1,399 matches
-
sensuri ce depășesc intenția și voința compozitorului, ignorînd chiar programarea auctorială. Existența componistică presupune însă și altfel de "programări". Bunăoară, Remus Georgescu însuși a fost parcă planificat să ducă povara unor roluri administrative pe care nu le-a rîvnit, singura consolare fiindu-i compoziția. A fost ani de-a rîndul directorul Filarmonicii "Banatul" din Timișoara, instituție care, iată l-a omagiat vineri, 12 octombrie, în mod firesc, cu ocazia împlinirii vîrstei de șaptezeci și cinci de ani, printr-un concert simfonic "fermentatî" exclusiv
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
coperte de carte, obiecte de sticlă și metal, veșminte. Multe dintre exponate sunt scoase din contextul lor obișnuit, care le-ar fi făcut cu atât mai relevante... A vedea o piesă de mobilier din Casa Batllo este doar o palidă consolare pentru imposibilitatea de a evoca arhitectura lui Gaudí, esențială pentru înțelegerea artei catalane de la începutul secolului al XX-lea... Este altceva să vezi uriașul covor egiptean din secolul al XVI-lea alături de frescele lui Tintoretto la Scuola Grande di San
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
o istorie a calmului și voluptății cere, în chip necesar, o realitate care să poată s-o ducă. Realitate cu care nu sîntem obișnuiți, și-n care ne-am dezvățat să credem, punîndu-i în loc graba, suspiciunea, neîmplinirea. Dar, ca o consolare care vine dintr-o lungă tradiție (nu numai) literară, dacă există ceva care ne-o poate da înapoi, acei binefăcători sînt, de bună seamă, călătoriile. Locurile în care, ca o curiozitate a firii omenești, sensibilă, orice s-ar zice, mai
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
Ceea ce nu vom ști niciodată e dacă nu cumva nefericitul protagonist al lui Caragiale n-a completat el viceversa numerele cîștigătoare, în seara asocierii sale cu amicul de la berărie, iar acesta să le fi notat corect în carnet. Ca o consolare pentru cei care n-au nimerit combinația cîștigătoare la Loto, imaginați-vă cîte ați fi avut de tras în locul cîștigătorului. Ar fi trebuit să vă angajați gărzi de corp. Ați fi fost vînați de toate rudele în viață și de
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
Cristian Teodorescu Manuscrisele nu ard, îi spune Woland Margaretei, în romanul lui Bulgakov. O consolare pe care și-o pregătea autorul însuși, că nu va vedea publicat Maestrul și Margareta. Așa s-a și întîmplat. Manuscrisul său a avut șansă că n-a pierit. Și totuși au dispărut pentru totdeauna cărți, nu numai manuscrise, a
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
destinul a fost mult mai generos cu noi, care o ascultam vorbind la microfonul Europei libere din România prizonieră, decât cu ea, care, liberă fiind, ar fi putut deveni un cunoscut "scriitor român de limbă franceză". Dar cred că această consolare e suficientă, și pentru noi, și pentru ea.
