KorAP: Find »[drukola/base=coniac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...64 >

1,576 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

începe să sune înfundat, semn că a fost uitat pe minim, așa cum îl închide mereu Radu cînd intră în cameră. Ei, ai și ajuns la autogară? tresare Paula, apropiindu-și receptorul de gură, să poată vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la bar să mă ajuți la pahare. Lazăr tocmai a obținut legătura cu soția și, retras mai spre perete, cît îi permite firul, povestește în telefon care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce să cumpere, împins într-o parte și-n alta de lumea ce se agită, înfrigurată, cu hainele pline de apă de la zăpada topită aici, la căldură. Zgomotul unor sticle cu lapte aduce în mintea lui Mihai amintirea sticlelor de coniac sparte la prînz. Merge la autoservire, ia un coș și începe să se plimbe printre rafturi, atent să nu repete povestea. Cînd își dă seama că-i destul de amețit, ca să mai fie stăpîn pe mișcări, lasă, fără nici o jenă, coșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stați cu mine? Mai sînt cu un cunoscut, dar pleacă. Mihai aruncă o privire spre ceasul din hol și-și zice că, oricum, pînă la nouă douăzeci, cînd pleacă mașinile spre uzină, tot trebuie să stea undeva. Un vin, un coniac? întreabă Muraru. Nimic, mulțumesc! Vă rog, nu insistați! se apără Mihai cu îndîrjire. Am băut seara asta ceva și mi-i că stric totul dacă... Ce-ați băut? insistă Muraru. Niște... vodcă minte Mihai, fiindu-i jenă să pronunțe cuvîntul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
O clipă, în mintea lui apare imaginea femeii blonde, cu surîsul ei triumfător dincolo de aerul preocupat după ce s-a văzut cu revista în mînă. Mama ei de parșivă! murmură Mihai, amintindu-și cum a plătit, din cauza ei, două sticle de coniac. Așa-i cum ați spus, e o parșivă; o cunosc din studenție. De proastă ce era, a ajuns pe șantier, și cum a fost printre puținii cu studii superioare aici pe vremea aceea... Să te transferi de la ea, că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din cap cu nedumerire nu înțeleg la ce bun atîta risipă. Dacă, într-adevăr, ai doi-trei care au fost alături de tine în drumul tău spre scenă, dă-le cîte un coniac, răsplătește-i cu respect, cu prietenie, dar așa..., să faci crăpelniță pe punga ta... Am cunoscut și eu din ăștia care te pupă cît le dai de băut, iar cînd se îmbată încep să te înjure... Dar, surîde Vlad, privindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doar trei sticle începute, cu băuturi străine. Își face de lucru cu paharele, mută sticlele dintr-un loc în altul, reușind să toarne într-un pahar, fără să fie observat de cei care se apropie de bar, o sută de coniac, pe care i-l duce Letiției. Nu crezi că trebuia să aduci două sute? îl ironizează fata, măsurîndu-l îndelung cu privirea. Fără să aibă răspuns, Ovidiu se întoarce, roș tot, jenat de privirea ironică a fetei, înfuriat că i-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
profesorul, retrăgîndu-se mai spre fereastră, la o masă liberă. Zău, nu te supăra... devine mai apropiat șoferul, prinzîndu-l pe Lazăr de braț. Și pe mine m-a cam enervat individul... Păcat că nu mai au nimic la bar; meriți un coniac pentru cum te-ai descurcat ieri. Unde-ai învățat? La canal. Canal?! Hai că glumești! Da, dar nu la ăla mare că eram prea mic. La unul mai mic, pentru care eram destul de mare; canalul de la Prut, cînd s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se va opri. "Cum de nu-s în stare să simt ceva?! Parcă aș fi intrat într-o casă străină, pustie, cunoscută doar din poze." În fața ei, ispititoare, puțin crăpată, stă ușa barului. O deschide și ia o sticlă cu coniac. Bea o înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura din păr de cămilă de pe recamier, se învelește și bea din nou o înghițitură de coniac, păstrînd sticla alături. Și totuși, ce bine-i acasă !... Trăiesc și-s sănătoasă ăsta-i esențialul." *** " Dacă o văd ieșită cu bine din camera mea, gîndește Mihai privind spre locul unde, cînd și cînd, prin somnul ce a cuprins-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rîde Doina. Ce vrei, ca fameia singură se întristează Săteanu, punîndu-și mîncarea în farfurie, că menajerei i-a dat drumul să se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi la masă. Ehhh! oftează el, parcă să împrăștie tăria coniacului. Ce profesoară grozavă era bunica ta!... E-adevărat că din cauza ta a fost dată afară? întreabă Doina, fără să-și dea seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dat drumul să se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi la masă. Ehhh! oftează el, parcă să împrăștie tăria coniacului. Ce profesoară grozavă era bunica ta!... E-adevărat că din cauza ta a fost dată afară? întreabă Doina, fără să-și dea seama de gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Știu bine că vă dau în cap și fata nu v-o dau! Cultură o să-i dea biblioteca, instrucție o să-i dea școala, eu o să-i dau suflet, că din partea voastră..." Așa am zis? se bucură Săteanu. Mai beau un coniac pentru asta spune ridicîndu-se, apoi, după ce ia o înghițitură direct din sticlă, se întoarce. Hai să mîncăm, că mai am o mulțime de treburi; acuși vine mașina ; șoferul s-a dus să stea și el la masă. Dacă vine mămica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Uite surîde Doina revenind, oprindu-se în picioare lîngă scaunul pe care a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
