223 matches
-
recunoscut având care e forma de guvern care include cea mai mare sumă de bine cu cea mai mică sumă de rău, ceea ce rămâne a face este de-a obține pentru opinia ce ne-am format-o pentru noi înșine consimțirea compatrioților noștri sau a acelora pentru cari instituțiunile sânt destinate. A găsi cea mai bună formă de guvern, a îndupleca pe alții să creadă că este cea mai bună și, înduplecîndu-i, a-i excita s-o ceară, iată ordinea de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puternic este adeverită și se poate manifesta ca libertate. El se îndură de cel puternic prilejuindu-i, prin propria-i eliberare, dovada libertății lui. De aceea puterea este în esența ei o specie a relației; ea este dependență, relație de consimțire reciprocă la devenirea și adeverirea în spațiul libertății. Dar dependența în spațiul libertății este iubirea. Puterea este relația de iubire între cel liber și cel ce va fi eliberat. Regii și supușii, comandanții și oștile, maeștrii și discipolii sânt dependenți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre veghea voinței în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
veghea voinței în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a fost izolată o situație ideală, în care se presupune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sânt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat, înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în libertate și el nu poate avea și nu poate face istorie. O societate săracă în libertate dispare din Istorie. ADAOS. Expresia "istoria se face peste capetele noastre", cât și aceea de "destin colectiv" trebuie înțelese în funcție de prezența sau absența consimțirii. Un popor poate să se pună în mâna cuiva și să decadă astfel din libertatea lui de bunăvoie. El poate să cultive o mistică a supunerii și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când un popor este cucerit și ajunge să primească un destin prin "alegeri nelibere", însăși calitatea de victimă colectivă îi conferă un destin colectiv. În acest caz, când un popor își pierde libertatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate fi redus la un element comun și nu poate deveni obiectul repetiției. Numai că în "perioada a doua" a Evului Mediu, spiritul, am văzut, pierde bătălia cu carnea și se retrage din lume. Cea mai bună ilustrare pentru această consimțire a înfrîngerii sale o reprezintă Decameronul lui Boccaccio, pe care Kierkegaard îl ignoră sau pur și simplu nu-l pomenește. Eliberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în chiar locul specializat al ascezei, în mânăstire, printre călugări
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nicicând cu mine. Ajută-mă să-mi înec duhul în raiul simțurilor, smintite de cer! Omul n-are drept să se creadă pierdut, atâta vreme cât deznădejdea îi oferă încă distrugerea voluptuoasă în Dumnezeu. O dată ce dorințele devin spumoase, ajungi să trăiești prin consimțirea dată fiecărei clipe. Silit să-ți acorzi ție existența, mărești spațiul dintre tine și lume în repetarea neîncetată a străduinței. Timpului apucat de streche, veghea spiritului îi pune surdina hotărârii de a fi. Nu ne-ar înghiți gama vremii de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ție existența, mărești spațiul dintre tine și lume în repetarea neîncetată a străduinței. Timpului apucat de streche, veghea spiritului îi pune surdina hotărârii de a fi. Nu ne-ar înghiți gama vremii de n-am domoli-o în efortul de consimțire la fire? Celelalte ființe trăiesc; omul se căznește să trăiască. Este ca și cum te-ai uita în oglindă înaintea fiecărei acțiuni. Omul e un animal care se vede trăind. Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag. Gândirea proiectează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
popoare, la noi funcționează parcă un consens al tuturor să se îngroape și să se uite cât mai grabnic acele lucruri, ca și cum faptul că avem grijă să nu se vorbească despre ele, am impresia că dintr-o vinovăție sublimială a consimțirii de atunci, decât șușotind folcloric pe la colțuri sau la o bere cu amicii, ar însemna că nici nu s-au întâmplat vreodată. După cum știi foarte bine, Adrian Alui Gheorghe, eu am fost și la întâlnirile Echinoxului, fondat de poetul Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat"178. Sărbătoarea Paștelui din 1938 a constituit un nou prilej pentru Șerboianu de a încerca să arate concordanța învățăturilor creștine cu practica cremațiunii. În fapt, revista Flacăra Sacră consacra fiecărei sărbători religioase
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei vii, nici pentru cei morți, ci un mijloc maiestuos și igienic de dispariție a cadavrului omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni ca să definim și mai bine, ce va să zică respectul datorat morților. (Flacăra Sacră, V, 3, 1938, pp. 3-5) Învierea Primăvară, flori și soare. Ca un protest al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara, simțindu-și obrazul fibros din efortul de a nu se dezlipi de cellalt, fixă, cu ochi de asasin, umerii lemnoși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Singurul care striga, la celălalt capăt al sălii, scotea la intervale regulate mici exclamații care păreau să exprime mai degrabă uimire decât durere. Se părea că, nici pentru bolnavi, nu mai era spaima de la început. Era, acum, un soi de consimțire în felul lor de a suporta boala. Singur copilul se zbătea din toate puterile. Rieux, care din timp în timp îi lua pulsul, fără necesitate de altfel și mai degrabă ca să iasă din nemișcarea neputincioasă în care se afla, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
