674 matches
-
Poezia este un protest contra dezordinii lumii” în care poetul basarabean răspunde întrebărilor „regizoarei”, conturându-și, pas cu pas, autoportretul devenirii complexei salepersonalități. Capitoul următor, ,,Ecouri”, la fel de ispirat, presărat cu lucrări de artăplastică, revine contemporanilor săi - nu oarecare, ci personalități congenere și co-rezonante - care consemnează frânturi ale reflexiei poetului în oglinda ochilor acestora. Formulări memorabile, gândite anume ca să-i capteze cât mai profund luminile esenței, se înșiruie în acest capitol sub semnături precum: Președintele Republicii Moldova - Nicolae Timofti, Ioan Alexandru, Traian Apetrei
UN OBIECT DE ARTĂ BIBLIOFILĂ de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340618_a_341947]
-
rezolvă problema morții. Eroul a ales, în locul violenței, curajul întrebării: ,,Asemenea oricărui ins din marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiției, el respectă consensul secolelor, acela de a se retrage cu nostalgie în cosmicitate, de a redeveni congener cu elementele, punct de plecare al tuturor renașterilor.” (pag. 255). Sintagma a redeveni congener cu elementele lasă deschis drumul și spre o altă ipoteză. Așadar, înțelegem că moartea nu trebuie interpretată ca un ritual al morții - chiar și dacă acceptăm
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiției, el respectă consensul secolelor, acela de a se retrage cu nostalgie în cosmicitate, de a redeveni congener cu elementele, punct de plecare al tuturor renașterilor.” (pag. 255). Sintagma a redeveni congener cu elementele lasă deschis drumul și spre o altă ipoteză. Așadar, înțelegem că moartea nu trebuie interpretată ca un ritual al morții - chiar și dacă acceptăm răspândirea ei sub forma unui bocet - ci ca “o înțelegere superioară a vieții, ca
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
lumină după propria ardere. Că e doar un muc de lumânare pâlpâindă, că e o pălălaie care atrage vietățile nopții, lumina de sine se consumă încet sau dintr-o suflare. În lumina ta trebuie să pătrundă cât mai multe spirite congenere, altfel, în zadar se consumă, doar pentru sine. Ca să lumineze cât mai mult în jur, Teo Cabel a strâns vreascuri de lumină, cenușa focului sacru (cel fără de fum și fără de scrum), și cu amnar și iască întețește flăcăruia, deși uneori
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
l-a tras spre catedră, și-a găsit culcuș la Peleșul acaparat de cei doi drăguți monștri, între timp împușcați. Speriat, sînt sigur, de gloanțele care zburătăceau printre turnurile castelului în decembrie '89, și-a revenit repede, ca mulți alți congeneri, iar azi continuă să-și primească, jovial, invitați speciali, ca-n vremurile bune, cînd se număra printre puținii locatari ai blindatului castel, devenit prezidențial, îi primește deci pe cîte-o terasă mai retrasă, în cîte-o încăpere mai de taină. Nu se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburată, în locul acesta în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să părăsești, o secundă, suprafața aceasta, a luptătorilor cu fascinantele himere și să te plasezi pe cealaltă, a pămîntului sigur de sub picioare. Numai și pentru motivul unul din atîtea că nu trebuie să mai asculți văicăreli. Să fiu... exact: nu congenerii mei visători sînt cei ce se alătură, necondiționat, corului văicărelilor cuprinzînd acum o țară, sînt alții mult mai nevisători, care găsesc în văicăreală (uneori bine remunerată) soluția. Ba, e de observat că visătorii mei se numără printre ultimii care cred
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai agreat de acitiviștii eșaloanelor doi și trei ale CC-ului, convertiți, chiar sub gloanțele diversiunii din decembrie, la social-democrație, fiind cel suedez. (Cînd, dacă tot e vorba de modele, cel spaniol, prin soluția lui monarhică, ar fi fost naturalul, congenerul unei Românii care a devenit republică prin invazia tancurilor.) În mintea proaspătului dezertat de la Editura Științifică (marxistă) pentru a răspunde, vai, chemării destinului în aducerea țării pe noi trepte... de..., tentația nordică era una care dădea bine, elevat, în confuzia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e-adevărat, începută în cenaclul lui Lovinescu, răspunde recent unor întrebări atît de fanteziste, de șui, încît