1,890 matches
-
obicei, tocurile agitându-se pe podea, bătând un ritm inegal. Părea ușurată că mă vede. —Sam, a exclamat. Te-a sunat Harriet? Ai auzit? — Ce să aud? — Ce s-a întâmplat ieri, jaful. M-am uitat în jur. —Pictura din consola principală a dispărut, am observat. — Da, adică nu pe ea au furat-o. Am mutat-o eu în spate. Dar restul tablourilor care erau acolo au fost furate. încă încercăm să reconstituim ce se afla acolo. —Căcat, am spus încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prispei, delimitată de o grindă longitudinală în care sunt înținați derigii, coloane de susținere, la distanțe egale și cu motive sculpturale geometrice și cu incizii. Derigii susțin prelungirea acoperișului, fiind fixați direct în grinda de legătură, prelungită sau prin intermediul unei console retrase progresiv. Spațiul dintre peretele casei și marginea prispei se umplea cu lut bătătorit, resturi de piatr de la zidul exterior de sprijin, iar între derigii prispei se aplica un grilaj din scândură - numit parmaclâcă - cu diferite modele. Accesul pe prispă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un schelet din alamă și lemn mîncat de cari. La un capăt al dormitorului, sub fereastra luminatorului, se afla un birouaș de tip consolă, Închis și surmontat de un trio de crucifixe din metal. L-am deschis cu grijă. Nu era praf În Îmbinările burdufului de lemn, drept pentru care am presupus că birouașul fusese deschis nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care te-aștepți să te împiedici când forțezi lacătele mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un joc de dame ale cărui piese fuseseră furate. Se găseau acolo vaze și măsuțe de preț, console aurite pe care cupluri de dansatori, împietriți în porțelanul de Saxa, își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât îmi imaginasem că sunt, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Referință Bibliografică: Ajutor ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George
AJUTOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364542_a_365871]
-
alt mal mă așteaptă o speranță Dar îmi este sufletul o barcă pe unde Și visul rămâne în urmă o zdreanță. Vâslesc în neștire fără busole Și nesfârșitul îmi pare un joc de oglinzi, În urmă n-am lăsat regale console Doar părinții mei suferinzi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Între două speranțe / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNTRE DOUĂ SPERANŢE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361288_a_362617]
-
au întins tentaculele deșirând lumina furară uleiul din candela speranței ce pasăre din vară sfidează liniștea răpind minții mai mult decât o simplă neliniște? SPINUL DE GHEAȚĂ ÎNFLOREȘTE În derivă prin vâltorile mândriei omul în curând doar amintirea mai poate consola dedus din viitor nerambursabilul timp stă ascuns dincolo de hotarul vizibil. NENUMIT fără nume în cripta ființei întâlnire în cosmos explozie de lumină în ochiul orb neconceput rătăcești prin labirintul gândurilor mele. IPERCEPTIBILĂ bătaia scriitura inimii de melancolie bătuta monedă din
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
al Juliei May (I) Mariana Zavati Gardner De departe oglinda cu vise chema pe Julia May din iatacuri de vorbe devenirea făcea ocol pe străzi sprâncenate... Atunci Julia May sărea din Gaură Neagră-n Gaură Neagră Degete de șarpe pe consolă Muzică lunară deformată-n cârlige Algebrice umbre legate de funii - Strâns înfășată-n olandă-apretată pe-un munte din sticlă Julia May simțea clădiri din fier clădiri din cărămidă peste parcul presărat cu lămpi electrice și excrement aviar Strâns înfășată lăsată
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
glasul înecat de lacrimi, mi se tulbură inima când îmi aduc aminte. Parcă ieri s-au petrecut toate acestea și eu, iată, de un veac nu mai sunt ceea ce sunt... Vai, vai, nenorocita de mine... Lasă, lasă, nu plânge! o consolă Octavia, impresionată. O să treacă, ai să vezi, o să treacă... Spune mai bine cum a fost, descarcă-ți sufletul și înseninează-te. Eu sunt cu tine, eu sunt prietena ta. Broscuța zâmbi cu ochii în lacrimi. Ai dreptate, zise ea. Ce
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
