237 matches
-
toate câte au murit. Propria-mi profeție este memoria mea: Speranța de a fi ceea ce deja am fost. Din Memorias de poco tiempo (1954) Summa vitae Din tot ce am iubit în zile nestatornice îmi mai rămân doar urme, hățișuri, conjecturi, semne îndoielnice, vagi informații: de exemplu, ploaia prin ferestruica unei mansarde triste din Paris, umbra trandafirie a flamboianților împodobind cu dungi casa părintească din Camagüey, acele taciturne rămășițe din Babilonia alături de somptuoasele mlaștini ale Eufratului, un arhaic crepuscul în insulele
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
Simona Vasilache Arta este, în felul ei, înțeleaptă și, pe cît se poate, adevărată. Are, în plus, ceva din frumusețea provocatoare a demonstrațiilor neduse pînă la capăt, sau a conjecturilor cu neputință de primit și totuși imposibil de respins. Adică e făcută, cu alte cuvinte, din "retorici" ale jumătății de măsură care, însă, nu sînt atît ale ei, cît ale vieții pe care o completează-contrazice. Tot ceea ce lumii, mereu, îi
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
să scoată basma curată partidul, arătând, pe baza unui exemplar din Una sută una poeme, cu adnotările Dvs., că ați scris acest articol din proprie inițiativă. Profesorul meu, Mircea Zaciu, în Jurnalul său, a intuit exact manevra, afirmând: „Toate aceste conjecturi au putut să circule liber după 1968-1969, întreținute oficios, pentru ca procesul Arghezi să fie redus ad personam, scoțându-se din cauză „«partidul» și «sistemul». Vina ar fi fost exclusiv a unui funcționar abuziv, ba chiar o răfuială între scriitori (A
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
face loc și spre a-i da libertate. Al doilea mod aparține lui Nicolaus Cusanus, potrivit căruia Dumnezeu e o unitate a tuturor calităților posibile (coincidentia oppositorum), cunoașterea omului neputînd depăși vreodată stadiul de ipoteză (tot ce știm e simplă conjectură). Al treilea mod aparține lui Descartes, la care Dumnezeu exercită o creație continuăasupra universului, în fiecare moment omul fiind martorul acestui proces creator. În fine, al patrulea mod presupune fărîmițarea ordinii inițiale într-o multitudine de simetrii duale, simetria nefiind
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
rămâne, conform lui, din resemnare, muzica. Așa că Ion Vartic argumentează, așa cum procedează constant, în sens filosofic și transmundan: „Dar soluția de compromis muzicală [...] - o știm de la Kierkegaard încoace -, nu e decât forma pură, absolută, de donjuanism”. Debordând de informații și conjecturi fastuoase, contrafortate în note de subsol instructive și retenibile ele însele, volumul propune subtitluri apte de reverii, cum ar fi „Cenaculum și subterraneum“, în care este vorba despre „adăposturile canonice unde încolțește creativitatea“. Se găsesc lesne modele - unul ar fi
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
Barbu Cioculescu ar fi trebuit ca, ținând seama de sugestiile și normele de mai sus, să colaționeze integral textele scrisorilor cu manuscrisele lor " (s. G.P.). Și anume, ca "să extragă, din această colaționare, argumentele pentru păstrarea, fie pentru emendarea prin conjectură a unor forme lingvistice din scrisori." Observația dlui Pienescu este justă și fundamentală, cu unica obiecție că în acest caz aș fi realizat o ediție pe cont propriu și nu reeditarea plus completarea ediției Șerban Cioculescu - așa cum mi-a propus
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la șoaptele trecătorilor, ascultându-le tocmeala cu negustorii și făcând infinite conjecturi despre statutul lor social, financiar, marital, apoi comparân du-le specificul etnic, vigoarea tradițiilor, prejudecățile, complexele de superioritate sau inferioritate ș.a.m.d. Prin aceste mici ședințe de extaz domestic ne-am vindecat de idealizarea străinătății, risc inconturnabil pentru neofiții
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
adevărat „Îngrozitor” vedea „aceste aere de Mache și Lache” cu care se discuta ceea ce Mircea Zaciu numea „destinul nostru”. Nemulțumirea evolua Într-o drastică interogație: „Cine le dă dreptul nu numai să ne judece, dar să emită tot soiul de conjecturi despre neamul de care s-au despărțit?!”, se Întreba cel care avea, nu peste multă vreme, să se „despartă” el Însuși de neamul atins nu doar de premoniții catastrofice, ci de Catastrofa Însăși! Nu puține note stranii, aflasem, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