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
roua dimineții, înainte de răsăritul soarelui, când se aburcă spre albastru, cocoșul pământului. Desigur, totul nu este decât o imagine deformată... Dar cum nu avem, încă, acces la imaginea dintâi, Trebuie să ne mulțumim cu aceste reflexe... Nu e vorba de consolare, nici de resemnare vorbă nu este. E un modus vivendi, într-o lume ca nelumea. Un fel de a trăi drept, într-o lume ce se clatină, drept însemnând nu rigiditate, ci echilibru, în primul rând interior. Vă spun: este
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
capătul de drum, de unde se vede îndepărtându-se transparentă ființa de după om... * Există cu siguranță un cer al înfrângerilor, universala înghițire a infinitului resentiment redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Crima rămâne pe mai departe un fenomen al naturii. * Fascinația neîmplinirii îți dăruiește avântul unui Ulise a cărui odisee nu poartă rătăcirea spre casă, ci fuga de Ithaca. O chemare spre definitiva renunțare, din care prin tine însuți să confirmi consolarea, această iubire nepământeană și deci improprie omului - o dragoste care nu dorește nimic. Un oricât de neînsemnat adevăr - și instantaneu înțelegi chemarea către neant. * Să regreți o grămadă de lucruri care s-au adunat în viața ta, și să te
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prin care pot fi abolite efectele de până acum ale acestei minciuni ne este refuzat, orice smiorcăială de recu noștință nu face decât să ne sporească inepția, să ne perfecționeze haosul, să ne trimită la moarte bezmetici, orbiți de farsa consolării. „Planul“ acesta absurd nu poate fi cuprins cu mintea - și de altfel i-am făcut prea multe concesii. Constrânși de gândul că moartea e tot ce ni se poate întâmpla mai rău, am reușit să ne facem viața un iad
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-ți rămîne decît să te resemnezi la rîndul tău. Nu tu ești chemat să faci dreptate în lume și cu atît mai puțin să-ți luminezi semenii. Doar n-o să îndrepți de unul singur universul, mergi așadar și caută-ți consolarea în chichițele teoretice al obsesiilor tale filozofice. Acolo poți delira în voie fără teama că vei produce o cît de minimă perturbație la scară planetară. Resemnează-te, asadar. Ei bine, Glucksmann refuză să se resemneze. Numărîndu-se printre gînditorii pentru care
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
gândurile. Răspunsul, plin de grație, de altfel, al preafrumoasei i s-a împlântat în creier ca un pumnal: " Deși poate par, nu sunt deloc genul francofil!" Așa că, ăștia puțini care mai suntem "francofili", ar fi cazul, în chip de eternă consolare și din spirit de echipă, să punem mâna pe cât mai multe cărți scrise în limba lui Pascal și Dumas (apropierea mi se pare perfect legitimă!) Mă gândeam c-ar trebui să trec și prin literatura contemporană. Poate mă înșel, dar
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
absurd să i se ceară cuiva fie să caute, cu efort, documentul care i se trimite - fie să dea peste el, lucru inevitabil odată ce îl are în fața ochilor. În ciuda aerului lor artificial și stîngaci, formulele discutate se răspîndesc vertiginos. Singura consolare se poate găsi în unele contestări ale formulelor englezești care le stau la bază și pe care chiar vorbitori nativi le resping ca formule ceremonioase, aparținînd unui cod învechit al corespondenței (a se vedea, de exemplu, discuțiile de pe forum.wordreference
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
colaborează între ei spre binele omenirii și nici spre asigurarea progresului mondial, ci fiecare gîndește pentru sufletul lui. De aceea, o filozofie nu poate fi asumată decît de cel care a elaborat-o. Și astfel, filozofia e o artă a consolării și o tehnică a dobîndirii unui echilibru psihic. Restul e sarabanda orgoliilor înveșmîntate în fireturi de gală și în canafi de potcapuri academice. Și dacă rostul filozofiei e să ne împace cu lumea, tot ceea ce scriem trebuie să fie expresia
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
care putem măsura tot ce se întîmplă în univers. El este etalonul matematic pe care îl folosim ca să ne facem o imagine aproximativă despre restul lumii. De pildă, dacă ne-am măsura intervalul vieții folosind durata scintilațiilor cuantice, am avea consolarea să constatăm că lungimea ei ar semăna cu viața universului în raport cu căderea unei frunze. De aceea, în comparație cu ceea ce se întîmplă acolo, jos, în străfundurile minuscule ale trepidațiilor mărunte, lumea noastră e una foarte mare, foarte rece și foarte înceată. Cum
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
