269 matches
-
pe teritorul ce-l locuiește, și mai ușor de mulțămit. Se pare însă că tocmai pentru aceasta, apoi pentru tenacitatea cu care se alipește de limba și religiunea sa, se consideră, de cel mal periculos, căci parcă toată lumea s-a conjurat în contra lui. Nimărui n-a făcut nici o nedreptate, și românul la nime n-a întîmpinat nici măcar bunavoință. Toți care au venit în contact cu el s-au nizuit să-l nimicească. Inimici cât frunza și iarba, dar amici nici unul n-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tot mai mari a uniunilor, toate anchetele sunt unanime când afimă că reușita cuplului și apariția unuia sau mai multor copii fac parte din aspirațiile profunde ale contemporanilor noștri. În asemenea măsură încât cei care în anii '60 și '70 conjurau moartea familiei (loc de constrângere, unde individul este închis) militează acum în favoarea căsătoriei homosexualilor și a dreptului acestora de a adopta un copil... Partea a patra Judecățile de valoare Am lăsat la urmă studiul judecăților de valoare deoarece schimbăm perspectiva
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în butoi, fără să-i mai dea și niscai colegi de pahar, s-a retras pe undeva pe la mama dracului luându-și ca ginere un sortiment de dudă ieșeană. Așa îi este acum veacul, mulți îl înjură, mai puțini îl conjură să revină. Deci părerile sunt împărțite, dar nu și a ziarelor pupinbăsiste, care au și sărit în ajutorul șefului care-i plătește, susținând că Băsescu a spus că este trădător de neam și țară fiindcă așa a spus Iliescu, iar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de condiții. LEAR: Dar, las-o. Căci, pe cel ce m-a făcut, Ți-am spus avutu-i tot. (Către regele Franței) Mărite rege, De dragostea-ți n-aș vrea să mă despart Te-unind cu ce urăsc, deci te conjur, Întoarce-ți dragul pe-un mai vrednic drum, Decît spre cea pe care firii-i e rușine S-o recunoască-a ei. FRANȚA: Foarte ciudat, Că ea ce pînă-acum ți-era odor, Miez laudei și vîrstei un balsam, Preabuna, dragă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-n nimic, Și-ncearcă-n mica-i lume-umană să desfidă Luptîndele în zbucium ploi și vînt. Noaptea-asta, -n care-ursoaica stoarsa ce-a-nțărcat Stă în culcuș, si leu și lup de foame roși își Țin blana-uscată, -el umblă-n capul gol Și conjura ce-o fi să ducă totul. KENT: Dar cine e cu el? CURTEANUL: Bufonul doar, silință-și dînd, cu glume Inima-i frînta să distreze. KENT: Șir, te știu, Si îndrăznesc, bazat pe flerul meu, Commend a dear thing to
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
butoi, fără să-i mai dea și niscai colegi de pahar, s-a retras pe undeva pe la mama dracului luându-și ca ginere un sortiment oarecare de dudă ieșeană. Așa îi este acum veacul, mulți îl înjură, mai puțini îl conjură să revină. Deci părerile sunt împărțite, dar nu și a ziarelor pupinbăsiste, care au și sărit în ajutorul șefului care-i plătește, susținând că Băsescu a spus că este trădător de neam și țară fiindcă așa a spus Iliescu, iar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul, sintagme ca "mătasea broaștei", însemnele "Apocalisei și râiei" și altele de acest gen, cărora Arghezi le dăduse întrebuințări memorabile, sunt conjurate să se ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul". Neoromantic în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
anume trebuie văzut și crezut? Ei bine, faptul că „totul este dublu”, că totul are un dublu. Moș Crăciun, cel în puterea căruia stă să-i dăruiască filozofului o pereche nouă de ochi, este și cel ce „evocă”, cel ce „conjură”, cel ce va deschide scrinul enigmatic, lăsând să iasă la lumină trecutul: veritabil magician ce reînvie amintirile din anii tinereții, care face ca morții să revină printre cei vii, tot așa cum îl va face pe copil să se întoarcă acasă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rămâie."71 Focul este personaj principal, pozitiv sau negativ, și în descântecele altor popoare: de exemplu, pentru vindecarea diferitelor boli, francezii (din Vosgi) se confesează focului "Feu rouge, feu bleu, feu ardent, quel feu que tu puisses être, je te conjure et je te commande..." sau, în Prusia orientală, descântecele "de boală" încep cu formula "rothes Feuer...".72 Pentru "întoarcerea somnului" copilului ei, femeia ia copilul în brațe, merge la o casă cu copii mici, aruncă pâine și sare spre geamul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a înălțat până la o beznă din care Dumnezeu e absent și