am descoperit. Uneori am înțeles mai înainte de cei doi nenorociți că între ei începe romanul banal și veșnic nou. Dar când am fost eu în joc - interesat prea tare și cu sufletul nesigur și tulbure - m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. Și n-am mai priceput nimic sigur... Brațele Adelei când își netezea părul! atât de albe, că în odaia cu geamurile mici, întunecoasă, luminau real în mișcările lor încete, de o grațioasă preciziune. ... Dar ce a însemnat mișcarea aceea din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făcut capabil de-a reda intuițiunea unei lumi ideale. Așadar organul are a fi curățit pentru espresiunea adevărului și a frumuseței. Cerința întîia e așadar aceea ca organul vorbitorului să posedeze dezvoltate elementele curate ale limbei, cu înlăturarea a orce conjecture jenante. Înlăturarea și învingerea a orce element care stingherește tonul articulat întru a deveni un vas nobil pentru un coprins ideal e așadar prima condițiune negativă. Deja mai sus, unde am atins condițiunile naturale pentru artistul reprezintator, am spus cumcă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca să ia notițe sau Își Înălța privirea spre infinit, ca și cînd ar fi cîntărit implicațiile a ceea ce Îi povesteam. De cele mai multe ori, se complăcea Într-un zîmbet sardonic pe care nu puteam evita să-l atribui naivității sau stîngăciei conjecturilor mele. — Auziți, dacă vi se pare o prostie, eu am tăcut. — Dimpotrivă. Vorbesc proștii; tac lașii; ascultă Înțelepții. — Cine a zis asta? Seneca? — Nu. Domnul Braulio Recolons, care conduce un magazin cu produse din carne de porc pe strada Aviñón
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coexista a fi și a trebui să fie, contingența și necesitatea. Totuși, aș putea să extrag fragmentul infam din textul vizibil, dar nu și din memorie, păstrând astfel arhiva refulărilor mele, tăindu-le freudienilor omnivori și specialiștilor În variante pofta conjecturii, și meșteșugul, și gloria academică. Mai ceva decât memoria adevărată, fiindcă aceea, chiar cu prețul unui exercițiu greu, Învață să-și amintească, nu să uite. Diotallevi se dă În vânt, ca toți sefarzii, după palatele cu scară monumentală și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea-i splendoare, cum se zice de obicei”. Întoarse cu un gest de prestidigitator fotocopia și ne arătă niște Însemnări ale lui cu litere de tipar. ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știință profundă și de mare finețe intelectuală care, cu toate astea, se lasă În prada himerelor nocturne și pierd simțul limitei dintre adevărul tradițional și arhipelagul ciudățeniilor. Persoanele cu care mă Întrețineam puțin mai Înainte se disputau pornind de la niște conjecturi puerile. Vai, se Întâmplă, cum se spune, și la case mai mari. Dar urmați-mă În micul meu cabinet de lucru, vă rog, vom sta de vorbă Într-o ambianță mai plăcută”. Trase draperia de piele și ne introduse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
relatează și toate basmele despre egiptenii care cunoșteau electricitatea... „Nu vă Întreb cum ați reușit să ghiciți”. „Vedeți? Ei se mulțumesc cu electricitatea, ca și cum ar fi un oarecare inginer Marconi. Ar fi mult mai puțin puerilă ipoteza radioactivității. E o conjectură interesantă care, spre deosebire de ipoteza electricității, ar explica blestemul proclamat de Tutankamon. Cum au făcut egiptenii ca să ridice blocurile piramidelor? Erau ridicate stâncile prin zguduiri electrice, erau făcute să zboare prin fisiunea nucleară? Egiptenii găsiseră modul de a elimina forța gravitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cel ce vocea-și schimbă... Cu bastonu-ai să-l bați. În primul din aceste versuri deja clasice, cititorul grăbit va Întrezări o sinalefă, figură repudiată de auzul fin al lui Zúñiga; În al doilea, cuvântul baston poate Îngreuna mersul. Două conjecturi Îl tentează pe savant. Una că baston, vorbă rar folosită acum, e o relicvă prețioasă a limbii din acea epocă, chiar și Între cele mai rustice hotare; alta, cea care se potrivește perfect cu viguroasa ei sorginte, e că Morarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cantitativă cu cea de tip calitativ. În al doilea rând, cercetarea s-a bazat pe un tip inductiv de analiză. O altă limită ar fi aceea că nu putem extinde concluziile la întreaga presă de specialitate românească, dar putem face conjecturi, mai ales că am invocat în lucrare, înainte de prezentarea cercetării, și alte date autohtone care ni le legitimează. O altă limitare este dată de faptul că am realizat o monitorizare fără pas statistic. În orice caz, dincolo de limitările amintite și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și am văzut pînă unde ne poate duce. Ea ne servește să punem în ordine realitatea și s-o gîndim. Nu ne furnizează însă o cunoaștere în amănunt a ceea ce se întîmplă. Să cădem de acord o dată pentru totdeauna: această conjectură nu are mai mult conținut empiric decît vîrtejurile lui Descartes. Și totuși, ea pare a corespunde cu un anume adevăr psihic din acțiunea maselor și din cea asupra lor și anume că forța vizibilă a celor în viață nu are
