416 matches
-
model de către Platon pentru edificarea Akademiei sale, care i-a împrumutat deviza (misiunea) și curriculumul. Pitagora s-a prezentat ca mag, șaman și filosof, dar era un om de știință. Modul de viață pitagoreic impus acusmaticilor la Crotona a atribuit confreriei un caracter ezoteric. Altfel curriculumul, învățăturile și tehnicile de cercetare și de instruire - prezentate ca inițieri în mistere și secrete barbare - erau cât se poate de laice. Pitagora a impus un curriculum musical (adică bazat pe muzele șmusaeț diverselor arte
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și a distrus toate sectele pitagoreice din spațiul egeic și din sudul Italiei (cu excepția Școlii din Tarent). Prima întrerupere fusese parțială și durase numai câteva decenii (între 530 și 440 î.Hr.); cea de-a doua a durat mai mult, întrucât confreria ajunsese să aibă și ambiții politice 28. Există însă și frământări interne, certuri între diverse categorii de profesori - discipoli ai maestrului divin. În timp, s-a accentuat o sciziune între acusmatici (a)kousmatoi) și matematici (maqematikoi). După incendiul de la Crotona
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cosmogonii egiptene, persane și indiene. 41. Mitul androginului la Platon, Banchetul (189d - 192a), în traducerea lui Cezar Papacostea; și, desigur, Geneza, din Sfânta Scriptură. 42. „Modul de viață pitagoreic”, așa cum apare el în Sentințele lui Aristoxenos, îngăduie această judecată. În confreria lor, dar și în întreaga viață, pitagoreicii practicau dreptatea, cumințenia, bărbăția și prietenia. Acestea erau asimilate într-o alcătuire riguros diriguită de paralgémata („precepte”), în ceea ce ei numeau pedartan, adică o viziune despre lume și viață care consta în coarticularea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pretins că ar fi trăit pe la 1500 sau chiar mai devreme. În 1614 și 1615 au fost tipărite manifestele sale Fama fraternitatis și Confessio fraternitatis 1. Opusculele au stârnit vâlvă imensă. Ele îi invitau pe cititori să devină membrii unei confrerii de elită care își propunea să ducă la îndeplinire un fel de operă neîncheiată a Mântuitorului. În Fama apărea o biografie mitică a lui Christian Rosenkreutz, german de origine, sărac, deși de stirpe nobilă: La numai cinci ani s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deși acest burghez individualist detesta arhitecții și constructorii de catedrale). Rabelais era însă un pasionat al practicilor alchimice și astrologice și al secretelor masonice. Astfel încât, prietenul său Philibert Delorme, marele mason al Franței, l-a admis pe acest speculativ în confrerie. Exemplul a fost urmat în Anglia de loja masonică din Edinburgh, care acceptă în rândurile sale mai mulți speculativi. În 1620, un speculativ, Inigo Jones, pe care Comenius l-a cunoscut, a devenit chiar Mare Maestru al Masonilor Englezi. El
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Era Antony Sayre - primul Mare Maestru al Marii Loje din Anglia, care se va considera „Loja-Mamă” a tuturor lojilor masonice născute mai târziu. Un moment apoteotic. S-a creat acum o jurisdicție care s-a extins asupra tuturor lojilor și confreriilor secrete care aderaseră la masonerie din întreaga lume. Eu cred că abia acum s-a încheiat agonia filosofiei pansofice din Consultatio catholica. Realizarea visului comenian fusese până în 1717 doar amânată din cauza vremurilor tulburi. Proiectul pansofic fusese fie ironizat, fie doar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
țărănești, clericii au făcut colecte și au distribuit ajutoare săracilor. Sistemul carității voluntare apare de asemenea în orașele medievale, cu aceeași funcție triplă a menținerii securității, rezervei forței de muncă și a asistenței mutuale. Structuri cum ar fi ghildele și confreriile instituiau de asemenea fonduri în ajutorul propriilor săraci. Dacă ne referim la funcțiile grupurilor și la cele individuale, observăm că grupurile sociale mai mici decât comunitățile au structuri de aranjamente între membri în termeni de norme de comportament instituționalizate. "Personalitățile
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
obiecte casnice, arată că nicăieri nu este mai dezvoltat decât la sat. Ajunge astfel să spună că doar în mahalalele orașelor se mai întâlnește această practică, mahalalele fiind o altă formă de comunitate. Cât privește comunitățile spirituale, acestea ar include confreriile de ordin religios, sectele, casta și clasa, corporația, sindicatul profesional. Aici legătura indivizilor nu mai este organică, ci rațională. Cea mai puternică formă de comunitate spirituală ar fi națiunea. "Comunitățile par a se fi dezvoltat mai mult în formele trecute
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
