290 matches
-
-ului eminescian, agrementat cu fosforescenta ironie și satiră romantică, bine susținut de traducător în articulațiile sale filosofice, cosmogonice, plastice ș.a.m.d., Rugăciune, prozodie devoțională prodigios conservată. Practic, acolo unde Sauro Albisani s-a identificat prin succesive variante cu veșmântul conotativ original, cu tensiunile imaginației și transparențele vizionare, cu prozodia imperativă, copleșitoare a poemelor, traducerea "sună" bine, are claritatea, dramatismul și farmecul adevărului poetic. Dar să ne întoarcem la detalii, căci ele sunt sarea si piperul orcărui "detectiv". Iată o seamă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
personajelor" prin simpla lor menționare gramaticală și-a dovedit eficacitatea prozelită: oricine poate intra în pielea lor. 3) o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheamă îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are în centrul narațiunii, ca și al discursului, propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
nas discipolii/ De-a curmezișul sau în cerc./ Și văd că nu putem să știm nimic” (trad. L. Blaga). După acest monolog, registrul lecturilor lui Faust se schimbă radical și o întreagă literatură demonologică dă buzna prin referiri directe sau conotative în subsolurile poemei. Lecturile nu se ridică însă mai sus de manualele populare de invocare a duhurilor sau de fabricare a poțiunilor magice, în genul Daemonolatriei (1598) sau al așa-numitului „testament al lui Faust”, cunoscut sub numele de Magia
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
sunt mulți pe nisipurile mișcătoare ale politichiei dâmbovițene, el își transcrie în Elegii politice crezul ideologic, expunându-l cu o neobișnuită directețe. Nimic aluziv, răsucit sau cotit în transmiterea mesajului său. Acolo unde alți autori ar prefera perifraza, simbolul, valențele conotative, sugestia și celelalte modalități de catifelare a discursului liric, poetul acesta dârz și inflexibil alege calea cea mai scurtă, simpla denotație, dezvăluirea dintr-odată și cu totul a propriilor convingeri: ,Bărbați politici să ne apere nu sunt!/ Ei trăiesc și
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
de a-și mai demonstra diferența - și deci autonomia față de "realitate", după ce aceasta i-a fost demult recunoscută. Tot ce înseamnă astăzi proză valoroasă franceză este reușita practicii literare pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat în patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează "sfîrșitul transcendenței": Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
cu acea stare de beatitudine imprimată de dezmățul fără precedent al tehnologiilor componistice. Trupul muzicii savante este, așadar, amputat, manifestarea exterioară a proiectului componistic, precum și aparența sensibilă a unei idei sonore ființînd preponderent latent, nemanifest, prin plasarea într-o subzistență conotativ virtuală și nu actuală. Forma muzicală nu mai constituie în epoca post-modernă o urmă a fondului sonor sau, parafrazîndu-l pe Bergson, un instantaneu luat unei tranziții și nici un compromis între ceea ce se poate spune și ceea ce doar se subînțelege, ci
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
umor. În "Academia Cațavencu" (AC), de pildă, textele caricaturilor și ale fotografiilor (adesea trucate), conțin un număr mare de vocative, a căror funcție imediată este de a permite identificarea personajelor caricaturizate, dar prin care se realizează și o functie secundară, conotativa. Această utilizare, chiar dacă nu neapărat foarte subtilă, mi se pare interesantă - în sine, pentru o investigație asupra poziției vocativului în limba, ca și pentru o trecere în revistă a strategiilor lingvistice din publicistica actuala. S-ar putea urmări, în întrebuințarea
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
pe loc: Socrate, Cercelatul, Pișat Rece, Girlie, Tarzan cel Gureș etc. Sunt surprinse, ca într-un jurnal de călătorie (excelent scris, de altfel, mai ales „delirul psichedelic”), WTC, Metropolitan, Empire State, Central Park, Rockefeller Center, Times Square ș.cl. cu ornamentele conotative de rigoare. Nimic nu este ceea ce este, totul este încarnare și simbol. Cuferele trupului meu are la rându-i două părți: Uterus și Jurnal cu minotaur. Mă opresc asupra primului, cel mai interesant, nu neapărat și cel mai reușit. Ar
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
glose explicative și „bizarele" pagini ale lui Urmuz, cel pe care Arghezi îl vedea ca adevăratul autor al piesei Capului de rățoi. Incursiunea detectivistică pe care o propunem aici, prin viața mai puțin știută a lui Urmuz și pe palierele conotative ale textului litigios are drept scop găsirea de invarianți psihanalitici, relictele unei gândiri auctoriale care pot fi amprentele indelebile ale identității autorului lor. Înainte de toate, să ne reamintim un amănunt biografic semnalat de toți exegeții urmuzieni, fără excepție, dar care