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este ilustrată de Nicolae Iorga și în volumul X, din Istoria Românilor. Alături de prezentarea activității lui Mihail Kogălniceanu, Iorga vorbește și despre Șipca și Plevna: Nu știu, poate mă înșel și în adevăr proza ziarelor mari din Europa nu întărește conjecturile mele - dar mie mi se pare că înainte de triumful mare de la Șipca ar fi fost marea primejdie de la Plevna (...). Cu această ocazie s-ar fi descoperit și faptul că România nu e numai vechea Moldovă plus Țara Românească, adică un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
amintesc, și nu-i singurul caz în care mi se întîmplă așa. în ciuda acestui rezultat, popasul meu în „atelier” și exercițiul de „anamneză” încercat nu-s inutile: mă învață să fiu modest în comentarii atunci cînd mă folosesc doar de conjecturi. Dacă textele proprii îmi provoacă incertitudini, cum aș putea, în situații similare, să fiu mai sigur de prefacerile textelor altora. Istoria literară e plină de ,,enigme’’ de acest gen... Profesoară, colaboratoare la mai multe reviste, lector public din propria operă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și de substanțiere, întârzieri pe verticală și îndepărtări pe orizontală de nivel și de conținut, într-o perspectivă cu sens dat de limitările contextului. În această dialectică se conturează mereu tendința către adevăr, deși explicația se face cu aproximări, cu conjecturi. Esența relației idee-fapte în Economie ține de nevoia de a nu decădea în materialism (în lichidul căreia s-a format gândirea economică) și nici de a evada prin propensiunea libertății în Utopie. Cunoașterea economică, deși nu este exclusiv produsul gândirii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
rejectat, exprimă atât de multe elemente nonlineare încât conceptualizarea are șanse de coerență și de consistență dacă utilizează exclusiv metodele logicii situaționale. Ceea ce ar putea să dea sens funcției predictive în aceste repere este că enunțurile logicii situaționale sunt eminamente conjecturi ce descriu chiar actul care se petrece în starea lui de disjungere spre cel puțin două soluții (care sunt și nu sunt corelate cu celelalte stări ale multitudinii de factori implicați). Conjectura operează ca o prefază a aproximării adevărului consecinței
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
repere este că enunțurile logicii situaționale sunt eminamente conjecturi ce descriu chiar actul care se petrece în starea lui de disjungere spre cel puțin două soluții (care sunt și nu sunt corelate cu celelalte stări ale multitudinii de factori implicați). Conjectura operează ca o prefază a aproximării adevărului consecinței a cărei distincție este doar ipotetică din rațiuni de discurs, căci în realitate chiar aproximarea adevărului este substanța conjecturii, iar enunțurile care o privesc conțin toate expresiile devenirii procesuale, asemenea unei paradigme
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sunt și nu sunt corelate cu celelalte stări ale multitudinii de factori implicați). Conjectura operează ca o prefază a aproximării adevărului consecinței a cărei distincție este doar ipotetică din rațiuni de discurs, căci în realitate chiar aproximarea adevărului este substanța conjecturii, iar enunțurile care o privesc conțin toate expresiile devenirii procesuale, asemenea unei paradigme care conține stările ipotetice sub care o identificăm ca fiind reală. Predicția este, evident, a paradigmei sau vizând stările paradigmatice, într-o ordine abstractă ce s-ar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care funcționează precar sau este blocată. În aceste limite, predictibilitatea chiar nu are sens decât ca prezicere („acel lucru se va întâmpla”), vestind fie apariția crizei, fie depășirea crizei. În măsura în care nu considerăm veștile ca enunțuri de adevăr, acestea rămân simple conjecturi zădărnicite în împlinirea lor ca adevăruri pe calea gândirii emoționale. Sectorizarea inconsistenței Experiența agregării pe niveluri de conceptualizare a Economiei, ca Microeconomie, Macroeconomie și Socioeconomie nu a dus la soluția așteptată a legitimării consistenței urmând traseul de la parte, relativ omogenă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]