alții se ambalează Doina, devenind pătimașă -, dar de iubit sînt sigură că-s singura! Am ținut să-ți spun asta. Bine, Doina încearcă Mihai s-o tempereze. Fata își șterge ochii umezi, bea încă o înghițitură bună din paharul cu coniac și continuă să mănînce tăcută, devenind senină, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Dacă nu mi-ar fi spus Maria azi că nu-i a lui nea Toader, aș fi jurat că-i leit Aglaia și iar i-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i spun tatii ce cred, dar nu, eram, în sufletul meu, răzbunată, ba, uneori, mi-era milă de tine. Știam că n-ai să ajungi nici măcar să-i smulgi vreun zîmbet mamei. Te rog, chiar nu vrei să guști din coniac? Nu, mulțumesc îngînă Mihai. Știu că acum, tu, fiind crescut în același mediu ca tata, mă dojenești pentru că vorbesc astfel despre mama mea, care m-a născut, m-a crescut... Zău, Doina, ce rost are?! Ba are, ai să vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
patra". Uneori chiar m-am întrebat dacă toată cultura, atît de vastă, pe care o are mama, i-a folosit la ceva, spiritual vorbind. Absorbit de vorbele fetei, parcă să înlăture perplexitatea ce l-a cuprins, Mihai duce paharul cu coniac la gură și-l soarbe tot. Să-ți mai torn se oferă Doina, luînd sticla. O, nu, te rog! face Mihai un gest cu palma, refuzînd categoric. Înseamnă că vorbele mele te-au neliniștit într-atît... Vorbeam de complexul lui Oedip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît o dragoste incertă, umbrită de suspiciunea parvenirii rapide sînt totuși fiica lui Săteanu, am și handicapul unei situații materiale... ochioase -, mai bine o prietenie sinceră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din ăia, aș fi apreciat și-aș fi lăudat continuu tot ce mi-ai fi spus. Căci, la urma urmei, surîde el, vrînd s-o sfîrșească frumos, cu atît mai mult cu cît înțelege că Doina e aprinsă și din cauza coniacului, coniac ce-l simte puțin și el, de la paharul băut ai putea să-mi strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ăia, aș fi apreciat și-aș fi lăudat continuu tot ce mi-ai fi spus. Căci, la urma urmei, surîde el, vrînd s-o sfîrșească frumos, cu atît mai mult cu cît înțelege că Doina e aprinsă și din cauza coniacului, coniac ce-l simte puțin și el, de la paharul băut ai putea să-mi strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui, tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut de zece noaptea gîndește, rotindu-se prin cameră. Ce liniște! Și, în atmosfera de spital, cît mi-am dorit-o!" Am dorit liniștea căminului și am ajuns în pustiul familiei mele! strigă cu durere. Deschide aparatul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de prezența ta. Drept care eu surîde Mihai -, știind asta, îți voi telefona de fiecare dată cînd vin după cumpărături, să stai încuiată. Nu știu însă dacă vei putea rezista și-n cazul cînd voi sparge o sticlă sau două de coniac. Ești îngrozitor, Mihai!! Doamne, cu ce ți-am greșit?! se aude strigătul fetei, apoi telefonul se închide. "Și nici măcar n-am întrebat-o dacă ăla e un tip serios ori o duce cu vorba, cum mi-a zis Săteanu, măcar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

deosebit, îl întreb cum îl sau o cheamă. - Da, mai bine așa, încuviință Take. Stați jos, ce beți? - Păi, mergem noi la bar, zise Luca. Mi-am luat o sticlă de vin alb, dulce. Luca a cerut un pahar de coniac. Așteptându-l pe barman să desfacă sticla, să pună gheață-n coniac, Luca m-a întrebat: - Și? Cum ți se par? - Foarte drăguți, am răspuns. Voiam acasă. - Bănuiesc că vrei acasă, mi-a ghicit Luca din nou gândul. Ai puțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
încuviință Take. Stați jos, ce beți? - Păi, mergem noi la bar, zise Luca. Mi-am luat o sticlă de vin alb, dulce. Luca a cerut un pahar de coniac. Așteptându-l pe barman să desfacă sticla, să pună gheață-n coniac, Luca m-a întrebat: - Și? Cum ți se par? - Foarte drăguți, am răspuns. Voiam acasă. - Bănuiesc că vrei acasă, mi-a ghicit Luca din nou gândul. Ai puțină răbdare, te rog. Va fi amuzant. - Sper, am oftat eu. Barmanul mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de vedere, nu sunt capabil să fac nimic ca lumea,. Îi dau bani în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]