străfundurile minuscule ale trepidațiilor mărunte, lumea noastră e una foarte mare, foarte rece și foarte înceată. Cum însă totul e o chestiune de proporție, adică de unghi în care te așezi pentru a măsura o mișcare cu ajutorul altei mișcări, gustul consolării ne va părăsi foarte repede. Pe deasupra, deosebirea dintre cele două mișcări e atît de mare, încît încercarea de a o descrie pe una cu ajutorul trăsăturilor celeilalte ne va stupefia. De pildă, viața omenească se petrece într-un spațiu omogen, regulat
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
căror rezolvare ar depinde, chipurile, soarta unei confesiuni sau numărul enoriașilor unei parohii, scopul ei e răspîndirea cuvîntului dumnezeiesc. În această privință, teologia creștină și-a pierdut virtutea convingerii, preschimbîndu-se într-o mentalitate împăciuitoare în virtutea căreia biserica trebuie să ofere consolare și asistență socială căzuților acestei lumi. Complezența cu care este privit teologul se trage tocmai din conștientizarea unei neputințe constituționale a îndeletnicirii sale: silit să trăiască în lumea de aici, el nu poate da socoteală de alcătuirea ei, pretinzînd totuși
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
momentul cînd, asemenea pisicii pe care a avut-o ea mai demult, și a cărei soartă acționează ca un semnal prevestitor, nu vor mai ști unde și cine sînt. Poate nu Tig, comentează naratoarea, pentru că bărbații mor mai devreme (ce consolare!), dar ea, cu siguranță va ajunge ziua cînd, "va bîntui prin casă în întuneric, îmbrăcată doar în cămașă de noapte, urlînd de neputința de a-și aminti ce anume a pierdut." The Art of Cooking and Serving, evocă amintirea naratoarei
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
și comentat de pe margine. Metoda își are șarmul ei. Într-o comparație peste timp, sfaturile din Codul manierelor elegante al Aureliei Marinescu, privind același "capitol" al vieții noastre (nu numai) sociale, sînt ceva mai severe. Șarja doctorului Colonaș îi lasă consolarea, chiar și necioplitului de bine, că parcă "chiar așa" nu face. Capitolul X e pentru diferite alte împrejurări. Îndrumările sînt date pe "intrări", ca în dicționare. Citez, la întîmplare, cîteva fraze-titlu: "a te scărpina în public", "a nu respecta timpul
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
în închisoare. În temniță se considerase un bărbat care-și păstrase o înfățișare demnă, dar acum razele soarelui îi cercetau înfățișarea cu meticulozitatea unui negustor de haine vechi și-i arătau stofa roasă, nasturii lipsă și aspectul general mizerabil. Singura consolare a lui Charlot era că întregul Paris arăta mizerabil. În buzunar avea o lamă de ras, o bucățică de săpun și trei sute de franci; nu avea acte, dar avea ceva mult mai de preț: dovada emisă de ofițerul închisorii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nantes, un salon de dans unde duminica putea veni oricine, nu numai cursanții. De obicei, veneau femei neconsolate din Nantes, pe care soții, amanții sau rudele de sex bărbătesc de la gradul doi în sus le neglijau. Veneau în căutarea unei consolări de o noapte, precedată de câteva dansuri cu figuri. În prima seară când a intrat în acest salon - atras de un paso doble care se auzea din stradă -, Lionel a prins o văduvă mare amatoare de salsa, care până la urmă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu Dan Puric, e ca și cum l-am compara...pe Iorga, cu Puric”. Solomon Marcus, la TV, În dialog cu Patapievici, mărturisește cu mîhnire că actorii se mai și laudă că au fost proști la matematică!... Ca să-i ofer o palidă consolare marelui om de știință : și eu am fost prost la matematică, dar mă rușinez de această personală incapacitate. Punct. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic de teatru din Cluj afirma, În Tribuna din 16 decembrie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
De ce mi-ai răpit singura și ultima mea bucurie de pe acest pământ?" * S-au întocmit formele cerute de legislația în vigoare. Copilul a fost înmormântat creștinește, Simona fiind sprijită de întreg colectivul didactic din școală. Multe colege căutau cuvinte de consolare. Fiecare trăia tragedia întâmplată colegei lor ca pe propria lor tragedie. La cimitir Simona părea a fi străină de tot ce se întâmpla în jurul ei. Rostea necontenit numele copilului cu mâinile ridicate spre cer, ca într-o rugăciune supremă, implorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trebuie să aibă aceleași viziuni ca ale mele. Neliniște, teroare, spaimă, dorință de a trăi, toate dispărură. Nu mă simțeam așa de calm decât pentru că mă debarasasem de credințele care îmi fuseseră inculcate. Speranța neantului, după moarte, rămânea unica mea consolare, în timp ce, dimpotrivă, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta și mă ucidea. Pentru mine, care nu ajunsesem încă să mă adaptez la cea în care trăiam, la ce bun o altă lume? Deja simțeam că aceasta de acum nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]