197 matches
-
substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția. Locuțiuni prepoziționale. Regimul cazual al prepozițiilor - Conjuncția. Clasificare. Locuțiuni conjuncționale - Interjecția - Cuvinte coordonate, cuvânt regent, cuvânt subordonat - Fraza, propoziție principală, propoziție principală independentă, propoziție regentă, propoziție secundară (subordonată), propoziții coordonate - Predicatul verbal și predicatul nominal. Acordul predicatului cu subiectul (acordul în persoană, acordul în număr, acordul în gen, acordul după
ORDIN nr. 5.908 din 12 noiembrie 2008 privind aprobarea Programei la disciplina Limba şi literatura română şi universală pentru copii şi metodica predării activităţilor de limba română - educatoare în grădiniţele de copii cu predare în limbile minorităţilor, pentru Concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar, şi a Programei la disciplina Limba şi literatura română şi universală pentru copii şi metodica predării limbii şi literaturii române la clasele cu predare în limbile minorităţilor - institutori/învăţători, pentru Concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205432_a_206761]
-
categorii gramaticale ale verbului, ortografia verbului; locuțiunea verbală; ● Părțile de vorbire neflexibile: - Adverbul: clasificare, ortografia adverbului; locuțiunea adverbială; - Interjecția: ortografia interjecției; - Prepoziția: clasificare; regimul cazual al prepoziției; locuțiunea prepozițională; regimul cazual al prepoziției și al locuțiunii prepoziționale; - Conjuncția: clasificare; locuțiunea conjuncțională; - Noutăți în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005/2008 - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a formelor flexionare (flexiunea verbală și flexiunea nominală); expresivitatea claselor morfologice; Sintaxa - Sintaxa propoziției: unități și relații sintactice; - Sintaxa frazei: raporturi sintactice în frază; tipuri
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
categorii gramaticale ale verbului, ortografia verbului; locuțiunea verbală; ● Părțile de vorbire neflexibile: - Adverbul: clasificare, ortografia adverbului; locuțiunea adverbială; - Interjecția: ortografia interjecției; - Prepoziția: clasificare; regimul cazual al prepoziției; locuțiunea prepozițională; regimul cazual al prepoziției și al locuțiunii prepoziționale; - Conjuncția: clasificare; locuțiunea conjuncțională; - Noutăți în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005/2008 - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a formelor flexionare (flexiunea verbală și flexiunea nominală); expresivitatea claselor morfologice; Sintaxa - Sintaxa propoziției: unități și relații sintactice; - Sintaxa frazei: raporturi sintactice în frază; tipuri
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
cu sufixul "-mente" (reluare); adverbele de loc și de timp (reluare); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuțiuni adverbiale; particulele adverbiale ci, vi, ne; gradele adverbului; poziția adverbului Conjuncția: conjuncțiile coordonatoare (reluare); conjuncția subordonatoare; locuțiuni conjuncționale Prepoziția: folosirea prepozițiilor; prepoziții articulate (reluare); locuțiuni prepoziționale Interjecția: interjecții proprii (care exprimă uimirea, bucuria, amenințarea, îndemnul, regretul, indignarea): ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime (reluare); interjecții improprii: bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuțiuni Sintaxa
ORDIN nr. 5.866 din 26 septembrie 2012 privind aprobarea programelor şcolare de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasele a IX-a şi a X-a. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/246139_a_247468]
-
adverbele de loc și de timp (reluare); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuțiuni adverbiale; particulele adverbiale ci, vi, ne (reluare și sistematizare); gradele adverbului; poziția adverbului (reluare) Conjuncția: conjuncțiile coordonatoare (reluare); conjuncția subordonatoare; locuțiuni conjuncționale ● Prepoziția: folosirea prepozițiilor; prepoziții articulate (reluare); locuțiuni prepoziționale (reluare) ● Interjecția: interjecții proprii (care exprimă uimirea, bucuria, amenințarea, îndemnul, regretul, indignarea): ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime (reluare); interjecții improprii: bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuțiuni
ORDIN nr. 5.866 din 26 septembrie 2012 privind aprobarea programelor şcolare de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasele a IX-a şi a X-a. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/246139_a_247468]
-
