465 matches
-
loc cunoscuta vizită canonică a ierarhului unit Petru Pavel Aron, atât "nemeșimea" maghiară, cât și obștea sătească românească; după această dată a trecut definitiv în folosința reformaților , fiind menționată, ca atare, pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din anii 1829-1831; recensămintele ecleziastice din 1733, 1750 și 1761-1762 o atestaseră ca fiind unită. Cu timpul, împuținându-se credincioșii reformați, lăcașul s-a degradat iremediabil, fiind, în cele din urmă, dezafectat cultului; în anul 1860, când a fost dărâmat
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
în lungul căreia drumul pornind din centrul de comună conduce la minunatele fenomene naturale care sunt “Cheile Runcului” si “Cheile Pociovaliștei” , se află satul Runc. Așezarea, înșirată de-a lungul văii, datorează prima atestare documentară bisericii sale, în 1733, în conscripția lui Clain, deși numărul mare al familiilor sale, la mijlocul secolului al XVIII-lea, îi indică vechimea mult mai mare, originea fiindu-i oglindită în numele său. În timpul revoluției de la 1848, biserica, atestată de conscripțiile amintite din veacul al XVIII-lea, arde
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
atestare documentară bisericii sale, în 1733, în conscripția lui Clain, deși numărul mare al familiilor sale, la mijlocul secolului al XVIII-lea, îi indică vechimea mult mai mare, originea fiindu-i oglindită în numele său. În timpul revoluției de la 1848, biserica, atestată de conscripțiile amintite din veacul al XVIII-lea, arde, fiind înlocuită, în 1852, conform inscripției de pe cadrul intrării, în naos, de pe latura de sud. Vechimea și rosturile culturale ale bisericii dispărute, sunt amintite prin cărțile de la sudul munților (Triod post 1730; Molitvelnic
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
hramul „Înălțarea Domnului”, biserica de lemn din Săcalu de Pădure, monument înscris în lista Monumentelor Istorice din 2010, este situată pe locul cunoscut de localnici sub toponimul de „Grui”, într-o fostă livadă, folosită ca cimitir. Biserica este înregistrată de conscripția lui Buccow, din anii 1761-1762, cu care ocazie sunt conscrise și cele 101 de familii ortodoxe. Biserica constituie ctitoria preotului Popa Chiril, venit din Moldova, care împreună cu Cengher Simion, epitrop primar, potrivit inscripției: ,anno 1809” înscrisă pe ancadramentul intrării în
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
lemn, construită după modelul celei vechi. În anul 1777 în Luna de Sus exista cu siguranță o biserică ortodoxă, construită din lemn, foarte modestă, care nu putea fi deosebită la prima vedere de o casă țărănească. În anul 1733, la conscripția efectuată de episcopul unit Ioan-Inochentie Micu în Szaszlona erau doar 16 capi de familie români neuniți și nu aveau preot. În anul 1795 au fost introduse matricolele, completate cu caractere chirilice până în 1873. Parohia este arondată Protopopiatului Cluj I. Preotul
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
principele transilvan Sigismund Báthory îl donează lui Ștefan Török, unul din căpitanii săi. Mai apoi ajunge în proprietatea marelui magnat Ștefan Béthlen, pentru ca, în anul 1658, cetatea Șoimoș dimpreună cu întreg Banatul de Lugoj- Caransebeș să fie ocupată de turci. Conscripția din 1717 pomenește Curtea cu un număr de 50 de case, fiind una din cele mai mari localități din zona Făgetului. Se pare că vechea vatră a satului era situată la circa doi km mai spre răsărit, unde se mai
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
acea perioadă. Geograful Remus Crețan, consideră că numele satului reflectă o formă românească veche , întrucât toponimul "Werendin" este omonim cu toponimul din Caraș-Severin (azi satul Verendin), vechi sat românesc documentat de la 1439. Primele însemnări documentare mai detaliate se referă al Conscripția generală a Banatului, efectuată în 1717 de austrieci, după ce aceștia au cucerit Banatul de la turci. În aceste documente, satul este numit "Werendin" și are 30 de case de valahi (românești). Din punct de vedere administrativ aparținea de districtul Vârșeț. La
Ferendia, Timiș () [Corola-website/Science/301359_a_302688]
-
în 1717 de austrieci, după ce aceștia au cucerit Banatul de la turci. În aceste documente, satul este numit "Werendin" și are 30 de case de valahi (românești). Din punct de vedere administrativ aparținea de districtul Vârșeț. La scurt timp după această conscripție, între 1723-1725, contele Mercy, guvernator al Banatului, întocmește o hartă detaliată, pe care este trecută și "Firendia", cu mențiunea că este locuită. În fine, geograful italian Francesco Griselini aflat în Banat în 1774 pentru a realiza o descriere a Banatului
Ferendia, Timiș () [Corola-website/Science/301359_a_302688]
-