1516). Profund implicat în viața spirituală și religioasă a orașului său al cărui nume îl poartă, era membru al confre‑ riei Notre‑Dame - un grup dedicat cultului Fe‑ cioarei - de care va rămâne foarte legat pe tot par‑ cursul vieții. Confreriile dedicate venerării Fe‑ cioarei erau foarte răspândite în Europa iar cea din care făcea parte Bosch era deosebit de bine struc‑ turată și era implicată în majoritatea activităților culturale din oraș. Lucrările lui Bosch au fost foar‑ te apreciate în timpul vieții
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
acest sens cuvîntul pontifical, fiind de părere că muncitorii trebuie să se apere ei înșiși. În februarie 1891, în urma acestor Congrese și înainte de apariția enciclicei, a fost fondată Liga Democratică belgiană de către Georges Helleputte. Ultramontan, el era membru al influentei confrerii Saint-Michel, fondată în 1875 de economistul Charles Périn, care, inițial, fusese adeptul curentului politic intransigent al Tinerei Drepte, în numele căreia fusese ales deputat în 1889. Liga, mișcare socială și politică în același timp, se sprijinea pe o multitudine de inițiative sociale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
colindători (alaiuri). Numele generic al acestora este variat: ceată, crilă, bandă (bantă), partie, malancă. Denumirile grupurilor provin, de asemenea, și de la măștile mai importante în jurul cărora s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu, toana transilvăneană), altele derivă din organizații paramilitare (hurta bucovineană). Deosebirea constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot anul, în vreme ce confreriile se destrămau, de obicei, după colindat. După structura și funcția lor ludică, cetele pot fi: de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
în jurul cărora s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu, toana transilvăneană), altele derivă din organizații paramilitare (hurta bucovineană). Deosebirea constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot anul, în vreme ce confreriile se destrămau, de obicei, după colindat. După structura și funcția lor ludică, cetele pot fi: de copii (Căprița copiilor, Căiuții copiilor), de fete (Drăgaica), de feciori (cele mai numeroase alaiuri cu măști), de însurăței (Malanca, Geamala) și de vârstnici (Moșnegii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
ușor desființat. După mai multe milenii de la triumful economiei agricole, Weltanschauung-uvânătorului primitiv se va face din nou resimțit în istorie, într-adevăr, invaziile și cuceririle indo-euro-penilor și ale turco-mongolilor vor fi întreprinse sub semnul vânătorului prin excelență, al carnasierului. Membrii confreriilor militare (Mănnerbunde) indo-europene și cavalerii nomazi ai Asiei Centrale se comportau față de populațiile sedentare pe care le atacau asemeni carnasierelor care vânează, sugrumă și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ocrotise pe Zeus copil; de acolo ar fi venit pe lume viitorul Stăpân al Olympului, și strigătele noului-născut erau astupate de zgomotul produs de cureții care își izbeau scuturile. Dansul înarmat al cureților constituia probabil o ceremonie inițiatică, celebrată de confreriile de tineri (cf. § 83). Căci unele peșteri serveau acestor confrerii pentru riturile lor secrete; de exemplu, grota de pe Ida, unde se reuneau Dactilii, personificare mitologică a unei confrerii de meșteri metalurgi. După cum se știe, grotele au jucat un rol religios
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lume viitorul Stăpân al Olympului, și strigătele noului-născut erau astupate de zgomotul produs de cureții care își izbeau scuturile. Dansul înarmat al cureților constituia probabil o ceremonie inițiatică, celebrată de confreriile de tineri (cf. § 83). Căci unele peșteri serveau acestor confrerii pentru riturile lor secrete; de exemplu, grota de pe Ida, unde se reuneau Dactilii, personificare mitologică a unei confrerii de meșteri metalurgi. După cum se știe, grotele au jucat un rol religios încă din paleolitic. Labirintul preia și amplifică acest rol: a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
scuturile. Dansul înarmat al cureților constituia probabil o ceremonie inițiatică, celebrată de confreriile de tineri (cf. § 83). Căci unele peșteri serveau acestor confrerii pentru riturile lor secrete; de exemplu, grota de pe Ida, unde se reuneau Dactilii, personificare mitologică a unei confrerii de meșteri metalurgi. După cum se știe, grotele au jucat un rol religios încă din paleolitic. Labirintul preia și amplifică acest rol: a pătrunde într-o peșteră sau într-un labirint echivala cu o coborâre în Infern, altfel zis cu o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Reiese totuși că acești vrătya practicau asceza (stau în picioare un an întreg etc.), cunoșteau o disciplină a suflurilor respirației (identificate cu diversele regiuni cosmice: Ath. Veda, XV, 14, 15 sq.), își omologau trupul cu macrocosmosul (18, l sq.). Această confrerie era totuși importantă, căci un sacrificiu special, vrătyastoma, fusese stabilit pentru a reintegra pe membrii săi în societatea brahmanică 