riguroasă a misiunii care i-a fost încredințată, abținându-se de la orice comentariu care ar putea șoca sensibilitatea personală și politică a persoanelor prezente. Delegatul p.d.d. făcu un gest sec pe care președintele preferă să-l interpreteze ca pe o consimțire și conflictul nu merse mai departe, la aceasta contribuind mult și faptul că reprezentantul p.d.c. a amintit de propunerea secretarului, De fapt, adăugă el, ne aflăm aici ca niște naufragiați în mijlocul oceanului, fără pânze, fără busolă, fără catarg, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de călăreți provocau iritarea și plăcerea poporului. Caii înaintau, împodobiți, luminați, noaptea, de costumele strălucitoare de podoabe ale călăreților purtând, în mâini, deasupra capetelor, făclii puternice. Nevoia de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce domina prin oficializare și leneșă consimțire, nevoia de-a se opune, fie și prin folosirea acestui soi de alaiuri festive, Dogmei, demagogilor, ritualurilor ierarhizate. Maiul florentin, giostrele, dezlănțuirea carnavalescă, serbări mitologice, intensă jubilație populară... Carul Morții, pictat pe ascuns, în sala Papei, unde nu îngăduise nimănui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul se încarcă de o ciudată energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să înlocuiască religiile, prietenia, iubitele. Boala vremii ne rupe de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
organizăm funcționarea. Tânăr condotier ? Se gândea la colegii săi conștiincioși, eficienți. „Am crezut că meseria mă va blinda : voi fi propriul meu stăpân, nu voi fi amestecat în mascaradă. Dar nu se poate, nu se mai poate, salariul este o consimțire.“ Să te muți dintr-un oraș în altul, de la un serviciu la altul... aprobare specială ! Dar am reușit ! Am câștigat cinci concursuri, ca să-mi recunoască unul, dar am reușit. Nu, marea, vara, soarele nu ni le pot confisca. Nu pot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
După încheierea activității operaționale respective, Partenerul se angajează să transmită către Frontex rapoartele și documentația solicitate în conformitate cu articolul II.19 din prezentul acord-cadru. II. CONDIȚII GENERALE Partea A - Prevederi legale și administrative Articolul II.1 Angajamente luate de partener Prin consimțirea planului operațional sau a altui plan similar pentru o activitate prevăzută, Partenerul acceptă să respecte și prevederile oricăror condiții specifice adoptate de directorul executiv sau de Consiliul director Frontex și care sunt legate de activitatea în cauză. Articolul II.2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/256403_a_257732]
-
a rămâne discret, nevăzut și neștiut de nimeni. Semiobscuritatea încăperilor întunecate ferește de privirea celorlalți, ca și de propriile scrupule. Cu toate că era vorba de un gest cuviincios, Louise îl respinge. Își dădea oare seama de intensitatea sa simbolică? Era o consimțire, un semn al unirii. Nu cere bărbatul mâna fetei când vrea să o ia în căsătorie? Chiar dacă între practicanții flirtului nu se punea problema căsătoriei, gestul își păstrează încărcătura pe care i-o conferă tradiția. Dacă Louise refuză gestul, înseamnă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
urmare a acordului asociaților. În ultimul caz, cererea fermă de retragere va fi confirmată printr-o hotărâre de acceptare a adunării generale a asociaților, luată cu majoritatea necesară modificării actului constitutiv, mai puțin voința asociatului ce solicită retragerea. În cazul consimțirii retragerii de către adunarea asociaților, prin hotărârea de acceptare a cererii de retragere, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
revelează prețul: pierderea și privirea sceptică adaugă, paradoxal, în profunzime, conferind textului, reflecției, ținută austeră, ca într-un amplu ciclu din ultima antologie publicată: „Epictet și Marc Aureliu - lumina ce-o poartă/ octombrie, împăcatul” (Chiparosul de mâine). Discernământul stă în consimțire, în acceptarea a ceea ce te răsplătește și „alege” („ înaintez,/ și-n tăcerea de ambră, mărul se-oprește la mine”). Între mitologizarea lui a fi și o scriitură discret autoreflexivă, limitele rămân indiscernabile, ,,a scrie” este predicatul sublimat al existenței înseși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
fi evitate, potrivit lui Cristos, dar vai celui care le provoacă. În Mc 12, 13-17, Isus răspunde la întrebarea despre învoirea de a plăti tribut Cezarului. Sinopticele subliniază tendențiozitatea întrebării puse de farisei și de irodieni: dacă Isus ar fi negat consimțirea achitării tributului ar fi apărut ca un rebel față de autorități, dimpotrivă, dacă ar fi declarat normalitatea acestui lucru atunci ar fi mărturisit implicit că este un idolatru. În ochii evreilor acel tributum capitis, taxa personală, era semnul specific supunerii complete
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]