în care toate gesturile noastre se adresează acestei absențe într-o profanare care în același timp o arată, o conjură, se epuizează în ea și se vede redată de ea purității sale vide de transgresiune"80. Prezența acestei sexualități excesive și transgresante în centrul comportamental al generațiilor occidentale sau occidentalizate de ieri și de azi este lipsită de Divinitate, de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nici acum unul definitiv. Din locul său predilect periferia vâltorii umane opozabilă inaptitudinii lui de fond, poetul pare să transmită în direct, folosind "cuvinte ce nu mai fuseseră spuse". Deși par precare însăilări provizorii, ele sunt numai bune pentru a conjura primejdioasa vecinătate a absurdului, infernul sinonim cu golul, cercul barbar, locul sau momentul Trezirii. Lucian Raicu identifică în Bacovia un insolit curier nu doar de năucitoare buletine meteo, ci mai ales de știri și mesaje privind chestiuni capitale, în ciuda unor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
potențând-o în orice acțiune a sa. Capabil să se impună printre cei mai destoinici în câmpul filosofiei, el a primit a-și sacrifica întâile ambiții de notorietate pentru a-i servi mai bine pe ai săi. G. Sion îl conjura, în 1861, să nu se îndepărteze de realitățile patriei sale, să accepte "o glorie românească" în locul aplauzelor venite de la "ideologii nemți". Aceasta voia să însemne: nu filosofia speculativă, ci un activism cultural potrivit cu nevoile concrete ale societății noastre. Este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ca de un seism ce i-ar fi deschis succesivele morminte din inimă, înstrăinându-l de sine și parcă îndumnezeindu-l. Cel ce vorbise cu Dumnezeu și văzuse îngeri și nu crezuse, iată-l acum crezând în miracolul frumuseții feminine, conjurate de amantul-narator cu elanul adorației aproape religioase. Ea este Anna Notaras, fiica megaducelui Lukas, o adevărată fiică a Bizanțului. Întâlnirile clandestine ale celor doi sunt tot atâtea prilejuri de mărturisire, suspiciune și palinodii, reflexe ale unor canoane retorice, culturale, ale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și ochii lui hojma clipeau". În asemenea manifestări trebuie descoperiți germenii nebuniei care declanșează teroarea subsecventă. Un al doilea episod cu valoare premonitorie este constituit de dialogul, cu accente de patetism romantic, dintre protagonist și soția sa, Ruxandra, care-l conjură să nu mai verse atâta sânge nevinovat: "Muiere nesocotită! strigă Lăpușneanul sărind drept în picioare și mâna sa, prin deprindere, se răzămă pe junghiul din cingătoarea sa". Totuși, la insistențele Ruxandrei, domnitorul îi face acesteia o promisiune solemnă: "Îți făgăduiesc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Boierii o împinseră în camera bolnavului". După ce bea, străjuit de Spancioc și de Stroici, Lăpușneanu îi întreabă pe aceștia cine sunt și ce vor. Aceștia se recomandă cu simplitate, adăugând că "[o]trava lucrează". Lăpușeanu își iese din minți; își conjură foștii adversari să-l înjunghie sau, măcar, să-i dea ceva de băut. "Atunci, Stroici îl apucă și-l ținu neclintit; iar Spancioc, scoțând cuțitul din teacă, îi descleștă cu vârful lui dinții și îi turnă pe gât otrava ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Benjamin, ea se înrudește cu una despre care a mai fost vorba, aceea a pragurilor. Din punct de vedere arhitectonic, des amintită este „casa scărilor“ (Treppenhaus). Ele creează un pasaj ritualic care face legătura dintre exterior și interior, păzește și conjură forțele mitice ale intrării. Pragul, după cum am mai încercat să arăt, redefinește spațiul dincolo de caracterul său de simplă limită; îi conferă valențe calitative, îl ritualizează, îl multiplică. Casa scărilor străjuiește intrarea și delimitează interiorul. Parcurgerea labirintului înseamnă, din acest punct
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