reluare); adverbele de loc și de timp (cel mai frecvent utilizate); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; locuțiuni adverbiale (cele mai frecvente). - Conjuncția: conjuncțiile coordonatoare (reluare); conjuncțiile subordonatoare: se, perch├┌, affinch├┌, cosicch├┌, bench├┌, nonostante, nel caso che; locuțiuni conjuncționale (cele mai frecvente) - Prepoziția: folosirea celor mai uzuale prepoziții: di, a, da, în, su, per, con, tra, fra (reluare); prepoziții articulate (reluare); locuțiuni prepoziționale (cele mai frecvente). - Interjecția: interjecții proprii: ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime; interjecții improprii
ORDIN nr. 5.867 din 26 septembrie 2012 privind aprobarea Programei şcolare de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasa a VIII-a. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/246287_a_247616]
-
loc și de timp (cele mai frecvent utilizate); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuțiuni adverbiale (cele mai frecvente). 8. Conjuncția: conjuncțiile coordonatoare; conjuncțiile subordonatoare: se, perche, affinche, cosicche, benche, nonostante, nel caso che; locuțiuni conjuncționale (cele mai frecvente). 9. Prepoziția: folosirea celor mai uzuale prepoziții - di, a, da, în, su, per, con, tra, fra; prepoziții articulate; locuțiuni prepoziționale (cele mai frecvente). 10. Interjecția: interjecții proprii - ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime; interjecții improprii
ORDIN nr. 6.389 din 12 decembrie 2012 privind aprobarea Programei de evaluare naţională pentru elevii clasei a VIII-a la disciplina limba şi literatura italiană maternă şi a Programei de bacalaureat naţional la disciplina limba turcă modernă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/247976_a_249305]
-
ako" „dacă” etc.), există și unele care sunt adverbe la origine, de exemplu "kad(a)" „când”: "Kad se vraćaš?" (adverb) „Când te întorci?” vs. "Razgovaraćemo kad se budem vratio" (conjuncție) „Vom sta de vorbă când mă voi fi întors”. Locuțiuni conjuncționale sunt "kao da" „ca si cum”, "zato što" „pentru că”, "zbog toga što" „din cauza că” etc. Particularități de folosire: Particulă este considerată în gramaticile sârbești că o parte de vorbire aparte. Este definită că un cuvant invariabil care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
adjectivala: Este din topor, 1/(din cauza că) nu-i educat. 2/ ELEMENTE DE RELATIE: a. conjuncții subordonatoare: deoarece, fiindcă, întrucât, căci, dacă, de, ca. Nu stie 1/ (fiindcă) n-a învățat. 2/ Lipsește 1/ (că) e bolnav.2/ b. locuțiuni conjuncționale subordonatoare: din cauza că, din pricina că, din moment ce, de vreme ce, o dată ce, de bine ca, pentru ca, câtă vreme etc. N-a venit la mine 1/ (din cauza că) a fost plecat în oraș.2/ (De vreme ce) nu înveți, 1/ nu știi.2/ c. adverbe relative cu
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
1/ ( de ce) crezi tu. 2/ Nu-și revine 1/ (de căte) a suferit. 2/ ELEMENTE CORELATIVE: adverbele și locuțiunile adverbiale: apoi, atunci, pentru aceea, de aia, de aceasta. Conjuncțiile menționate, în afară ultimelor trei, sunt specifice. Specifice sunt și locuțiunile conjuncționale menționate, cu excepția ultimelor trei. TOPICA: - postpusa: Vin,1/ (că) vreau. 2/ (cele introduse prin că și căci) - antepusa: (Cum) n-ai învățat, 1/ n-ai știut. 2/ (cele introduse prin cum) - intercalata: De aceea, 1/ (că) -i bolnav , 2/ n-
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
în limba română cel mai adesea cu cuvântul negativ "nu", acesta având varianta fonetică "n-" înaintea unui cuvânt cu inițială vocalică. "Nu" este o negație suficientă, adică nu mai este nevoie de alt cuvânt pentru a realiza propoziția negativă. Locuțiunea conjuncțională "fără să" este o pseudonegație suficientă. Folosibile facultativ în aceeași propoziție cu o negație sau o pseudonegație suficientă, mai sunt și cuvinte negative auxiliare, dar insuficiente singure. Acestea sunt pronumele negative ("nimeni, nimic, niciunul, niciuna"), adjectivul pronominal negativ ("niciun, nicio
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
același statut una față de cealaltă, adică amândouă sunt sau principale sau subordonate față de altă propoziție sau alte propoziții. Coordonarea se exprimă prin joncțiune cu ajutorul unui cuvânt sau al unei locuțiuni, care este cel mai frecvent o conjuncție, respectiv o locuțiune conjuncțională, ori prin juxtapunere, adică nemijlocit, fără un asemenea cuvânt sau locuțiune. În scris, aceasta este marcată prin virgulă. În ambele cazuri intervine și intonația. De obicei propozițiile coordonate între ele fac parte din aceeași frază, dar coordonarea poate fi și
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
adverbelor din adjective cu sufixul "-mente"; adverbele de loc și de timp; adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; adverbe de evaluare; locuțiuni adverbiale; particulele adverbiale ci, vi, ne; gradele adverbului; poziția adverbului; Conjuncția: conjuncțiile coordonatoare; conjuncția subordonatoare; locuțiuni conjuncționale; ● Prepoziția: folosirea prepozițiilor; prepoziții articulate; locuțiuni prepoziționale; ● Interjecția: interjecții proprii (care exprimă uimirea, bucuria, amenințarea, îndemnul, regretul, indignarea): ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime; interjecții improprii bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuțiuni; ● Sintaxa: Propoziția simplă
