7,400 matches
-
simplu expresia spiritului său tragic, al patosului veracității. Cultura și experiența de viață iar nu accidentele biografice l-au apropiat pe Eminescu de conservatorism. Poetul nu a devenit conservator doar fiindcă era antiliberal 14), cum nu a fost nici mai conservator decât conservatorii înșiși 15). Privit din interior, adică dinspre datele personalității sale, conservatorismul eminescian nu suferă de ambiguități și nu reclamă nuanțări îngăduitoare. Acesta este rezultatul firesc al simbiozei dintre personalitatea sa și spiritul epocii în care s-a format
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
ale legalității, proprietății și ordinii, conservatorii aveau propriul lor proiect, al modernizării pe etape, gradual, fără salturi, în acord cu filosofia evoluționsită. Delimitântu-se de demagogia liberală, pe care o făcea vinovată de erodarea spiritului public, P.P. Carp credea că Partidul Conservator "nu poate și nu trebuie să se rezeme pe mase", întrucât "cârmuirea maselor prin mase este o utopie care veșnic duce la o dureroasă dezamăgire"16). Aroganță aristocratică și infatuare, ignorând că în epocă liberalismul și socialismul produceau și la
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
totul" "de la schimbările politice și a instaurat o nepermisă extensie a politicului în dauna cultului valorilor morale și a eticii aspre a muncii, oricine dorește vindecarea răului "care bântuie țara noastră - credea Eminescu - va deveni mai mult sau mai puțin conservator"18). ~n plus, conservatorismul este reclamat și de pesudocivilizația modernă de la noi, creație a raționalismului frazelor, gol, insipid și inexact. Acestei orientări Eminescu i-a opus "realismul naturii înnăscute a statului"19) și progresul libertății în cuprinsul ei real. Ordinea
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Dar cum fenomenul arderii etapelor a devenit o fatalitate pentru societățile întârziate din Răsărit, aruncate în postura de a alege între imitarea modelului capitalist occidental și o nouă marginalizare istorică, nici Eminescu nu s-a sustras logicii istoriei, propunând soluții conservatoare. Rezistența la eroziunea timpului a operei sale politice are temeiul în diagnosticul lucid al efectelor perverse ale capitalismului în România. Iar cum acesta nu s-a finalizat integral niciodată la noi, ca într-o poveste fără sfârșit, Eminescu rămâne contemporanul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
ducea și PNL, izbutind parțial. Ceea ce nu ne spune Ilie Lazăr este că și Partidul Național condus de Iuliu Maniu, dezorientat politic, încerca alianțe și fuziuni cu partidele regățene. Astfel a făcut enorma eroare de a primi resturile fostului Partid Conservator Democrat (foștii takiști) și, apoi, chiar grupusculul lui N. Iorga, creîndu-se astfel, o rivalitate între cei doi fruntași politici, fiecare socotind că are dreptul să vorbească în numele Partidului Național. Singura șansă de a redeveni un mare partid politic care să
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
pentru proporționarea valorilor în funcție de ele însele. Jocul de reducții și supralicitări, ca și reparațiile sînt, pînă la urmă, inevitabile, cu atît mai mult cu cît ele se așează pe o felie istorică. Nu ne miră, așadar, opoziția tenace, de natură conservatoare (reacționară), a celor ce țin cu dinții de pozițiile și privilegiile dobîndite într-o vreme a anomaliei, ci afectarea lor lovinesciană, ipocrizia lor de inși cu două fețe. Căci acest lucru ne stupefiază mai ales: recunoașterea doar de fațadă a
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
astfel. Deschizînd un roman ori o culegere de poezii, n-am nevoie de nici un sprijin exterior ca să fiu convins că urmează să citesc cîteva zeci sau sute de pagini de literatură. Un singur lucru îl poate neliniști pe cititorul foarte conservator care sînt: dacă între copertele cu pricina e ficțiune sau realitate. Nu că n-aș prețui cărțile documentare și altele de acest fel: dar doresc să fiu avertizat, să nu cad pradă unei confuzii. Pentru mine literatura este exclusiv ficțiune
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
însă mai toate "ciudățeniile" de azi. Iar despre normalitatea lor în băcăniile (e drept, de lux) de la sfîrșitul secolului al XIX ne poate da o idee foarte exactă schița lui Caragiale, Politică și delicatese; într-un oraș de provincie, băcanul conservator își tentează clienta liberală cu asemenea bunătăți: "Poftiți să vedeți și alte mezeluri... avem stridii, brânzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie...". În Dicționarul limbii române ( DA), cuvântul caracatiță (în forma cracatiță) e ilustrat printr-un fragment din I.