a nu vedea/ între a fi și a nu mai fi”, (dilemă shakespeareană), ”dincolo de cer și pământ”(pag. 97), fiind un volum de maxime poetice în raport cu ireversibilul timp: În derivă/ prin vâltorile mândriei/ omul/ în curând/ doar amintirea mai poate consola/ declinul viitorului/ timp nerambursabil/ dincolo de vizibil” (pag. 21). În concepția autorului, omul se percepe pe sine un simbol, o sinteză a lumii, un microcosmos. Alchimiștii, de exemplu ”au semnalat analogiile și corespondențele care pot fi stabilite între elementele ce alcătuiesc
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
privire spre George. Colegul său, molfăia un capăt de creion în timp ce studia atent șirurile ordonate de date care se derulau pe monitorul din fața lui. Bâzâitul procesoarelor nu reușea să acopere zgomotul nebun al ploii care părea să încerce să sfâșie consola ancorată sub acoperiș, chiar în dreptul biroului lor. Radu se ridică greoi de la locul lui și trase șnurul jaluzelelor, acoperind imaginea dezolantă a apei care se scurgea șuvoi în lungul pervazului îngust. George își desprinse pentru câteva clipe privirea de pe ecran
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
barba tunsă scurt, pe care urmau să alunece, mai mult ca sigur, picături de sos alb și spumă de bere, în cel mult o oră. Se aplecă asupra tastelor și se strădui să-și reia lucrul, cu toate că bubuitul ploii pe consolă îi crea un disconfort auditiv crescut. Din ce mama lui de material era făcută nenorocita aceea de consolă? Nici dacă ar fi căzut grindină n-ar fi sunat atât de cumplit. - Cât e ceasul? - Abia a trecut un sfert de
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
de bere, în cel mult o oră. Se aplecă asupra tastelor și se strădui să-și reia lucrul, cu toate că bubuitul ploii pe consolă îi crea un disconfort auditiv crescut. Din ce mama lui de material era făcută nenorocita aceea de consolă? Nici dacă ar fi căzut grindină n-ar fi sunat atât de cumplit. - Cât e ceasul? - Abia a trecut un sfert de oră, îi răspunse George calm, pescuindu-și creionul cu capătul ronțăit. Putea înțelege de ce picătura de apă devenise
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
normal, semn că începea să își piardă răbdarea. Nu era nevoie ca picăturile ploii să fie reci și să-i cadă în același loc pe frunte, ca în tortura cu apă care provoca nebunie, era suficient să cadă zgomotos pe consola zdruncinată, ca să-i vină să se dea cu capul de pereții de un alb murdar ai micului birou devenit sufocant. Nu se putea concentra asupra programului la care lucra, așa că țâșni în picioare și începu să măsoare în pași distanța
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
o pizzerie din capitală. Cu siguranță exista o stradă a Muncii și în capitală. Se surprinse întrebându-se cine avea să savureze pizza cu pui și berea pe strada Muncii din capitală? Pentru că, pe strada Muncii din Tg.Mureș, de pe consola din dreptul biroului unui tip aflat în pragul deprimării, tocmai se prelingea ultima picătură... cea care avea să umple paharul. Referință Bibliografică: ULTIMA PICĂTURĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
mine? Eu sunt mai frumoasă, eu trebuia să primesc florile! Și ți-a scris și-o poezie! Mie nu mi-a scris nimeni niciodată vreo poezie! spuse tânăra mânioasă. - Lasă Helga, nu te supăra, o să primești și tu trandafiri! o consolă blând Elisa. - Tu ce te bagi! N-am nevoie de consolările tale. Nimeni nu-i ca mine! spuse Helga din ce în ce mai nervoasă și izbucni în hohote de plâns. Din ziua aceea, Elisa a primit în fiecare zi câte o floare de la
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
Biblie, “omul s-a născut să sufere precum scânteia să zboare”. Și una peste alta cu toții am fost îngroziți de evenimentele tragice petrecute în capitală. Da! Oamenii vor să fie sau poate nu vor să fie mângâiați! Cine, oare, poate consola în momente de mare cumpănă și de deznădejde, ca și Dumnezeu? Piederi de vieți, suferință, durere, revoltă, și dorință de a face o schimbare în mai bine. Schimbarea nu va veni decât dacă fiecare membru al societății nu se va
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
