775 matches
-
dezacord. În acest fel, ele ajung la o unitate consensuală și pun bazele unui regim reprezentativ stabil. Acordul constituțional care a încoronat „tranziția democratică” din Spania postfranchistă oferă un astfel de exemplu. Cealaltă formă de trecere de la dezbinare la unitate consensuală este convergența elitelor. Mai multe facțiuni aflate în competiție conflictuală descoperă avantajele unei largi coaliții, care le permite să mobilizeze sprijinul electoral al unei majorități stabile de alegători și să-și protejeze astfel interesele împotriva facțiunilor ostile sau disidente prin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
e altă idee.” (N. Iorga) Nu sîntem Întotdeauna, În măsura În care ar trebui, conștienți de importanța dialogului empatic, ca proces de Împărtășire sufletească reciprocă. Un astfel de dialog poate duce la descoperirea unor idei și sentimente comune și, implicit, la o relație consensuală, la acorduri afective și intelectuale; multe anemozități și dușmănii dintre oameni ar dispărea astfel. * „Singura ofensă pe care n-o poți pedepsi e discursul funebru.” (N. Iorga) Unii tînjesc În așa măsură după laudele și compasiunile de tradiție ale acestui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
tame problems) care apar mai ales în științele exacte și în tehnică. Autorii observă că problemele vicioase, precum problema sărăciei sau a degradării mediului, a violenței domestice etc., diferă de cele „blânde” în mai multe privințe: nu au o formulare consensuală, definitivă; formularea însăși este o problemă, deoarece fiecare formulare indică o anumită direcție de soluționare a problemei; diferitele grupuri de actori sociali implicați vor fi în dezacord asupra formulării; fiecare problemă vicioasă este unică; deși pot exista multe asemănări cu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în valoare dorința acestora de progres, bunăstare și, implicit, de diminuare a stării de s. de toate tipurile, mult mai bine estimat din interiorul societății decât de către specialiști, care nu sunt afectați direct de consecințele ce decurg din aceasta. Sărăcia consensuală S. consensuală reprezintă o formă subiectivă de s., care are la bază modul colectiv de evaluare. Astfel, la nivelul societății, se stabilește care sunt condițiile decente de trai, pentru a contura factorii care determină această stare de s.. În aceste
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dorința acestora de progres, bunăstare și, implicit, de diminuare a stării de s. de toate tipurile, mult mai bine estimat din interiorul societății decât de către specialiști, care nu sunt afectați direct de consecințele ce decurg din aceasta. Sărăcia consensuală S. consensuală reprezintă o formă subiectivă de s., care are la bază modul colectiv de evaluare. Astfel, la nivelul societății, se stabilește care sunt condițiile decente de trai, pentru a contura factorii care determină această stare de s.. În aceste sens, evaluarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
efectele Revoluției franceze din 1789, schițează o teorie a păcii între ceea ce el numește „republici”. Pentru Kant, rațiunea morală practică impune un veto absolut la adresa folosirii războiului ca instrument al politicii externe între statele republicane construite pe baza principiilor legitimității consensuale. Kant nutrea convingerea că ideea păcii perfecte este o „lege imperativă”, un program de acțiune al umanității prin intermediul rațiunii practice cu care natura a înzestrat-o. Pentru Kant, în interpretarea lui Michael Doyle, obiectivul păcii eterne poate fi atins numai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
e vorba, ea fiind oricum sortită combinării, pentru a dispărea În cadrul gândirii organizate de cartea interioară. În cazul tribului Tiv, cartea interioară este mai mult colectivă decât individuală. Ea este formată din reprezentări generale asupra culturii care subînțelege o idee consensuală asupra relațiilor de familie și dincolo de asta, dar În aceeași măsură și asupra lecturii și a felului În care s-a convenit să abordezi o carte, cum e de pildă depășirea graniței dintre imaginar și realitate. Nu știm nimic despre
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ar putea fi numit bibliotecă virtuală, odată pentru că este un loc dominat de imagini și imagini ale sinelui, și pentru că nu este un spațiu real. Dă ascultare unui anumit număr de reguli care urmăresc să-l mențină Într-un loc consensual În care cărțile sunt Înlocuite cu ficțiuni ale cărților. Este, deasemeni, un spațiu al jocului, care are o legătură cu cel al copilăriei sau al teatrului, joc care nu poate continua decât dacă regulile sale principale nu sunt Încălcate. Una
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu Hamlet este secundar. Ce e important e că el nu iese din acest spațiu intermediar al cărților virtuale care ne permite să să trăim și să comunicăm cu ceilalți. Și este de preferat să nu rupem ordinea acestui spațiu consensual care funcționează el-Însuși ca un veșmânt protector și să nu Îl iscodim candidatul, În orice caz nu În acest context precis, despre starea exactă a cunoștințelor sale shakespeariene. Analiza acestui spațiu virtual și al funcției sale protectoare arată din plin