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
a sechelelor comuniste și la reașezarea țării pe coordonatele europene. Eram convins că fie în domeniul agricol, fie în cel industrial sau în alte domenii economice inventivitatea românească se va manifesta în ciuda imperfecțiunilor legislative încă existente și a unei birocrații conservatoare în bună măsură. Am citit de curând articole în care se demonstra cât de importante sunt pentru industria germană inovațiile muncitorești. Am fost sigur că muncitorul român va fi dornic să-și demonstreze calitățile din acest punct de vedere și
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
textului literar (așa cum o propunea Nouă Critică) a fost adeseori înlocuită cu lecturile extrinseci. Deseori, literatura însăși a fost înlocuită (sau transformată în pretext) cu diverse alte cîmpuri de manifestare a spiritului uman: sociologia, filozofia, istoria, antropologia etc. Cei mai conservatori dintre criticii și teoreticienii literări protestează și astăzi - evident zadarnic - la colonizarea profesiunii lor de către alte domenii. Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
1875, către o prietenă ieșeancă aflată în călătorie în Germania. O scrisoare a lui Lascăr Catargi către principele domnitor, datată 9 februarie 1878, transcrisă "pe curat", după o precizare probabilă a lui Maiorescu, de Eminescu, în care președintele fostului guvern conservator din 1871-1876 se plîngea lui Vodă de faptul că membrii guvernului său, dați în judecată, se află de doi ani "acuzați și nejudecați" pînă ce Adunarea Deputaților scosese membrii fostului guvern sub acuzare. Or, crede Lascăr Catargi, "nici onoarea acuzaților
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
mai mare tiraj de atunci. Anul 1887, dominat de încrîncenata luptă dintre guvern și Opoziția unită înregistrează abandonarea, de către Take Ionescu, a partidului liberal și trecerea lui în opoziție. De atunci începe, de fapt, cariera lui Take Ionescu în Partidul Conservator, căruia îi va aduce mari daune, sfîrșind prin a-l părăsi în 1908, creindu-și Partidul Conservator Democrat. Și tot în acest an 1881, în aprilie, publică G. Panu în Lupta, în semn de protest, celebrul articol antidinastic Omul periculos. Panu
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
înregistrează abandonarea, de către Take Ionescu, a partidului liberal și trecerea lui în opoziție. De atunci începe, de fapt, cariera lui Take Ionescu în Partidul Conservator, căruia îi va aduce mari daune, sfîrșind prin a-l părăsi în 1908, creindu-și Partidul Conservator Democrat. Și tot în acest an 1881, în aprilie, publică G. Panu în Lupta, în semn de protest, celebrul articol antidinastic Omul periculos. Panu scria în acel furtunos articol: "Instigatorul acestei manoperi, omul care a impus voința sa străină Ministerului
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
care explicita, inutil, că el nu fuge ci se exilează. Peste un an, la o alegere parțială, Panu devine deputat și, cu imunitatea dobîndită, se reîntoarce în țară. Asta i-a compromis, pentru totdeauna, cariera politică. Devenit fruntaș al Partidului Conservator de sub conducerea lui Lascăr Catargi, în 1899 a fost propus pentru demnitatea de ministru. Regele s-a opus cu argumentul: "Nu poate fi ministru un om care se sustrage legilor țării". Dar asta nu l-a împiedecat să continuie ziarul
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
devenit, în conjunctura știută, purtătorul de speranță al societății civile românești. Dar, cum spuneam, România are de străbătut o cale lungă și va avansa și cu o conducere în fruntea căreia se situează Ion Iliescu. Dar împreună cu forțele societății civile, conservatoare, reprezentate în parlament - mă refer la liberali, la partidul minorității maghiare... - care dacă se vor angaja, vor reuși să dinamizeze un astfel de guvern. R.B.: Domnule Thomas Prinz vă mulțumesc pentru acest interviu vă doresc mult succes în scrierea romanelor
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Dar vremea a trecut și apare în prim-plan P.P. Carp, pe scena vieții politice, prin 1870-1871. S-a remarcat de îndată ca om politic proeminent, contribuind - împreună cu Lascăr Catargi, Gh.Gr. Cantacuzino-Nababul, Vasile Boerescu - la crearea, în 1880, a Partidului Conservator, existent, pînă atunci, răsfirat. Carp devine liderul necontestat al junimismului politic, o dizidență constantă în Partidul Conservator. De abia în 1890 devine președintele Partidului Conservator și a rămas în această demnitate puțină vreme datorită rivalității cu Take Ionescu, care își
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
S-a remarcat de îndată ca om politic proeminent, contribuind - împreună cu Lascăr Catargi, Gh.Gr. Cantacuzino-Nababul, Vasile Boerescu - la crearea, în 1880, a Partidului Conservator, existent, pînă atunci, răsfirat. Carp devine liderul necontestat al junimismului politic, o dizidență constantă în Partidul Conservator. De abia în 1890 devine președintele Partidului Conservator și a rămas în această demnitate puțină vreme datorită rivalității cu Take Ionescu, care își creează în 1908 un partid al său, Carp fiind silit să demisioneze, în 1912, din demnitatea de
