10,335 matches
-
că, judecat după criteriile noastre imperfecte, îngerul ne-ar putea asigura și răul, nu numai binele: “Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eșec. Și nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobște, ca un produs de cofetărie. Îngerul ca pedagog drastic, dispus, la nevoie, să inducă dezastrul, nu intră în iconografia noastră mentală, deși e unul dintre cele mai caracteristice portrete ale sale”. Această trăsătură este bunătatea neîndurătoare, pe care oamenii
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
pătrundă. Ca și în cazul acestora, amprenta bacoviană este imediat recognoscibilă. Constantin Călin s-a devotat lui Bacovia începând din 1964, când a scris primul său articol în subiect, ca un fel de "mică bravură", după cum mărturisește în încheierea volumului consacrat operei (p. 423). Părea o bravură, pentru că atunci poetul era la începutul ascensiunii sale, ce va ajunge în punctul de vârf în deceniul opt. După centenar, era firească o oarecare relaxare, pentru a putea vorbi de o nouă relansare a
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
dramatice. Au fost sărbătoriți și aceștia, la timpul lor, cum au fost sărbătoriți și cei 25 de ani, în 1993, de la prima apariție a revistei. O asemenea tradiție solicită, firește, sinteze și reevaluări periodice. Au apărut în 2003 două cărți consacrate fenomenului echinoxist: una semnată de Petru Poantă (în Biblioteca "Apostrof"), alta de Nicolae Oprea (la Editura Dacia). De curând, în 2004, Ion Pop a realizat o antologie a poeziei echinoxiste, apărută la Editura Dacia. Se află în curs de apariție
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
curs de apariție și alte astfel de bilanțuri, absolut necesare. Stratificările tradiției dau mișcări tectonice de reașezare a plăcilor, adică a promoțiilor succesive. La Cluj se discută din ce în ce mai mult în ultima vreme despre un nou volum (publicat de Editura Tritonic) consacrat fenomenului echinoxist: Dicționar Echinox, A-Z. Perspectivă analitică, al cărui coordonator este Horea Poenar, actualul director al revistei, începând din 2001. Asistent la Facultatea clujeană de Litere, autor a două volume proprii - unul despre Cristian Popescu (Editura Aula, 2001), altul
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
mai largi decît cele legate strict de tehnică și de construcția formei și se transformă, cu sau fără voia lui, într-un activist moral și într-un fel de ,,agent sanitar,, al umanității. Și asta indiferent dacă rămîne fidel limbajelor consacrate sau experimentează expresii alternative și coduri noi de comunicare. în acestă categorie a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de conciliat, a mentalităților diferite, a somațiilor morale contradictorii, a opțiunilor imposibile și, finalmente, chiar a unor lumi diferite
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
deschise, comunicative, invitând la dialog sau, cel puțin, la monologuri alternante. Orice muzică validă și viabilă duce cu ea fermenții continuității, ca un organism ce evoluează în baza succesiunii de cauze și efecte, așa cum s-au dovedit a fi capodoperele consacrate ale Renașterii, Barocului, Clasicismului și Romantismului, a căror compozitori au știut că una este să te urci de la efect la cauză, și alta e să cobori de la cauză la efect. 9. Muzicile repetitive, bunăoară, reclamă mai multe puncte, căci ele
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
lui Slavici în timpul primului război, un partizanat care îl va expune iremediabil oprobiului public. E. Lovinescu a scris, în timpul neutralității și după război, articole de "revizuiri morale" despre astfel de demisii antinaționale ale scriitorilor și politicienilor, dar, curios, nici unul special consacrat lui Slavici. Dar nu este uitat. Într-un articol din decembrie 1915 despre compromisurile lui Gala Galaction, E. Lovinescu notează extrem de acid: "După Ion Slavici, Gala Galaction... Cel dintâi dusese o luptă de mai bine de un pătrar de veac
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
ar da o cu totul altă operă decât aceea semnată de Cervantes." Pe lângă faptul că Robbe Grillet nu e tocmai o voce teoretică creditabilă, nu e Butor, de pildă, M. Popa ratează în stil mare semnificația metaforei copierii unei opere consacrate tocmai pentru că nu înțelege că, de fapt, nu e vorba de o copiere propriu-zisă. Exactă în formulare, metafora copierii e însă siluită de interpretarea lui M. Popa. Iată fragmentul exact din Borges: "Pierre Menard nu voia să scrie un alt
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
Nicolae Manolescu, Zece povestiri, apărută în 1974, la Editura Minerva. Așa se explică de ce figurează alături cele două nume, în alcătuirea noii antologii. Marius Chivu a păstrat aceleași criterii: pe lângă reușita estetică, independența povestirilor, adică neapartenența lor la o construcție consacrată, cum sunt volumele Hanu Ancuței sau Poveștile de la Bradu Strâmb și altele de acest fel (în jur de douăzeci). Marea pondere o dețin și acum, ca și în mai vechea selecție a lui Nicolae Manolescu, povestirile din anii 1904-1922. Prima