integrarea tuturor treptelor de manifestare umană în "regatul Mântuitorului" devine, din nou, evidență grație descrierii triadei gnoseologice ("Înțelepciune, Artă și Știința") care caracterizează "Starea Primordială a Omului". Dacă, în introducerea la Chapter 2, intitulată To the Jews, eul creator îi conjura pe evrei să ia crucea în spate și să meargă pe urmele lui Christos, în rândurile care prefațează Chapter 3, intitulat To the Deists, el atrage atenția asupra ereziei Moralei Naturale sau Religiei Naturale, care constituie un adversar al creștinismului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Wilderness în shadow of my cloud / And în my love I will lead thee, lovely Shadow of Sleeping Albion" (E: 210). La scurt timp după aceea, Jerusalem se bucură de pacea făgăduita, fiindcă Vocea Divină (personificata de Christos) o conjura să îmbrățișeze adevărul lui Dumnezeu: "Behold: în the Visions of Elohim Jehovah. behold Joseph & Mary / And be comforted O Jerusalem în the Visions of Jehovah Elohim" (E: 211). Rolul lui Isus de catalizator al intrigii transpare în mai multe rânduri
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ronțăi mai bine, lovituri sub centură, răspunsuri proaste la întrebări idioate, titlurile celor trei cărți prezentate în această secțiune. La C. Kerbrat-Orecchioni, folosirea adjectivului nehotărît corespunde întru totul ideii de funcție a implicitului: [Locutorul] recurge la formula implicită pentru a conjura existența anumitor tabuuri [s.n.], într-o societate dată, pentru a dejuca anumite cenzurări de ordin moral, politic sau juridic, și pentru a jongla cu legea tăcerii care lovește în anumite obiecte discursive: într-un context social determinat, multe lucruri nu
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Vinișoarele unei mese de marmoră au marcat, știi, probabil, copilăria lui Klee. Leonardo urmărea petele, de felul acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși și provocați de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de cafea. De petele de cerneală, de asemeni. Conjurau, în fel și chip, făpturile fantastice să răspundă chemării. Să-i slujească. Rostise, cu pauze scurte, zăpăcind-o aproape, atâtea fraze ! Un fel de predică citită cândva în cărți, de care își bătea joc cu măsură ? „N-ai crede, poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adică prezentul, chipul viu, trecător, Prezentul, intrând, brusc, pe ușa compartimentului. N-aș râvni la liniștea bambușilor, nici la seninătatea orhideei, aș întinde peste zidurile ruinate de putreziciune o pânză albă de mătase, cer al începuturilor, pe care să-l conjur dimineața și seara și nopțile, iar serile, diminețile, până aș revedea renăscând cândva un copac iluzoriu. Scorburi golite, ca niște ochi măriți și morți, captând Divinitatea Răului, în sfârșit, să lovească falși zei și umanitatea falsificată. Ar reapărea, apoi, cine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
preot al lui Apolo, și Agamemnon, care nu vrea să-i înapoieze fiica, chiar la începutul Iliadei, pe care interlocutorul său se presupune că o cunoaște pe de rost, îi spune: "Știi deci că până la aceste versuri: și el îi conjura pe toți grecii și în special pe cei doi Atrizi, conducători de popoare poetul vorbește în numele său și nici nu caută măcar să ne înșele și să ne facă să credem că altcineva îi vorbește. În ceea ce privește urmarea, dimpotrivă, o povestește ca și cum
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al reprezentărilor identitare dominante.", mai afirmă Cernat, identificând aliajul poezie religie patriotică cultul personalități în acea "sinteză neo-tribală delirantă" drept "expresie a paranoiei identitare întreținute de un regim al cărui naționalism izolaționist nu era decât un mod de a-și conjura complexul de legitimitate" . ibid., p. 244. 894 Ibid., p. 247. Mitul escatologic al eliberării primește temeiuri patriotice, ancestrale, adaugă Cernat. Nevoia firească a tânărului de a crede în ceva mai presus de el, de a se devota unei cauze, este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și-i înfipse Împăratului cuțitul în spate, până la plăsele. Împăratul își pierdu echilibrul, clătinându-se vizibil. Pe conjurați îi fulgeră același gând: „L-a lovit, să-l ucidă imediat!“ Însă Împăratul rămăsese în picioare; se întoarse. Fără un cuvânt, umbra lui Cassius Chereas ridică din nou cuțitul și apoi coborî violent brațul, însă tânărul Împărat evită lovitura. Auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâi, ai să mai fii vreodată în stare? Vrei să știi ce-a mai făcut, după ce n-a primit răspunsurile acelea? A mai scris o scrisoare și a trimis-o prin Monica Elefteriade. Îi spunea că își trăiește înfrângerea. O conjura să nu intre în panica stupidă a fetelor bătrâne care se grăbesc să se mărite cu oricine. Prostii, toate prostii. Ce rost mai aveau? Nu se lămurise? Nu-i spunea Monica Elefteriade, după aceea, că scrisoarea „a fost citită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]