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a fost inadecvarea modelelor, asumpțiilor și metodelor complementare de verificare empirică. 2. Consistența, atribut cardinal al personalității Ca urmare a sedimentărilor ocazionate de eforturile pozitiviste de cercetare empirică, în definirea personalității au început să apară citate tot mai frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării caracteristicilor individuale, structurilor dispoziționale (trăsăturilor), structurilor procesuale (variabile persoană) sau comportamentelor expresive; unicitatea organizării acestor elemente, conducând la apariția unor patternuri sau „amprente comportamentale” strict personale; generalitatea, tendința reiterării predilecte a anumitor patternuri comportamentale ca răspuns
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de UNICA (Rețeaua Universităților din Capitalele Europei) în Amsterdam, în perioada 27-30 octombrie 2004, a abordat o temă de o actualitate acută, care face obiectul unor vii dezbateri publice, politice și științifice, a căror miză, dincolo de a stabili un adevăr consensual referitor la existența sau inexistența unei identități europene, este în cele din urmă aceea de a fundamenta și întemeia valoric un proiect foarte îndrăzneț: Uniunea Europeană. Aceasta este cea de-a treia conferință organizată de UNICA, primele fiind „The making of
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
academice internaționale Îl cunoaștem foarte bine: acum cinci ani, dacă venea cineva cu un proiect, evaluatorul Îl răsfoia să vadă dacă apare sau nu În el Fukuyama. Nu apare? Textul se aruncă, autorul e un retardat. Azi, de același oportunism consensual se bucură Gayatari Spivak sau Homi K. Bhabha. Nu-i pomenești? Să-ți iei gândul, degeaba i-ai citit În original pe Jaspers, Kant, Hegel sau Adorno. Anca Hațiegan: La un moment dat ați pomenit despre un alt concept capabil
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este lineară, ci dimpotrivă, are intensități diferite. În acest caz ar fi greu de vorbit despre „normalitate” la singular - și, implicit, despre „tranziție” la singular... Marius Jucan: Normalitatea desemnează cel mai adesea o stare a socialului În care violența este consensual redusă, ferm controlată. Acest aspect mi se pare semnificativ pentru percepția continuității culturale, a evoluției. Din perspectiva societății moderne, interesant este felul În care se produce, se instalează, se acceptă normalitatea. Dacă e vorba de o producere să spunem consensuală
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
consensual redusă, ferm controlată. Acest aspect mi se pare semnificativ pentru percepția continuității culturale, a evoluției. Din perspectiva societății moderne, interesant este felul În care se produce, se instalează, se acceptă normalitatea. Dacă e vorba de o producere să spunem consensuală, Într-o tradiție democratică, ori dacă este instaurată prin forță, de un grup de presiune, pe calea normalizării. În felul acesta, normalizarea poate destrăma structuri sociale, habitudini, imaginea trecutului. Normalitatea poate impune o criză de lungă durată, În care indivizii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cele două faze ale transformării autoritarismului socialist și a economiei centralizat-distributive Într-o democrație și o economie „libere” de piață. În perioada de criză, luările de poziție sunt implicit sau explicit politice, tinzându-se apoi din nou către autonomie. „Elită consensuala” Întemeiata pe compromisul istoric realizat cu ocazia mesei rotunde dintre foștii reprezentanți ai puterii politice și opozanți s-a dezintegrat ca urmare a Întoarcerii elitelor la „rolurile lor inițiale”: profesionalizarea elitelor politice se petrece pe masura constituirii unei elite economice
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de caz privind contribuția elitei intelectuale românești, după 1989, la această «sub-cultură a conspirației». Acest filosof și publicist, considerat tatăl spiritual al «tinerei generații» din anii ’30, transfigurata astăzi În elită intelectuală a națiunii, a fost celebrat În mod aproape consensual Încă de la Începutul anilor ’90. Sistematic cenzurat până În 1989 datorită apologiei nazismului și fascismului național al «Gărzii de Fier», precum și responsabilității sale În orientarea unui număr Însemnat dintre discipolii săi către extremă dreaptă, Nae Ionescu reprezenta Incarnarea râului istoric absolut
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
