219 matches
-
plus, respirație profundă mărește volumul și circulația sângelui la nivelul cavității abdominale, inundând, astfel, organele cu sânge. Dacă peretele abdominal nu este blocat în timpul reținerii, presiunea abdominală e insuficientă pentru a stoarce sângele excesiv și, în consecință, organele pot deveni congestionate. Figura 3.8 Mișcarea abdominală în timpul respirației Inspirația: abdomenul se dilată, diafragma urogenitală coboară Reținerea: peretele abdominal inferior este puțin reținut, iar diafragma urogenitală este ridicată, cu blocarea anală Iată procedeul corect pentru aplicarea blocării abdominale în timpul reținerii respirației: atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Lea a încercat să se ridice în picioare, speriată de moarte, dar Inna i-a spus să nu-și dezlipească picioarele de pe cărămizi. Asta era bine, a zis ea. Însemna că copilul era pe drum. Lea a împins, cu fața congestionată, cu ochii ei albaștri și verzi strălucind ieșiți din orbite. Îi tremurau picioarele de parcă aveau să se îndoaie în orice clipă și Zilpa și Rahela au trebuit să-și adune toate forțele ca s-o țină. Apoi Inna i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
motorul unei mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
inventivă, utiliza singurul mijloc de semnalizare, smuncea puternic de frânghiuța ciobacului. Acesta Începea să se legene amenințător și, mai devreme sau mai târziu, sesizând că un monstru Înspăimântător Îi dădea târcoale, Dorița ieșea din apă cu părul ud, cu fața congestionată și cu ochii umflați, o adevărată furie a apelor speriată de monstru și, mai ales, de eventualitatea „să nu fi pățit copchilu’ ceva!”. Realizând drama, lupta și Învingătorul, rupea ca turbată cleștele vinovat de tragedie, cu o mișcare răzbunătoare arunca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
metalic înfundat. Aplecându-mă, l-am prins pe Hugo de brațe; încă erau încordate. Își clătină capul, cu mișcări încete, ca și cum și-ar fi scuturat apa din păr, la relenti. M-am aplecat și l-am sărutat pe buzele-i congestionate. — Hugo, e cineva care țipă în grădină. M-a lăsat jos. Abia dacă mă puteam ține pe picioare; șovăind, am luat-o jumătate de pas în spate, sprijinindu-mă de grilajul foișorului și am inspirat adânc. Încet, ca niște somnambuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
GARDIANUL: Suntem în decadență! ARTUR: Mi s-a părut mie că ceva e ireal, că e misterios... GARDIANUL: Plutim într-un ochi de fiară, domnule! Orașul ăsta a fost curat ca o farfurie, a fost ca o foiță de staniol.. (Congestionat.) L-am iubit ca pe o femeie, cu groază, cu îndârjire... L-am iubit degeaba, domnule, pentru că uitați-vă la mine... Ce sunt eu acum? O fantoșă, o improvizație... Ha-ha-ha! Noi, cei vii, am ajuns simple sperietori, nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mă duc eu... Eu... De-acu’ le fac eu... pe toate... (Pauză; PARASCHIV respiră încet; MACABEUS continuă să-l caute de purici și să-l exploreze încet pe tot corpul; expresia lui MACABEUS începe să devină tot mai fioroasă și congestionată.) PARASCHIV: Eu mă culc... MACABEUS: Așa, așa... trebuie să dormi și tu... PARASCHIV: N-am mai dormit... De atâta timp... MACABEUS (Jucându-se cu lobul urechii lui PARASCHIV): Așa, așa... Ești tare murdar prin urechi... PARASCHIV (Visând.): La Göteborg mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cârâit și colcăit, te-am făcut? MACABEUS: Se poate... PARASCHIV: Pe toate astea voiam să ți le spun de mult... MACABEUS: Și le-ai ținut în tine? PARASCHIV: Le-am ținut... N-am găsit momentul... MACABEUS (Cu fața tot mai congestionată.): Dormi, că-ți crap capul! PARASCHIV (Un fir de teamă.): Nu dorm! (De undeva, de departe, se aud primele semne ale celei de-a doua apocalipse.) MACABEUS: Dormi, împuțitule, dormi! PARASCHIV: Tună? MACABEUS: Nu tună, dormi... (Îl zguduie ușor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
operație ― cu greu ar putea demonstra că tu ești autoarea biletului, dar nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și părăsi locuința. La ferestre, un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
biletul de loterie. 98.38.51. Adică: anul care vine, cum îi ceruse Nicu, anul nașterii lui, anul nașterii nevesti-sii. Se priviră amândoi în ochi, foarte emoționați, ca întotdeauna când provoci soarta la joc. Nea Cercel, cu fața puțin mai congestionată decât de-obicei, îi conduse la Peppin Mirto. Nicu aflase fără mirare că domnul Peppin o să-l ajute în privința străinului, era un om care suplinea orice oricând și intra oriunde era greu. În schimb, nu înțelesese prea bine de ce îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
recunoscu omul. — Și mergeți la Belgrad? El o privi scurt, cu un sentiment de neliniște, și o prinse nepregătită, cu silueta ei pătrățoasă Înveșmântată În tweed și aplecată puțin În față, cu strălucirea inelului cu sigiliu, cu fața flămândă și congestionată. Nu, spuse el. Nu atât de departe. — Eu mă duc doar până la Viena, spuse domnișoara Warren. El spuse rar: — Ce v-a făcut să credeți...? Se gândi dacă făcuse bine sau nu să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