păcate lucrarea lui Leontin Ghergariu despre bisericile de lemn din Sălaj a rămas în manuscris și este puțin cunoscută. Trebuie reținut că Leontin Ghergariu însuși a înclinat spre o datare mai veche a bisericii de lemn din Bănișor invocând o conscripție din 1733. Conscripția putea, desigur, surprinde o biserică anterioară mai veche în Bănișor însă biserica demolată la sfârșitul secolului 19 pare mai degrabă să fi fost datată de inscripția ei din anii 1746-47. Din descrierea pe care ne-a lăsat
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
Leontin Ghergariu despre bisericile de lemn din Sălaj a rămas în manuscris și este puțin cunoscută. Trebuie reținut că Leontin Ghergariu însuși a înclinat spre o datare mai veche a bisericii de lemn din Bănișor invocând o conscripție din 1733. Conscripția putea, desigur, surprinde o biserică anterioară mai veche în Bănișor însă biserica demolată la sfârșitul secolului 19 pare mai degrabă să fi fost datată de inscripția ei din anii 1746-47. Din descrierea pe care ne-a lăsat-o János Ferencz
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
iobagi, 8 de jeleri (zilieri) și încă 4 familii (altele decât cele amintite anterior). Aceștia dețineau 9 boi, 15 vaci, 8 viței și juninci, 2 cai, 2 stupi și 18 porci("Petri Mór, Szilagyi varmegye monographiaja)." În anul 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein, satul apare sub denumirea de Borzas iar aici trăiau 18 familii, adică aproximativ 90 locuitori dacă aplicăm regula unanim acceptată că fiecare familie de la acea vreme avea în medie 5 membri. ("Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
Borzas iar aici trăiau 18 familii, adică aproximativ 90 locuitori dacă aplicăm regula unanim acceptată că fiecare familie de la acea vreme avea în medie 5 membri. ("Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocentiu Klein, Sibiu 1908, pag. 309"). În Conscripția din anul 1750 ("Parochiorum, Parochianorum, Eclerum, Eccoterum, rerumque eccatorum almae hujus Diecaesis Fogarasiensis instituta Ao. 1750 1-a Octobris)", în capitolul dedicat ,"Cottus Szolnok Doboka"” la pagina 286, satul Borzova este consemnat cu un număr de 143 de locuitori. Între
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
fi fost consemnați în recensământ. În anul 1837 Hodor Karoly în lucrarea sa ",Doboka vármegye természeti ées polgári esmértetesé, által Koloszvártt, 1837"” la pagina 537 arată că în Borza acelui an erau 52 de case și 284 locuitori. O altă conscripție, cea din anul 1848 arată că Borza avea 303 locuitori. Începând cu anul 1865 Arhidieceza Albei Iulii și Făgărașului a publicat o dată la câțiva ani niște documente numite șematisme în care erau prezentate date statistice despre biserică și școală. Din
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
să rămânem în vechea noastră lege, voința noastră este să fim uniți acolo unde am fost până acum, deoarece n-am avut nici o tulburare până acum în religia noastră." Satul apare acum sub numele de Stolun. În anul 1733 în timpul conscripției efectuate de episcopul unit Ioan Inochentie Micu (1729-1743) în Stolna, sat pur românesc, erau 12 familii uniți, iar preotul lor se numea Ioan. Erau 60 de suflete, aveau biserică și casă parohială, ½ iugăr de teren arabil și fânaț de 3
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
În 1760-1762, în Stolna existau 27 de familii, neuniți, un preot, o casă parohială, sesie "3 agris cub și 3 foeneta." (3 câble teren arabil și fânaț de 3 care) În 1762 era un preot ortodox și 27 de familii. Conscripția din 1766 găsește în Stolna 144 de suflete, 73 bărbați și 71 femei; parohia aparținea protopopiatului Agrieș (Viișoara) din varmeghia Turzii. În anul 1805 în Stolna erau 43 de familii ortodoxe și aveau biserică, 2 câble de teren arabil și
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
în vechile documente chiar „voevodul Vasile de Arăneag” „Urbariul domeniului Cetății Siria” din 1525 consemnează că la acea dată satul „roise” existând acum 4 sate Arăneag: Felse-, Zekes-, Medves- si Also-Araneagh care împreună aveau 92 de familii. La recensământul sau „Conscripția” din 1746, sătul se adunase din nou și era format din numai 41 de familii, pentru că la începutul secolului XX (în anul 1910) să aibă 1205 suflete. Din punct de vedere religios, sătul a fost dintotdeauna de veche credință ortodoxă
Arăneag, Arad () [Corola-website/Science/300283_a_301612]
-
biserica ortodoxă românească din Bărăi de până la sfârșitul veacului al XVII-lea nu avem date deocamdată. Există însă documente care atestă trecerea comunității ortodoxe din Bărăi la grecocatolicism în primele decenii ale secolului al XVIII-lea. În anul 1733, în conscripția ordonată de episcopul Ioan Inochentie Micu Klein, în Bărăi (scris românește: Barei), sat pur românesc (Purus Val[achicus]) erau doi preoți uniți: popa Iuon și popa Gheorghe. Tot atunci, sunt conscrise: o biserică, o casă parohială, 30 de familii unite
