescu, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Paul Georgescu, Primăvara curată, CNT, 1957, 40; Al. Andriescu, „Confidențe”, IL, 1957, 9; Vicu Mîndra, „Confidențe”, „Scânteia tineretului”, 1957, 2 651; Victor Felea, Două cărți de poezie, ST, 1957, 10; Ana Novak, Lirica Doinei Sălăjan, GL, 1958, 4; Nicolae Manolescu, „Versuri”, CNT, 1967, 20; Dan Cristea, „Versuri”, AFT, 1967, 23
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Despre copilărie”, GL, 1957, 16; Paul Diaconescu, Inconsecvențe, CNT, 1957, 17; Aurel Martin, Două tinere poetese: Doina Sălăjan și Violeta Zamfirescu, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Paul Georgescu, Primăvara curată, CNT, 1957, 40; Al. Andriescu, „Confidențe”, IL, 1957, 9; Vicu Mîndra, „Confidențe”, „Scânteia tineretului”, 1957, 2 651; Victor Felea, Două cărți de poezie, ST, 1957, 10; Ana Novak, Lirica Doinei Sălăjan, GL, 1958, 4; Nicolae Manolescu, „Versuri”, CNT, 1967, 20; Dan Cristea, „Versuri”, AFT, 1967, 23; Petru Mihai Gorcea, „Versuri”, ARG, 1967
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
a se îmbolnăvi mai rău și ca să nu fie externat înainte de îngrășarea unor porci pe care îi hrănește cu ceea ce rămâne din hrana bolnavilor, transmițându-le implicit tuberculoza. Puțin consistent ca personaj, având doar rolul de a înregistra situații și confidențe, Petre Curta nu rămâne tot timpul doar în spațiul sanatorial. Convocat la Securitate, după ce i-au ajuns acolo, prin Baciu, caietele conținând romanul scris pe „muntele vrăjit”, el află, nu fără a suporta în prealabil tratamentul aplicat de angajații instituției
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
iunie 1940, când Brauner, ca de altfel toți ceilalți suprarealiști francezi, se refugiază în sudul Franței, L. se întoarce acasă împreună cu Gellu Naum. Pe drum, în tren, dincolo de Triest, se naște ideea unui suprarealism românesc, după cum afirmă Gellu Naum în confidențele și relatările cuprinse în cartea lui Rémy Laville, Gellu Naum. Poète roumain prisonnier au château des aveugles (Paris, 1994). Anii războiului sunt ani de elaborare a unor texte ce vor fi publicate ulterior, în cadență strânsă, între 1945 și 1947
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
-ul informațional. Astfel, zvonurile odată lansate vor sta ulterior la baza miturilor organizaționale (un proaspăt manager general și deciziile de schimbare pe care acesta le va determina în firmă presupun o astfel de perspectivă); - uneori zvonurile se pot baza pe „confidențele” pe care top managementul le face în discuții private unora dintre angajați; afirmarea prin comunicare orizontală a celor aflate devine o cale pentru a dobândi prestigiu în ochii celorlalți pentru cel în cauză; - existența unei „mărturii” poate oferi legitimitate zvonului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
greutăți care i-au părut foarte asemănătoare cu ale lui). S-au despărțit târziu în noapte cu impresia certă că au ce să își mai spună pe viitor. A doua zi, la masă, Ionescu a avut însă impresia că regretă confidențele făcute și, în același timp, a încercat să discute mai mult cu ceilalți doi comeseni. Aceștia din urmă au propus să meargă toți patru într-un bar, seara, pentru „a se cunoaște mai bine”. Aici, discuția a continuat relaxată cu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sale din seria "băieților de bani gata" și a "fetelor de bani gata" sunt descrise scene din viața intimă a unor personaje reale, cunoscute de toată lumea. Autorul povestește cu nonșalanță ce fac ele noaptea, sub plapumă, folosind ca material "documentar" confidențe, zvonuri, ca și propriile lui presupuneri. La fel de provocatoare este cartea recent apărută, Mort după America. Totul în cuprinsul ei intrigă și scandalizează, începând cu ideea pe care o agită autorul de la primele pagini: că plecarea în America a fost pentru
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu mult înainte de izbucnirea mișcării simboliste (cu mai multă precizie de Poe și Novalis), acest principiu iradiază în Corespondențele lui Baudelaire, în sonetul Vocalele al lui Rimbaud și