se făcu galben. Îi venea să iasă și să-l întrebe încet, calm: de ce, dom’ inginer, de ce? Pe urmă, să-l scuipe el între ochi. Dar tot mai spera să scape și de data asta. Tremura tot. Se apucă de consolele chiuvetei și își privi chipul schimonosit în oglindă. Scrâșnea din dinți și gândea: parșivă mai e viața asta! Cu ani în urmă când m-au făcut membru de partid, domnul inginer Breazu luase cuvântul, spunând cu o voce puternică:”da
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
mai fie frânt de oboseală. Să doarmă și el ca un cățeluș fericit, în patul său, după atâtea ore de muncă extenuantă. Cuvintele femeii nu rămaseră fără efect la Nicky. Băiat săritor, el își dovedi cu prisosință talentele și o consolă cu bucurie, pe biata femeie. Elena era atrasă de structura atletică a bărbatului înalt din fața sa, cu părul negru, cârlionțat, cu gura mică și buze cărnoase. Avea în el ceva copilăresc dar în același timp părea atât de masculin, cu
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
observator alert, capabil să întregistreze în scris ce vede. Printre ei erau ghizi - unii vorbeau despre păsări, alții despre lichenii de pe jos. O bună parte din lecții se întâmpla și înăuntru, în căsuțe amenajate din lemn unde așteptau microscoape și console online. Copiii lor învățau în contact direct, în natură. În capul lor, școala, cunoașterea, cercetarea nu existau într-un spațiu anume desemnat sau înconjurat de garduri. Dincolo de tot spectacolul pe care natura umană îl pune pe scena școlilor, a fabricilor
Unde se potrivește elevul daco-romano-olimpic? () [Corola-blog/BlogPost/338346_a_339675]
-
însă are nevoie de voturile lor pentru a putea urmări Campionatul Mondial de baseball la televizor sau pentru a juca un meci de baschet împotriva oamenilor de ordine ai spitalului. Apoi pune pariu cu ceilalți pacienți că poate ridica o consolă hidroterapeutică însă nu reușește acest lucru iar starea sa de nervozitate se accentuează când află că Sora Ratched îl poate ține în spital cât consideră ea de cuviință. McMurphy îi acuză pe pacienții voluntari de faptul că nu l-au
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
atrage atenția asupra lui, spre deosebire de McMurphy care face exact opusul. Șeful devine confidentul lui McMurphy iar acesta din urmă se gândește la un plan prin care el și Bromden să evadeze, însă nu-l poate convinge pe Șef să ridice consola hidroterapeutică cu care, eventual, să spargă geamul spitalului. După ce i se aplică o rundă de electroșocuri, McMurphy sosește în sala pacienților mimând că este catatonic însă începe să râdă văzând fețele speriate ale celorlalți pacienți dându-le de înțeles că
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
ceilalți pacienți să nu-l vadă pe McMurphy în halul în care este, Șeful îi pune lui Mac o pernă pe față și, astfel, îl asfixiază. Șeful duce la bun sfârșit planul de evadare al lui McMurphy reușind să ridice consola hidroterapeutică și să spargă fereastra spitalului cu ajutorul ei. Șeful este văzut ultima dată de pacientul Max Taber (Christopher Lloyd) care imediat începe să strige de bucurie trezindu-i și pe restul pacienților. Cel mai interesant este că textul nu pare
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
conducem prea repede, dormim prea puțin; culcându-ne la ore târzii, ne trezim diminețile mereu obosiți, citim din ce în ce mai puțin; s-a ajuns ca noua generație să nu mai deschidă o carte, înafara celor care conțin instrucțiuni de folosire a unei console, a unui joc electronic... Unde s-au pierdut anii în care părinții citeau povești copiilor înainte de culcare? S-a ajuns ca într-o familie, în care părinții amândoi au servici, copiii să-și vadă părinții abia câteva minute, înainte de a
O NOUĂ ZI, UN NOU ÎNCEPUT, O NOUĂ ŞANSĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342089_a_343418]
-
Avem un link și de la profi.ro!” mă aud eu exclamând. „Poftim” răspunde Patrik, un coleg de la SMARTERS, puțin nedumerit. „Da, îmi apare în Search Console! Nici eu nu știu despre ce este vorba, stai să văd” răspund eu, încă neînțelegând ce s-a întâmplat. Tocmai m-am pus să analizez rezultatele unei mini-campanii de PR pe care am implementat-o cu câteva săptămâni în urmă
Marea greșeală a șefilor de la privat care se plâng că au angajați „care abia așteaptă să vină ora 5 să fugă acasă” () [Corola-blog/BlogPost/338133_a_339462]