doar replicile dezinvoltei scriitoare, ea însăși o nestăpînită fantezistă, le sînt pe măsură. Băiatul cu aparatul se întreabă la un moment dat, o dată cu congenerii săi, dezabuzat: Ce-i de făcut? Să ne punem ștreangul de gît? Asta în nici un caz. Trebuie să privim în trecut! Păi, ei (congenerii n.n.) privesc în trecut și dau de Iliescu și de Ceaușescu... Mai departe! În țara noastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nestăpînită fantezistă, le sînt pe măsură. Băiatul cu aparatul se întreabă la un moment dat, o dată cu congenerii săi, dezabuzat: Ce-i de făcut? Să ne punem ștreangul de gît? Asta în nici un caz. Trebuie să privim în trecut! Păi, ei (congenerii n.n.) privesc în trecut și dau de Iliescu și de Ceaușescu... Mai departe! În țara noastră tinerii se școleau, plecau apoi la studii la Paris și la München și reveneau în România cu gîndul de a-i întrece pe Vianu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi carne) și am decis definitiv. Veți observa că nu Rafael, Rembrandt, Van Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
onest mim al realului. Ei bine, ce-și vor fi spunînd unul altuia cei doi binecunoscuți de mine acum două decenii pentru că opusul vioi-cîrcotașului postimpresionist (Musceleanu) era un Catargi de fibră nobilă, neauzindu-l nimeni să-și fi bîrfit vreodată congenerii! Irepresibila nevoie a boierului de a-i oferi curteanului său rolul de... purtător de cuvînt al unor, omenești, umori? Cine știe? Perechea era de o plasticitate aparte. Intermezzo atipic. Homosexualitatea lui Negoițescu, mărturisită dezinvolt atît de tîrziu, m-a indispus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spectacol atinge și cotă cinică atunci cînd, pus de gazdă în fața pactului pe care emigratul magnat l-a semnat luciferic cu dictatorul criminal de la București, cu malefica lui consoartă, ei, bine, pentru domnia sa aceștia erau: domnul Ceaușescu, doamna Ceaușescu. (În timp ce congeneri de-ai săi muriseră deja la Canal sau în gherlele comuniste.) Și totuși, teleasta reușește într-un final împăcat cu sine însuși să-i provoace bătrînului său invitat cîteva neașteptate lacrimi: atunci cînd îl roagă să evoce memoria mamei sale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
politicienilor de profesie. Nu a amatorilor. Amatorii de activism răsăritean, mulat acum pe scenariul paneuropean și jucînd cartea democratismului. Cum sîntem nevoiți a vedea că se consumă în regimul postdictatorial, cu personajele dubioase care au preluat puterea de la răsturnații lor congeneri și s-au pliat imediat, activist-mafiotic, pe urgențele euroatlantice. Să revenim. Ce se-ntîmplă cu aceeași categorie de vîrstă, citată la început, aici, sub această copertină prost vopsită? Dacă cei doi rockeri britanici încurcă în așa hal borcanele... istorice, nefăcîndu-și, firește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
descoperi măcar un... studiu de atelier, rămîne doar nerăbdare, pentru că așa ceva nu există, cei cîțiva studenți întîlniți ocupîndu-se de cu totul altceva, de nimic. Puzderia de desene agățate pe pereți are ceva de grădiniță, grupa mică. Singura reacție: stupefacția. Pandant (congener), în notă macabră însă: expoziție semnată Orlan, la promiscuul Centru de Creație Contemporană: autoarea se supune, clinic, unor intervenții chirurgicale, doar părînd plastice, pentru că duritatea lor e de infarct. Totul filmat, fotografiat și expus aici, cu o publicitate (aflu de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anunțe că lucrează la o pînză pe care a plasat... mărgele. De ce nu! Neștiind, scumpul de el, că truvaiul lui e fumat deja de vreo sută de ani, din faza primelor exacerbări moderniste. Trăiește simpatic exaltarea descoperirii. Precum numeroșii săi congeneri de azi. Coincidență: tocmai decupasem un pasaj din Jurnalul lui Jünger, în care autorul Falezelor de marmură se surprinde privind atent un tablou cu peisaj de iarnă: "... Culoarea dispersată în cristale plate, în felul florilor de gheață, intensifică impresia. M-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a "ultimului val", vedeți, rogu-vă, recentele intervenții din România literară, și poate că pictori de calibrul unor Marin Gherasim, Alexandru Chira, Sorin Dumitrescu, al criticului Pavel Șușară vă vor convinge mai mult decît mine în ce privește