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
și 1916, împotriva alianței cu Antanta, a murit supărat în 1919, după ce a declarat că "România are atîta noroc încît n-are nevoie de bărbați de stat". Dl Ioan Adam are dreptate cînd stăruie că Al. Marghiloman, alt om politic conservator, n-a fost, în timpul primului război mondial, un colaboraționist trădător. El a fost solicitat de regele Ferdinand (la sfatul lui Ion I.C. Brătianu) să devină prim-ministru, însărcinat să trateze cu inamicul cunoscutul tratat de pace de la București. Asta pentru că
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
cu inamicul ce se dovediseră catastrofale pentru țară. Dar guvernul acesta a avut o existență scurtă, demis fiind la începutul lui martie 1918. Cei în drept au decis că e mai bine să fie adus în fruntea guvernului omul politic conservator Al. Marghiloman, care a fost potrivnic puterilor Antantei la Consiliile de Coroană din 1914 și 1916, rămas, în timpul războiului, în Bucureștiul ocupat ca președinte al Crucii Roșii, și agreat de germani, chiar de austrieci. La 5 martie 1918 noul guvern
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
Rediviva", "Collegium Musicum", "Studioul de muzică veche"). Doar în ultimii ani interesul profesioniștilor pentru noile orientări a crescut și s-a tradus prin încercări de a crea grupuri de gen sau prin interpretări care uneori au nedumerit pe necunoscători sau conservatori (îndeosebi în manifestările legate de Bach). Acest excurs într-o istorie puțin cunoscută în afara unui cerc restrâns mi-a fost sugerat de mini-festivalul "Bach-2000" ce a avut loc în cadrul Filarmonicii "G. Enescu" și care a trecut neobservat, deși ar fi
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
relatează seismele petrecute în sferele istoriografiei și ale lingvisticii, cu accent preponderent pe cea dintîi. Era, atunci, o perioadă ciudată prin întunericul absolut. Mihai Roller, fără îndoială duhul rău al istoriografiei românești a epocii, domnea peste tot, controlînd atent și conservator ansamblul, dînd tuturor dispoziții a căror îndeplinire o urmărea cu strășnicie. Cînd Gh. Gheorghiu-Dej a decis relativa liberalizare în sfera umanioarelor, Mihai Roller deținea înalte demnități politice și științifice (adjunct de șef de secție la Secția de Propagandă a P.M.R.
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
Curînd se va lăsa de slujbă, apucîndu-se de o avocatură bănoasă, adunînd, repede, avere. A fost și avocat al Universului. Răzbătător, încearcă, de două ori, să candideze ca independent ca deputat, dar eșuează. Atunci, în 1910, se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu și ajunge, în sfîrșit, deputat la Colegiul al treilea. În luptele sale pentru cucerirea Universului ar fi avut ca adversar P.N.L. și, mai ales, pe I. G. Duca. Atitudinea acestui om defunct azi și, Dumnezeu
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
au fost însă mereu însoțite de argumentări, într-o strădanie de a conferi actului critic temeiuri raționale și a-l elibera de verdictul umoral care, altminteri, i se tot atribuie". Căci, să admitem, funcționează o meteahnă a criticii în speță conservatoare,aceea de a-și declina obligația unei replici rezonabil articulate, înfigînd precum un deget în pieptul preopinentului acuzele de "umoare", "resentiment", "invidie". Desigur, n-am putea nega subtextul "pasional" al unora (destule) din paginile d-lui Pecican, probă a angajării
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
strategie textuală radicală, realizându-se în final și pe un spațiu restrâns, nu transformă, totuși, cartea într-un experiment literar. Cum ar spune poetul, pentru a fi perfect, cubului i s-a sfărâmat un colț. Problema poate apărea la cititorii conservatori pe care romanul îi satisface 90% din desfășurarea lui, dar pe care finalul îi va consterna și le va crea frustrări, șocul schimbării de cod literar blocându-i iremediabil. Cei obișnuiți cu texte rafinate, în sensul neconvențional al ingeniozității construcției
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
mai inocente dintre ele, dau, vor nu vor, un tribut felului cum sînt scrise, un punct de plecare, pentru "deschiderea" falselor "falanstere", ar putea fi concluzia, pedagogică, oarecum, a lui David Randall: "Nu există jurnalism american sau european, liberal sau conservator, republican sau monarhist. Există doar jurnalism de bună sau de proastă calitate." Sigur, "buna calitate" înseamnă, cîteodată, și o anume atipie (sau atopie...) în raport cu delimitările tradiționale, care cel puțin neliniștește, dacă nu enervează de-a dreptul. Cum, pe lîngă lampadarul
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]