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
exclusivistă, a prețurilor exorbitante, este acum passé" (cosmopolitan.ro); "varianta trčs chic - de găsit și pe la noi" (ibidem). Termenii ornamentali din franceză sunt adesea amestecați cu cei englezești - "adaugă șarm feminin look-ului tău" (ibidem) - care sunt deopotrivă tehnici și conotativi: "adaugă accente neașteptate și glamour și vei fi superbă!" (ibidem); "Vintage-ul este un must-have al sezonului" (stilfeminin.ro); "este suficient să adaugi câteva note subtile în cadrul look-ului tău" (cosmopolitan.ro). Jargonul specific poate fi ilustrat de seria de atribute
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
pentru ca epidemia să nu se întindă", "scoaterea din rânduri și punerea la zid a câtorva lideri locali" (Ziua, 6.03.2004). Metaforizarea alunecă în ridicol atunci cînd aduce în contact, pentru a descrie viața politică obișnuită, sfere semantice și cîmpuri conotative prea diferite, de exemplu sportul și religia: "Ce urmărește A.N. răstignind mai mulți jucători de calibru din PSD local?" (Ziua, ib.). Valorizată pozitiv, excluderea e "operație chirurgicală" sau "curățenie de primăvară". Excluderea și mai ales pierderea pozițiilor de conducere
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
partidul (...) era nevoie nu numai de un limbaj accesibil, ci și de unul expresiv. (...) S-a încurajat atunci, pe lîngă simplificarea «revoluționară» a relației cu cititorul prin adoptarea limbajului lui (aproximare totdeauna dubioasă!) și un anumit, infim grad de expresivitate conotativă. El presupunea dreptul și pînă la urmă datoria poetului de a recurge la cîteva, puține, epitete și metafore de 20 de wați - totdeauna funcționale, de recuzită clasică sau de factură folclorică, la alegorii și la simboluri lesne identificabile, la repetiții
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
adverbe, conjuncții cu valori identice, regulile de uz așteaptă încă să fie formulate. Chiar în afara îmbinărilor fixe, a structurilor speciale, rămîne impresia că, de exemplu, adverbele mereu și totdeauna nu sînt perfect sinonime. O sursă a diferențelor poate fi nivelul conotativ, stilistic, în care intră în grade minimale distincții de tipul colocvial/cult, arhaizant/modern. Nu e indiferent nici factorul eufonic: unele secvențe sînt evitate, în genere sau în anumite contexte, din cauza formei lor sonore. Dincolo de toate acestea, e probabil să
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
niște variante ale aceluiași cuvînt - adesea, adeseori, deseori ? (Nu am luat în discuție variantele ades și adese, clar marcate, rare în limba de azi). în DEX cele trei cuvinte sînt definite unul prin celelalte, fără indicații stilistice, de registru sau conotative: o definiție mai lungă (de fapt tot prin enumerare de expresii sinonime) primește doar adesea ("de multe ori, în repetate rânduri; adeseori, des"), în timp ce adeseori este explicat prin "adesea", iar deseori prin "adeseori". Există diferențe de îmbinări: comparativul și superlativul
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
figuralitate și subiectivitatea interlocutorilor. Și într-adevăr, studiile unor Max Black sau George Lakoff arată că progresul științific depinde în bună măsură de întrebuințarea metaforelor, chiar dacă de la John Locke sau chiar Francis Bacon încoace rigoarea e asociată cu vorbirea directă, conotativă, și spiritului riguros i se cere să evite ambiguitatea figuralului. Ca replică la asemenea argumente Haack scrie un întreg capitol intitulat Epistemologiile metaforei și metaforele epistemologiei�, în care propune o revizitare a rolului figurilor în discursul filozofic și științific, păstrînd
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
aceeași clasă de obiecte, dacă e să recurgem la un jargon...științific. O focalizare excesivă ar împiedica atenția să se difuzeze dincolo de marginile textului propriu-zis. Deosebirea ține de natura diferită a limbajelor. Limbajul științific este, de regulă, denotativ, cel literar, conotativ. De unde, atenția multiplă acordată celui din urmă. Oamenii de știință pozitivă au obiceiul de a considera că se află în posesia exclusivă a exactității, de vreme ce ținta lor e adevărul. Literatura n-ar pretinde exactitate, ținta ei fiind frumosul. E o
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