facă față faptului că nu oferea plăcere și nu se alegea ea Însăși cu mai mult decât un amar sentiment de insațietate. Acum, când simțea c-o doare capul, cu mirosul de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să-și nege identitatea, oferindu-i neglijent numele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la curent. Au închis telefonul. Rămase câteva clipe tolănit. Apoi, se îndreptă spre fereastra mare și o deschise larg. Zgomotul asurzitor al traficului pătrunse ca o haită de câini de vânătoare. Douăsprezece etaje mai jos, imensul bulevard al Republicii apărea congestionat cât vedeai cu ochii, de la Nord la Sud, și o mie de automobiliști nervoși făceau să răsune claxoanele știind că eforturile lor vor fi zadarnice. Nori de fum negru se înălțau de la tobele de eșapament ale autobuzelor și un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neregulă ia proporțiile unui cataclism, implorări, disperări ascunse sub formule politicoase: dacă Îmi permiteți, please, versuchen Sie bitte, izvenete, prego signora... LÎngă o banchetă circulară, capitonată cu vinilin roșu, un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat Într-un blaser gri; o femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul cu ochelari Își șterge Întruna mîinile cu batista țprecis și-a aranjat ceva nu mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta, gemu doamna Bellairs. — Bine, dar i-ai ghicit, nu-ți amintești? zise domnul Prentice. O rază de speranță se aprinse În ochii congestionați ai bătrînei. — Ghicesc și eu acolo, un pic, și vă legați de mine!... Fac și eu cîte un bine oamenilor. — Lasă-lasă, știm noi, spuse domnul Prentice. — Și-apoi, nu ghicesc niciodată viitorul. — O, de-am putea prevedea viitorul!... — Ghicesc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așa în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din nou, aruncându-i, pentru prima dată, o privire rea, înrăită, ca unei nenorocite care nu-și merită norocul. Se îndreptă spre fereastră. Rămase multă vreme întoarsă cu spatele. Se roti brusc, cu mâinile încleștate una în alta. O față congestionată, ochii îndurerați. Ieși, trântind ușa. Nu mai reveni. Singurul semn că rămăsese, totuși, prin preajmă veni după aproape două ore. Deținuta, deja îmbrăcată, rămăsese pe scaun, neștiind ce ar avea de făcut. Apăru un gardian speriat, căruia i se ordonase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de petrecerea aceea. Camera de hotel, neutralitatea simetriilor : două paturi identice, noptiere, pături și lămpi la fel, masa cu două scaune gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
numai forțând imposibilul. Acum, însă, nu mi-a mai rămas decât să mă îmbăt ca un porc, fără să-mi mai pese ce zic imbecilii și înțelepții... Doctorul Luca se opri, câteva clipe, pentru a-și șterge de transpirație fața congestionată... Aici toți se socotesc filosofi. Ce e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din an, pe urmă, în cealaltă jumătate, ascultă cum sună ploaia pe acoperișurile de tablă, și vor să-și umple
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care reflectă reformele noastre este deplorabil. Absolut deplorabil. Căminele din toată țara sunt pur și simplu invadate - efectiv invadate în fiecare seară - de un torent de minciuni și de propagandă antiguvernamentale. Este insuportabil! Își ridică paharul cu coniac spre fața congestionată și luă o înghițitură zdravănă, care păru să-l mai liniștească. Apropo, spuse el, premierului i-a plăcut prima pagină făcută de voi marți. — Aia cu LESBINELE LABURISTE ȚICNITE INTERZIC AUTORI CLASICI AI LITERATURII PENTRU COPII? — Da, aia. A râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încins, celălalt deloc; și din când în când țevile gâlgâiau, șuierau și se zguduiau vizibil pe lângă pereți, dislocând bucăți de gips). N-am putut suporta decât vreo cinci minute și am vrut ies să mă plimb când Fiona se întoarse, congestionată și agitată. — Ai ieșit deja? am spus. A durat cam puțin. — Nu-mi găsesc fișele, spuse ea, trecând pe lângă mine și îndreptându-se spre ieșire. Am fugit după ea. — Cum? Eram din nou afară. Era un frig cumplit. Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde ai umblat toată seara? spuse el, venind imediat spre mine, oferindu-se să-mi ia haina. În aceeași secundă, apăru și Penelope țopăind, cu o expresie congestionată, apoi de ușurare. Purta o rochie scurtă, neagră, de cocteil, cu un bolero pe deasupra și sandale argintii cu tocuri extraordinar de Înalte și mi-am dat seama imediat că o Îmbrăcase maică-sa. —Bette! șuieră ea, apucându-mă de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
discurs politic important pe care îl pregătise axîndu-1 pe ideea de unitate europeană și de "respingere a blocurilor", pe urmările Yaltei care dăunau unității în independență. Domnea liniștea; se simțea că asistența era impresionată. În timpul discursului generalului, Maurer, cu fața congestionată, lăcrima. În dimineața următoare, presa română reproducea în paralel largi extrase din cele două discursuri, făcînd să iasă la iveală punctele de convergență dintre Franța și România". Trecînd cu vederea faptul că faza românească a politicii franceze se înscria într-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aftoasă, ulceroasă (gangrenoasă). 5.2. STOMATITA CATARALĂ Este inflamația superficială a mucoasei, mai mult a marginei gingiei. Papilele gingivale se edemațiază și deseori se produce sângerarea. La început limba este acoperă cu un strat de culoare deschisă, ce devine apoi congestionat. Ceaiuri: Matricaria chamomilla (mușețel). Infuzie, 3-4 lingurițe la o cană cu apă într-un vas acoperit. Se fac 3-4 gargare pe zi. Potentilla anserinae (coada racului). Decoct, din două linguri rădăcină la 250 ml de apă. Se folosește ca gargară
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]