29. În timpul sacrificiului vrătyastoma, erau și alte personaje prezente, principali fiind un măgadha, care avea rol de cantor și o prostituată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu experiență religioasă: fie ca o pedeapsă, fie ca o favoare a zeului 15. La urma urmelor, interesul comparațiilor cu riturile ori mișcările colective aparent similare - de exemplu, anumite dansuri convulsive din Evul Mediu ori omofagia rituală a cultului Aissâua, confrerie mistică din Africa de Nord16 - rezidă exact în faptul că pun în evidență originalitatea dionysismului. Rareori a apărut în epoca istorică vreun zeu încărcat de o moștenire atât de arhaică: rituri cojțnportâjnd. jrjiLăjti JeriorriQrfe, faloforie, sparagmos, omofagie, antropofagie, nurnia, enthousiasmos. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oare?!) de impunerea unei spiritualități naționale în conclavul spiritualității națiunilor Uniunii Europene, și nu numai. Desființarea granițelor geografice pe bătrânul continent nu înseamnă câtuși de puțin nivelarea culturilor, renunțarea la specificul cultural (etnic, istoric) al națiunilor ce compun această mare confrerie. Dimpotrivă. Cu cât ne vom dovedi particularitatea de gândire, de simțire, de ființare istorică, alături de mizele economice, științifice și politice, la drept vorbind, cu atât vom fi mai stimați ca popor, ca națiune, ca prezență majoră în lume. Iar Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
am fi și noi poate mai receptivi la ceea ce-i ascuns între faldurile clipelor mereu grăbite. Când te gândești ce uriașe și pline (pline de ce?) pot fi complexele noastre cotidiene și năstrușnicele paradoxuri de care ne împiedicăm ca de o confrerie solidă a vremurilor, născută nu din spuma ideilor, ci dintr-un nedeclarat dar sigur instinct al supraviețuirii, mintea o ia razna, comportamentul devine ciudat. Bizareriile, excentricitățile, sofisticările par seducții învăluitoare. Și culmea, ne mai căutăm și filiațiile. Ca și cum am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Îl interpretează ca pe un semn de ironie autoritară din partea lui Isus. Firește, prezența lui În alte două contexte mateine justifică o asemenea soluție. Nu trebuie trecut Însă cu vederea cel mai curent sens al termenului, „tovarăș”, „membru al unei confrerii”, „codiscipol”. Iuda folosește o apelație foarte oficială: Rabbi. La Matei, ucenicii I se adresează sistematic lui Isus cu Doamne/Stăpâne (Kyrios), niciodată cu Rabbi, Învățătorule. Aici, Iuda schimbă regula jocului, dând o nuanță voit oficială raportului dintre el și Isus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și simplu „a săruta”. Cf. capitolul despre Maria Magdalena. Topica e puțin ciudată, dar sensul este următorul: Iuda a Început să caute un moment potrivit pentru a-L preda pe Isus. Cu sensul de „e treaba ta”. Există precedente În confreriile pitagoreice, de pildă. Apostații erau considerați decedați pur și simplu, iar dacă un pitagoreic Își Întâlnea un fost „tovarăș” pe drum, nu-i acorda nici o atenție, tratându-l ca pe un mort. Dosarul adunat și comentat de Klauck, ibid., pp.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mâinile pe oraș decât de Dialogul carmelitelor. Patriarhul decăzut din funcție, Irineu, și noul promovat, Theophilos al III-lea, stau nu departe unul de celălalt, cât bate un glonte de revolver. Primul refuză să plece, deși este dezavuat de întreaga confrerie hagiotafică (de la Sfântul Mormânt), cei circa o sută de călugări, preoți și episcopi care reclamă noi alegeri; cel de-al doilea, desemnat pe cale legală, așteaptă recunoașterea de către guvernul israelian, care-l susține discret pe demnitarul destituit, reputat mai conciliant. Un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și să te rostogolești mai departe ghem, noi considerăm ca fiind bun și potrivit. Iar dacă vreo astfel de bulă crapă sau se dezumflă, alte asemenea formațiuni apar în locu-i, cu caracter laic sau chiar anticlerical: națiuni, loje, partide, asociații, confrerii, bande, rețele, cluburi amicale și bisericuțe. Ele constituie pungile noastre cu lichid amniotic de schimb. După fiecare accident, afirmarea dreptului nostru la a o lua de la capăt meșterește alta care să înlocuiască amniosul natal: mai puțin bună, dar mai bună
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
compartimentăm. Însă (oricât de rezonabile), clasificările vizând altele, țin de convenții; au acoperire parțială. În fapt, a categorisi însemnă a trece peste acel unicum irepetabil, marcă definitorie, particularizantă, a personalității întemeietoare; conceptul de generație trimițând la curente, la grupuri și confrerii, se proiectează și el în fluide. După primul război mondial, apăruse sintagma "generația pierdută" (lansată în 1929 într-un roman de Hemingway); prin 1930, André Malraux se considera ca făcând parte din "generația etică", hotărâtă să schimbe fața lumii. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]