analiza de conținut, tratarea acestor cuvinte cu diferențiatorul semantic. Asemănător, se poate imagina construirea unor strategii metodologice pentru investigarea unor teme dominante ale familiilor, cum ar fi relația dintre generații. În al doilea rând, ar fi vorba de folosirea paralelă, consensuală a mai multor metode și tehnici, pornind de la principiul că o temă, trăsătură, valoare, atitudine relevată prin metode diferite este de mai mare adâncime și autenticitate. Ținând seama de aceste principii, dar și de cerința reprezentativității eșantionului studiat, este de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sub acoperirea anonimatului. Or, fiind conștienți de acest efect, e hazardant și ipocrit să dăm cifre certe, cu pretenția că reflectăm realitatea. De aceea și prin recentul recensământ al populației din România (2002), folosindu-se și o expresie neadecvată „uniune consensuală” - bănuiesc că din snobism științific -, nu s-a aflat câți coabitează, ci câți au declarat aceasta. Ținând deci seama de faptul că din ce în ce mai mult oamenii își exprimă fără inhibiții propriile păreri și recunosc stări de fapt care înainte erau indezirabile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Mai ales dacă ne gândim că, cu cât o populație era mai închisă, cu atât mai puțin putea să-și dea seama de efectele incestului prin comparație cu alții. Dar și în acest caz, datele cercetărilor nu sunt ferme și consensuale. V. Durham (1991) găsește că în 50% dintre rapoartele etnografilor despre problema incestului se menționează faptul că populațiile (tribale) studiate erau conștiente de efectulbiologic negativ al incestului. Dar după cum observă C. Ember și M. Ember (2002), indiferent dacă erau în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
au mai mari șanse de supraviețuire și stabilitate. Autorul crede, de exemplu, că un mariaj întemeiat pe complementaritatea bărbat dominant-femeie ascultătoare are mai mari șanse de a fi armonic decât unul bazat pe o complementaritate inversă. Aceasta deoarece primul este consensual cu prescripția societală (tradițională) de rol, iar cel de-al doilea nu. A. Kerckoff (1974) a propus o integrare a similarității și complementarității în descrierea și explicarea alegerii partenerului, în sensul că, într-o primă etapă, similaritatea de valori și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
2.5.2.). Diferența față de aceasta din urmă - în abordarea pe care o discutăm - este accentul pus pe principiul metodologic de a înregistra în stadiul familiei reprezentările (despre propria familie) a tuturor membrilor ei și de a vedea în ce măsură sunt consensuale imaginile individuale. De asemenea, este subliniată importanța cercetării temelor dominante ale familiilor. Înțelese ca o configurație de simțăminte, motive, fantezii și moduri mai mult sau mai puțin convenționale de a înțelege lumea, temele - cu toate că au și versiuni personale date de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tărie că datele oferite de recensământ sunt subestimate din mai multe motive (acțiune inedită atât pentru instituții și operatori, cât și pentru populație). Personal, cred că o sursă de distorsiune a fost și continuă să fie și folosirea expresiei „uniune consensuală” în întrebările adresate populației. În literatura de specialitate franceză sunt trei termeni care desemnează situațiile de conviețuire fără contract legal: concubinaj, coabitare și uniune liberă (union libre). Deși unii autori încearcă să facă distincție de conținut între ei (Roussel, 1986
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
totalitatea ei, nici nu permiteau „statul împreună”. Astfel încât acum, când coabitarea tinerilor a devenit un fenomen și la noi, chiar dacă nu foarte răspândit, dar unul în ascensiune, ne vine oarecum peste mână să-l numim „concubinaj”. Însă nici expresia „uniune consensuală” nu mi se pare potrivită, fiind, în opinia mea, inferioară semantic celei de „uniune liberă”, de unde probabil s-au inspirat promotorii ei. „Liber” are o deschidere mai largă, cei doi decid să trăiască împreună în afara constrângerilor căsătoriei și a eventualelor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
semantic celei de „uniune liberă”, de unde probabil s-au inspirat promotorii ei. „Liber” are o deschidere mai largă, cei doi decid să trăiască împreună în afara constrângerilor căsătoriei și a eventualelor presiuni din partea mediului social mai apropiat sau mai îndepărtat. Dar „consensual” ce vrea să spună? Cum pot fi coabitările decât consensuale? Bineînțeles, aceste interogații contează mai puțin în ceea ce privește fenomenul ca atare. Probabil că dacă „uniunii consensuale” i se va consolida statutul oficial, termenul se va impune și în limbajul academic de la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
promotorii ei. „Liber” are o deschidere mai largă, cei doi decid să trăiască împreună în afara constrângerilor căsătoriei și a eventualelor presiuni din partea mediului social mai apropiat sau mai îndepărtat. Dar „consensual” ce vrea să spună? Cum pot fi coabitările decât consensuale? Bineînțeles, aceste interogații contează mai puțin în ceea ce privește fenomenul ca atare. Probabil că dacă „uniunii consensuale” i se va consolida statutul oficial, termenul se va impune și în limbajul academic de la noi, oamenii obișnuiți continuând să folosească expresii ca „stauîmpreună”, „concubinaj
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]