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult sau mai puțin sistematizate, au fost, simultan, și mari bătălii duse împotriva insemnelor, a statuilor și a simbolurilor consacrate. Pentru că oricît ar fi evoluat umanitatea, pe parcursul a cîtorva mii sau chiar zeci de mii de ani, din punct de vedere al civilizației, al cunoștințelor științifice și al posibilităților tehnice, din punctul de vedere al faptelor de conștiință și al
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
timp, să apreciem posibilele efecte ale demersului său. În Franța, volumul semnat de Marie-France Ionesco a fost lansat la Paris, în transmisiune directă pe Radio France Culture, cu ocazia unei dezbateri publice organizată pe 19 octombrie la El Sur și consacrată teatrului lui Eugčne Ionesco, României în general. Alături de autoare, moderatorul dezbaterii, Jean Lebrun, i-a avut ca invitați pe André Godin, istoric al religiilor și director de cercetări la CNRS, pe actorul Hugues Quester, care joacă acum în Rinocerii, și
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
Gheorghe Grigurcu Din cuprinsul interesantului volum de evocări al lui Dan Ciachir, Cînd moare o epocă, II, ne-a reținut îndeosebi atenția capitolul intitulat, cu o tentă de mister, Amintiri secrete, consacrat lui Eugen Barbu. în calitate de colaborator, într-o scurtă perioadă a tinereții, al revistei Săptămîna, autorul a avut prilejul a-l cunoaște din apropiere pe faimosul "patron", în legătură cu care relatează o serie de întîmplări, pe un ton alb, cu ceva din
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
mod pe deplin corect, înfățișîndu-se mai mult ori mai puțin alterată de o concepție convențională vizînd "înfrumusețarea" inoportună (pe șleau spus: parazitară) a creației brâncușiene. Chiar așa: "înfrumusețarea", ca și cum un resturator ar fi "corijat" cu penelul său trăsăturile unui tablou consacrat ori ar fi introdus notele sale într-o partitură clasică. Ni se oferă un conform unui gust îndoielnic, coafat și pomădat parcă spre a justifica nota de plată piperată a salonului de cosmetică prin care a fost nevoit a trece
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
la București (1919-1921), sub îndrumarea profesorului Ovid Densusianu. Din 1922, d-na Husková a introdus studiul limbii și literaturii române la Universitatea Comenius din Bratislava, și, pe lângă activitatea sa pedagogică, a publicat o întreagă serie de volume, studii și articole consacrate prozei, poeziei și dramaturgiei românești, traducând, în același timp, opere ale unor scriitori clasici, precum Alexandru Odobescu, Costache Negruzzi, Alexandru Vlahuță, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu. (În 1991, prin grija d-nei Vajdová, a apărut în editura bucureșteană Minerva volumul
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
că bibliografii bucureșteni nu prea (re)cunosc contribuțiile ardelenilor, fie că le neglijează sau le uită, fie că nu le consideră ...esențiale. Dar salvarea dintr-o astfel de interpretare regionalistă vine din alte lacune: la I. D. Sîrbu, lipsesc toate cărțile consacrate scriitorului (de Nicolae Oprea, Sorina Sorescu, Lelia Nicolescu, Elvira Sorohan, Antonio Patraș); la Marin Sorescu, nu sunt înregistrate nici măcar toate cărțile autorului. Ar mai fi multe de spus. Actualizarea referințelor e în mare suferință. Sunt de semnalat și neglijențe de
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele nu se bazează pe descoperiri de ultimă oră, ci pe resursele străvechi și artizanale ale teatrului. Puternicul lor efect poetic se datorează permanentei deturnări de la întrebuințarea știută, consacrată a resurselor scenei. Zholdak procedează ca un "autor de platou". Zholdak nu pune în scenă, el semnează spectacole de autor, pe care nu intenționează, deocamdată, să le prezinte ca atare, deși totul confirmă acest lucru. E limpede însă că, treptat
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
tutunului și a stupefiantelor". Iată însă că noul experimentalism repune muzica pe tapetul salturilor mortale și al cascadelor teribiliste. 3) Acum aproape un secol, avangardiștii - mai puțin John Cage, Harry Partch și Loo Harrysson - mizau exclusiv pe un arsenal timbral consacrat, spre deosebire de cei contemporani, avizi de obiecte naturale, rechiziționate și recondiționate abuziv, "instrumente" confecționate ori ready-made-uri confiscate, inventându-se, construindu-se, meșterindu-se întru devenirea lor în sine or nu în mijloc de exprimare sonoră. Se respinge astfel mediocritatea masei obiectelor
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
despre care nu există mărturii decît de la cei care și-au ratat sinuciderea. E de înțeles de ce urmașii lui Erbașu au preferat să acrediteze ipoteza crimei. Sinucigașii dovediți au o problemă postum cu Biserica Ortodoxă care le refuză serviciile religioase consacrate morților, fiindcă și-au luat singuri zilele. Din cîte știu însă, toate mediile de informare care susțin ipoteza formulată de rudele și de apropiații lui Mihai Erbașu au uitat să aducă în discuția publică acest amănunt.