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
profesiune de credință: „Dacă nu rezultă din necesitatea de a înțelege și de a interpreta, dacă nu rezultă din urgența unei mărturisiri și dacă nu încalcă anumite prejudecăți, critica literară riscă să devină un act intelectual ratat. [...] Fără sentimentul unei confidențe, fără ambiția deconspirării unui secret, care poate să țină de viața intimă a unei opere sau de penumbrele biografiei unui autor ori de zona defecțiunilor de logică estetică și de moralitate, critica literară se transformă într-un doctoral și prăfuit
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
pe de altă parte supus unei eroziuni intrinseci. SCRIERI: Diferența specifică, Cluj-Napoca, 1982; Incursiuni în literatura actuală, Oradea, 1994; Revizuiri, I, București, 1995; Critica de tranziție, Cluj-Napoca, 1996; Confesiunile unui opinioman, Oradea, 1996; Rebreanu dincolo de realism, Oradea, 1997; Arena actualității. Confidențe, Iași, 2000; Augustin Buzura, Brașov, 2001; „La țigănci” de Mircea Eliade în cinci interpretări, Cluj-Napoca, 2001; Liviu Rebreanu, Brașov, 2003; Clepsidra răsturnată. Convorbiri cu D. Țepeneag, Pitești, 2003. Ediții, antologii: Teodor Scorțescu, Concina prădată, pref. edit., Cluj-Napoca, 1982; Octavian Goga
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Cer troglodit, ambele semnate Ursula Biji. În colaborare cu Al. Andrițoiu, a alcătuit Antologie de poezie canadiană de limbă franceză (1976). Precizată de la început, menținută pe parcursul deceniilor, caracteristica poeziei scrise de Ș. e un lirism în care intră intimitate sobră, confidențe cuminți, melancolie discretă și, mai ales, contemplație interiorizantă. O figurație rurală, în covârșitoare proporție, devine suportul unei sensibilități ușor maladive. Factura versurilor, libere cu moderație, când albe, când rimate, fluente în permanență, la modul minor, adesea elegiace, produce o tonalitate
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
instantanee diverse, surprinse în redacții, tipografii, „pe teren”, în căutare de subiecte, în bufete, în cinematografe, pretutindeni unde profesia ori circumstanțe de viață personală îi poartă pe câțiva tineri ziariști. Aceștia discută între ei, se tachinează, își fac foarte sumare confidențe, unii și declarații de amor, deschise sau disimulate, dar ceea ce îi caracterizează e o anume intelectualitate, o vervă livrescă, o predispoziție de a se referi, indiferent de natura conversațiilor, la opere și personalități din toate domeniile, mai cu seamă din
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
2001 înființează Editura Esoteria, unde își va publica ultimele cărți. În poezie Ț. a adoptat o variantă aparte față de cei numiți de G. Călinescu „suprarealiști bucovineni”: amalgamează figurația tradițională (motive de basm și baladă) cu onirisme bizare, intimismul cu demitizarea, confidența mistificată cu incoerența conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici. Poemele sunt tot
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
ei simplu și cu onestitate. Trebuie să le fim alături pentru ca ei să nu descopere prea brutal unele lucruri, care în necunoștință de cauză pot deveni pericole mai ales atunci când mințile sunt necoapte, pentru a se feri. Cât sunt mici confidența este necesară dar, pe parcurs, aceasta își schimbă sensul. De exemplu adolescenților le place să păstreze în secret anumite lucruri față de noi, adulții, pentru că le este mai greu să vorbească despre problemele lor, în familie. A vorbi despre ele ar
OPTIMIZAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL. In: Arta de a fi părinte by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1422]
-
celor sociale, cu excepția celor prevăzute de lege. Informarea ca drept al bolnavului, consimțământul și dreptul la codecizie, când este posibil, va evita riscul de a transforma bolnavul dintr-un obiect de comunicare Într-un simplu obiect de informare. Tot astfel, confidența actului expertal va aparține exclusiv bolnavului și solicitantului. Mai mult, grija de a nu eticheta voluntar și culpabil și mai ales, involuntar și eronat, reprezintă o altă cerință de „suveranitate” a actului expertal. Toate aceste cerințe etice vor evita transformarea