pe baza unei axiome. Nici un cuvânt nu are un alt înțeles decât acela rezultat din axiomă. Limbajul matematic este integral denotativ. De aceea l-a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de plumb“ spune cel
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
intenționează a fi sublimată ulterior prin compunerea pe câteva dintre aceste texte a unor opere sau ópusuri multimedia reprezentative. Dar poate că cea mai importantă izbândă de până acum a Asociației culturale și literare "Tristan Tzara" este colecția intitulată deopotrivă conotativ și denotativ Cheia orizontului - (Editura Priftis), în care douăzeci și unu de compozitori români (dar ar putea fi, de ce nu, și salve de tun!) și-au dat întâlnire cu poezia dadaistului din Moinești, fie în ipostaza unor "utilizatori" de surse extramuzicale conexe
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu speranța că la capătul drumului se va revela un adevăr al celei mai stricte interiorități. O extrem conotativă forfotă a fragmentelor în mișcare browniană/breugheliană sugerând în fundal marele design, dar și singurătatea incurabilă a omului în căutare de sine. Intră aici, parțial și pe spații înguste, și magia semi-treziei din prozele naratomimice ale lui Ion Cristoiu, povestirea
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
toate de o punere sub semnul întrebării: „Acum stau și mă întreb ce am făcut în aceste prime șaptesprezece zile ale anului.” E, de fapt, o punere sub semnul introspecției, gest agreat atît de scrisul denotativ, cît și de cel conotativ. Apoi, după această „punere în temă”, notația prinde la un moment dat chipul reportajului. Este urmărită amănunțit călătoria cu trenul de la București la Pietroșița. Scriitorul surprinde peisajul, înaintarea trenului („Trenul urcă sensibil.”), chipuri feminine foarte pregnant observate și consemnează apariția
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
se aude sunetul morții, sunetul de corn, aceasta este o conotație și vrea să sugereze unde o vor duce speranțele pe Emma și totodată, autoscopic, cum e în firea artei, să spună că avem de-a face cu un roman conotativ. Că, spre deosebire de ce se întâmplă la Balzac ori la Stendhal, acesta este principiul de construcție flaubertian. Așa, pentru că la toți scriitorii totul se află pe același plan, al concepției, care diferă de la unul la altul, se explică de ce pot fi
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
se reflectă în exemple din presa anilor '90. Cele mai mari schimbări s-au petrecut în lexic și în distribuția stilistică a subvariantelor limbii: anul 1989 a marcat în aceste domenii o ruptură puternică. Modificări ale sensurilor și ale valorilor conotative au fost determinate de schimbarea bruscă a raportului dintre sferele sociale și culturale, de transformarea discursului politic, de globalizarea mijloacelor de informare în masă - dar, poate mai mult decît orice, de permisivitatea sporită a pătrunderii oralității în scris. Autoarea nu
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
și Marin Sorescu, criticul aduce în discuție polisemia însăși, fără de care, totuși!, poezia e greu de conceput: "poezia este, prin definiție, un limbaj mai mult sau mai puțin Ťesopicť, ea vorbind în Ťpildeť și Ťcu tâlcť, solicitând adică polisemia, evantaiul conotativ extins, chiar și atunci când procedează la aparenta notație a concretelor. Căci așa cum au observat poeticieni recenți, cu totul creditabili, referințele în poezie devin, în fond, niște pseudo-referințe, trec într-un registru mai larg-metaforic și simbolic. Desigur, impresia de autenticitate e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
totuși cea a unor calificative, atribuind trăsături descriptive care nu s-ar fi potrivit cu neologismul în cauză, mai ales cu sensul său de "agent". Sufixul -iot s-a dovedit mai acceptabil din punct de vedere semantic (formînd denumiri de persoane), conotativ (prin valoarea ușor negativă, peiorativă), ba chiar și formal (pentru că se alipește la nume în -ia/-ie/-i). în incertitudinea adaptării, se pare că au existat totuși unele oscilații: așa se face că în Dicționarul limbii române (DLR), litera M
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
inaplicabilă pe multe opere în proză. O traducere ca aceea din Scrisorile Doamnei de Sévigné trebuie să aibă un parfum de arhaicitate, fără a recurge însă la o limbă cu adevărat arhaică, inaccesibilă publicului actual, și trebuie să evite "ravagiile conotative" ce sunt o primejdie în traducerea unor termeni specifici unei anumite civilizații și unui anumit spațiu cultural. în traducerea operei unui mare autor care a schimbat sistemul de așteptări ale publicului din țara sa, trebuie să apară acea "stranietate", care
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]