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
țintă în mișcare: realul. Iată, prin urmare, cum un comparativism (sau opoziționism) implicit intervine destabilizator și în modul în care evaluăm viziuni politico-sociale, iar autorul își continuă demonstrația cu alte exemple celebre, dintre care unele cunoscute drept utopii în sensul consacrat al termenului, precum modelele de viață colectivă propuse de Fourier, Saint-Simon sau Marx, altele texte clasice în filozofia politică, precum Contractul social al lui Jean-Jacques Rousseau, și, în fine, modelul cultural paideutic al Școlii de la Păltiniș inițiate de Constantin Noica
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
clasice, Andrei Cornea încearcă o substituire a convingerii fondate prin logos (raționament) de către persuasiunea obținută prin ethos (caracterul retorului). Dar originalitatea cu adevărat excepțională a acestui studiu vine din faptul că substituția nu se oprește aici: cum o dovedește discuția consacrată lui Constantin Noica, pentru Andrei Cornea criteriul principal de evaluare a unui proiect intelectual nu este pînă la urmă doar unul etic, bazat pe credibilitatea autorului, ci unul emoțional. Ethos-ul face astfel loc pathos-ului, accentul deplasîndu-se asupra legăturii afective
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
frumoase și mai fascinante modalități de a omagia libertatea și diversitatea în spațiul, aparent restrictiv, al aceluiași motiv. În ultimii ani, interesul artistului s-a diversificat, în preocupările sale au început să intre și alte materiale și tehnici decît acelea consacrate ale picturii, cum ar fi tabla de metal și decupajul, iar referințele la lumea din jur, sau mai curînd la reacțiile la acestă lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și de
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
componenta culturală, turismul pe care economia românească aspiră să-l pună pe picioare este de neconceput.) Model de manifestare artistică deja clasicizat, taberele de sculptură în aer liber continuă să atragă artiști, de la proaspeți absolvenți ai academiilor de artă la consacrați, și să fie un teritoriu al investigației artistice, care merge de la simplul exercițiu de construcție spațială până la experimentul autentic creator. Între 11 și 19 iunie a avut loc, la Bistra Mureșului, Simpozionul de sculptură în lemn �Ion Vlasiu", organizat de
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
Pienescu din 1980 (I-II, cu o prefață amplă de Ion Caraion, Ed. Cartea Românească), căreia Mitzura Arghezi și Traian Radu îi fac numeroase observații de amănunt în nota asupra ediției. Există cu adevărat un apetit semnificativ al exegezei critice consacrate operei argheziene în anii de după revoluția din 1989? Semnele unei receptări (generoase) sunt prea firave pentru un scriitor atât de mare. Au apărut două cărți de istorie literară, special consacrate subiectului: Întâlniri cu Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr și Arghezi
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
ediției. Există cu adevărat un apetit semnificativ al exegezei critice consacrate operei argheziene în anii de după revoluția din 1989? Semnele unei receptări (generoase) sunt prea firave pentru un scriitor atât de mare. Au apărut două cărți de istorie literară, special consacrate subiectului: Întâlniri cu Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr și Arghezi necunoscut (1998) de Pavel }ugui, la care mai sunt de adăugat referințele Anei Selejan din volumele sale despre Literatura în totalitarism, din 1944 încoace (a ajuns cu explorările până în 1958
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
și literar. Nu este o ediție critică propriu-zisă, pentru că lipsesc comentariile textologice, paleografice, sursologice, dar girul științific al lui Gabriel Ștrempel este suficient. Este interesantă valorizarea lui Nicolae Costin, pus în mod firesc în rând cu cei trei mari cronicari consacrați de tradiția didactică. Nu e noutate afirmația că valoare literară deosebită au mai ales Miron Costin și Ion Neculce, astfel încât ne-ar îndreptăți parafrazarea unei glume legate inițial de cei patru apostoli: cei patru mari cronicari ai noștri sunt trei
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]