producțiile "la zi" ale congenerilor dumneavoastră. Și-mi mai reproșați, printre altele, că, laș cum aș fi, nu vreau să dau piept deschis cu antreprenorii ultimului val ieșean. Simplu, am mai spus-o: nu-mi place să mă amestec în Gîlcevile din Chioggia locală. N-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mult și bine, e de-acum la mintea oricui. Mai enigmatică (și nu prea), în schimb, rămîne maniera în care actualul președinte își gîndește strategiile. Nu puține. Și, oricum, nu anoste. Dimpotrivă. Cea mai proaspătă ieșire la rampă a, totuși, congenerului lui Nicu de la "Tănase" e în materie de Constituție. Cînd umoristul își dă seama că începe să se piardă în...nimicuri, cum ar fi traficul de influență (i.e. marea corupție), se duce direct la Constituție. Vexîndu-i pe iliescienii pur-sînge, moașele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea redacție de început, atunci totul e-n regulă. Bimba, măi! 11
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cînd sacoșa și-a făcut plinul, Pena se oprește la fiecare, dă mîna ca o lady ce este și-o șterge. Nu pot rezista a trece contrapunctic la... alte voci, alte încăperi, ivindu-se acum, brusc, flash-ul unui moment congener, consumat, și el, matematic repetat, de data asta însă într-o sală de aurit ștaif aristocrat, purtînd numele unei Aglae Pruteanu (care nu s-ar fi ocupat nicicînd de... defectele limbii). Nelipsit de la nici una din mesele frumos fardate ce urmau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în papuci de casă și în aceiași papuci te invita, princiar, la birtul din colț, să udăm cu o tărie întîlnirea. Cum nici virtuala invitație de-acum a unui Matei Bejenaru tocmai luîndu-și, în pragul Perifericului, rămas bun de la un congener străin nu m-ar surprinde. Rugîndu-l, în schimb, pe intrepidul manager new age vizual să-mi îngăduie a-i relata, cu asumată desuetudine, tocmai scena de mai sus. 16 mai Evadări din periferie. Ce reconfortant e să părăsești, periodic, mediocritatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
efeminat nedisplăcînd tocmai prin asta rafinatelor fete se aruncă brav, cavalerește, în luptă, alegînd soluții la modă, cele care deși fumate acum o sută de ani au încă șartul provocării. Iar dacă arătosul băiețică se mai și integrează unui grup congener, atunci rezonanța se amplifică în decibeli nemăsurabili. Frumoaselor fete cu hormonii lor total receptivi le plac realmente faptele de vitejie vizuală ale celor ce le curtează. Pe trotuar sau la un pai, pe terasă. Cam abrupt și cam dubios erotic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frivol bicisnică s-ar lovi doar de voioasa persiflare a unui senior, Alex. Ștefănescu, impresia ar fi una de rîcă generaționistă. Dar nu, cronica generos spațiată a lui Daniel Cristea Enache dintr-o recentă Românie literară vine chiar din zodie congeneră. Și nu numai Baetica se bucură de același tratament. Cvasiîntreaga ei generație cade sub observația extrem de exigentă a criticii de întîmpinare, imprimînd un dinamism pe cît de căinat de unii, pe atît de permanent salubru în durată. Există și o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Încât, uneori, tinerii profesori să fie cei dintâi pe lista exemplelor mai puțin pozitive (trebuiau evidențiate și acestea, pentru că era o sarcină a conducerii), În special la capitolul muncă educativă. Mi s-a Întâmplat și mie, la fel ca altor congeneri, să fiu sancționat cu diminuarea salariului lunar cu 15% pentru că nu Îndeplinisem la termen o astfel de sarcină. Aceasta și pentru că, În aprecierea muncii unui profesor, conta latura „educativă”, nu cea didactică sau științifică. Adică se accepta tacit următoarea axiomă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
-i Îndep...rta pe toți sîrbii și muntenegrenii, au avut ca efect redeșteptarea naționalismului. În Kosovo, sîrbii au Început s... se organizeze și s... denunțe reducerea influenței lor În provincie, reducere cauzat... de „exodul” continuu spre Șerbia a unora dintre congenerii lor, „obligați”, spuneau, s...-și vînd... propriet...țile albanezilor și s... p...r...seasc... „p...mîntul str...bunilor lor”. Cu toate acestea, la Începutul anilor ’80, coexistența dintre sîrbi și kosovari r...mînea posibil.... Ins... era de ajuns că În
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]