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
o biserică, o casă parohială, 30 de familii unite, teren al bisericii arător de 20 de cable și fânaț de 14 care de fân. Biserica aparținea protopopiatului Jucu. În 1750 încă biserica era greco-catolică la care slujea un preot unit. Conscripția ordonată de generalul austriac Bucow consemnează în Bărăi: 1 preot unit, dar fără nici o familie greco-catolică, 1 preot ortodox, cu 60 de familii ortodoxe, o biserică ortodoxă (unită nu era), o casă parohială și averea bisericii de 24 cable arabile
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
prima dată în anul 1365, ca proprietate a familiei nobiliare Bethlen. Câteva ruine ale conacului Bethlen se mai pot vedea și astăzi. Totuși, pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe mărturii arheologice care atestează o locuire mult mai veche. Conscripția din 1717 arată satul valah numit "Iktar", aparținea de districtul Făget și avea 15 case. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele de "Ektar", iar pe harta oficială de la 1761 este inclusă în districtul Lugoj. În 1779 s-
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
a întemeiat în 1882 colonia de germani Iosifalău. Biserica ortodoxă s-a construit în 1909. Atestarea documentară a Budințului este puțin mai recentă decât a Ictarului. El apare menționat într-o diplomă maghiară din anul 1444, cu numele de "Budfalva". Conscripția de la 1717 arată că satul "Budinc" avea 18 case și aparținea districtului Făget. A fost din totdeauna un sat românesc. Ortodocșii din Budint aveau o biserică comună cu cei din Ictar. În 1841 are loc trecerea a circa jumătate din
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
secolul al XVII-lea. Cele mai vechi icoane sunt: "Deisis" (donată în 1726 de Ioachim Buliga și soția sa Iliana), "Sf. Muceniță Varvara, Cuvioasa Parascheva și Întâiul mucenic Ștefan" (din 1808). S-au mai păstrat trei volume de "Protocolul poroncilor", "Conscripție din 1825 asupra tuturor persoanelor din parohia bisericii din Volovăț și petrecerea lor creștinească". În această biserică, la 20 august 1850, au fost cununați Iraclie și Emilia Porumbescu, părinții viitorului compozitor Ciprian Porumbescu, lucru atestat de o placă de marmură
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
În această situație identificarea indivizilor se făcea după numele părinților, după localitatea de origine, după ocupații sau particularități fizice, după porecle etc., practic neexistând nici un criteriu uniform și definitiv în domeniul denominației personale. Referiri stricte la Racovița se găsesc în conscripțiile din secolele XVII și XVIII, în care se întâlnesc în mod frecvent nume de iobagi sub forma: Toma Badiului, Crulia Paraschivului, Cîndea Chilinii, Marin țiganul, Onia lui Vasilie etc. Tot în această perioadă a fost frecvent fenomenul de schimbare a
Graiul comunei Racovița () [Corola-website/Science/309771_a_311100]
-
acestei biserici. Prima mențiune documentară a satului: 1225 - terra Nema. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, acum monument istoric, a fost construită în anul 1774, cu ajutorul baronului Taraskay Gabor, pe locul alteia mai vechi, menționată în conscripția de la 1733. Icoanele de pe iconostas au fost pictate în 1864. După tradiție, a fost împodobită cu pictură pe pânză aplicată, de Aurelia Iuga din Nicula. A fost reparată în 1905, când i s-a adăugat și un cor. În 1967
Biserica de lemn din Nima () [Corola-website/Science/315706_a_317035]
-
descoperiri arheologice , un vas de bronz, fragmentardin epoca bronzului aflat la Muzeul județean Mureș, o ceașcă din lut cu toartă, un vas mare de lut și o râșniță din piatră dacice.(V.Lazăr , Repertoriul arheologic al județului Mueș, p.172) Conscripția din 1567 o pomenește cu 8 porți , iar la 1867 o întâlnim cu 148 de gospodării și hotarul în suprafață de 2573 jugăre. Este un vechi sat iobăgesc, stăpânit de-alungul vremilor de diferite familii nobiliare. La 22 noiembrie 1569, Ioan
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
a fost reconstruită la Târgu-Mureș, fiind sfințită în anul 2001. Adusă conform tradiției din localitatea Laslăul Mare, biserica a fost folosită de comunitatea ortodoxă după ce vechiul lăcaș de cult cu hramul Sf. Arhanghel Mihail a fost atribuit minorității unite în urma conscripției generalului Buccow. Informații despre construirea bisericii în Sub Pădure le avem din inscripția ce se afla în proscomidie: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului sfânt s-au plătit această Sfăntă besearecă de robul lui Dumnezeu Hancu
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320861_a_322190]