COORDONATE ETICO - ŞTIINŢIFICE ALE EXPERTIZEI MEDICO - LEGALE PSIHIATRICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
a bolnavului, favorizând în felul acesta vindecarea. În esența sa „arta medicală” este un act psihologic pur care constă din următoarele: a) crearea unui climat de încredere între bolnav și medicul său; b) realizarea unei comunicări deschise care să favorizeze „confidențe utile”; c) penetrația sensului simptomelor bolii de către medic; d) insuflarea bolnavului, de către medic, a încrederii în tratamentul prescris; e) susținerea voinței bolnavului de a se vindeca, prin crearea unui climat de optimism; f) cooperarea activă, pozitivă, cu familia bolnavului în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că biografia unei persoane se definește ca totalitatea „plasamentelor” și „deplasamentelor” acesteia în spațiul social. Apreciez, de asemenea, că „descrierea oficială” a vieții (autobiografia din dosaul de personal) impune „constrângeri și cenzuri specifice” care o depărtează de „logica firească a confidenței”. Îndepărtarea de această logică este cu atât mai accentuată cu cât „modelul oficial” se implantează mai brutal, atrăgând după sine sancțiuni penale sau de altă natură. Este în discuție ordinea socială instaurată în România după 23 august 1944 prin ceea ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
denumită „dictatura proletariatului”. Concluzii preliminare Oficializarea reprezentării private a propriei vieți sub forma autobiografiilor din dosarul de personal în perioada de început a regimului comunist în România a urmat logica strictă a constrângerii și (auto)cenzurii, nu pe cea a confidenței. Valoarea de document social a dosarului de personal rezultă mai degrabă din analiza întrebărilor din foaia de personal decât din analiza conținutului autobiografiilor oficiale (curriculum vitae). Utilizarea autobiografiilor oficiale pentru reconstituirea trecutului apropiat, pentru o schiță psihosociologică a comunismului, presupune
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prozastice, notează planuri înfăptuite, ratate sau realizate parțial, introduce fragmente de scrieri proprii, își destăinuie nedumeririle, nehotărârile. Segmentul auctorial devine astfel un colaj de texte eterogene, „un caiet” cu de toate. Roman-document prin jurnalul inclus, ca de altfel și prin confidențele verificabile, Adunarea și scăderea zilelor e o cozerie agreabilă, rememorativă, reflexivă, autoreferențială. SCRIERI: Al cincisprezecelea, Cluj-Napoca, 1981; Ascensiune nocturnă, București, 1984; Porțile serii, București, 1987; Adunarea și scăderea zilelor, București, 1988; Fascinația filmului la scriitorii români, București, 1997; Interviul. De la
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
viața mea, I-II, București, 1983; Honoré de Balzac, Jean Louis. Copilul renegat, București, 1984, Mireasa furată, București, 1997; Frédéric Soulié, Castelul din Ronquerolles, I-II, București, 1985; Eugène Sue, Paiața, I-II, București, 1987; Maurice Leblanc, Misterul eșarfei purpurii (Confidențele lui Arsène Lupin), București, 1991, Contesa de Cagliostro, București, 1992, O crimă în pași de dans, București, 1992, Domnișoara cu ochii verzi, București, 1992; Pierre de Coulevain, Obsesia iubirii, București, 1991, Nobilimea americană, București, 1998, Triumful Evei, București, 2000; Archibald
POPA MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
autor, el își construiește microsintezele într-o manieră bine strunită, care însă nu îl împiedică să exploateze, discret, pitorescul unor figuri și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă evoluția de la consemnarea riguroasă a unor „întâmplări scenice” la comentariul de argumentație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind un ochi sigur în detectarea valorii netrucate. Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]