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Pentru limba franceză este caracteristic faptul că în grupul substantival poate fi folosit un singur determinant abstract dintre articole (nehotărât, hotărât, partitiv) sau dintre
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
sau neimportantă: Cuvintele din cadrul enumerației pot fi la rândul lor însoțite de determinanți: Apoziția simplă sau dezvoltată se izolează prin virgulă de restul propoziției: Atunci când apoziția face însă parte dintr-un nume propriu, aceasta nu se izolează prin virgulă: Locuțiunile conjuncționale „așadar“ și „prin urmare“ se izolează prin virgulă de restul propoziției: Anumite adverbe sau perechi formate din conjuncții/adverbe cer de asemenea virgulă: După adverbe de afirmație și de negație sau interjecții, când acestea sunt echivalente ale unei propoziții. Dacă
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere al formei se pot deosebi mai multe categorii de adverbe. Că în limba română, sunt adverbe franceze care sunt moștenite
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
prepoziții le corespund adverbe cu sens asemănător (vezi mai sus Adverbe și prepoziții). Există și perechi prepoziție - conjuncție cu sens asemănător. Primele introduc complemente exprimate prin infinitiv sau/și grup nominal, ultimele introduc propoziții subordonate corespunzătoare. Exemple: Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale franceze sunt alcătuite analog cu cele românești: În subordonatele circumstanțiale, si conjuncția determina modul verbal la care este predicatul, mod care poate fi diferit de cel cu care se folosește conjuncția corespunzătoare din română:
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
lipsa articolului înaintea substantivului comun depinde de sensul prepoziției/conjuncției. Exemple cu prepoziții: O conjuncție după care nu se folosește articol este "comme" cu sensul „că, în calitate de”: "Îl travaille comme ingénieur" „Lucrează ca inginer”. Același sens îl are și locuțiunea conjuncționala "en tânt que": "Îl travaille en tânt qu’ingénier" „Lucrează în calitate de inginer”. 3. În grupuri fixe Acestea sunt cel mai adesea grupuri verbale rămase dintr-o epoca a istoriei limbii în care folosirea articolelor nu era încă fixată. Exemple: "avoir
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
fel ca în propoziția completiva directă. Indicativul sau condiționalul în subordonată, în principala fiind exprimată: Subjonctivul în subordonată, în principala fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de simplă conjuncție "que", ci de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau "de ce que". "À", respectiv "de" din acestea sunt prepozițiile ce introduc complementele indirecte corespunzătoare subordonatelor. Locuțiunea cu "à" este obligatorie, dar nu și cea cu "de". Despre folosirea pronumelor relative care introduc propoziția atributiva, vezi articolul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
devreme, n-aș fi plecat degeaba”. A nu se confundă acest "și" cu cel care introduce o intrebare indirectă, aceasta nefiind o propoziție condiționala, ci completiva directă (vezi mai jos), si nu i se aplică regulile lui "și" condițional. Locuțiunea conjuncționala "même și" „chiar dacă” introduce o propoziție circumstanțiala concesiva, iar regulile de mai sus se aplică și predicatului acesteia: "Même și nous l’avions șu plus tôt, nous n’aurions pas pu intervenir" „Chiar dacă am fi aflat mai devreme, n-am
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
sau mai multe subordonate de același tip. Acestea sunt coordonate între ele prin juxtapunere sau prin conjuncție: "et" „și”, "mais" „dar”, "ou" „sau”. În privința conjuncțiilor subordonatoare care introduc subordonatele respective există mai multe cazuri. Uneori repetarea conjuncției sau a locuțiunii conjuncționale subordonatoare este obligatorie în forma lor originară. Aceasta este valabil pentru cele care introduc întrebările indirecte și aproape totdeauna pentru conjuncția simplă "que": Alteori conjuncția sau locuțiunea poate fi repetată în forma sa originară, dar nu este obligatoriu. Limba vorbită
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
alteori procesul exprimat de infinitiv poate fi exprimat și cu predicatul unei subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului cu infinitivul în loc de subordonată corespunzătoare, când în această conjuncția este "que" sau când este vorba de altă locuțiune conjuncționala decât cele de mai sus, si cand predicatul ei este la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]